Este Gomera fix ce (ne) trebuie?

A intrat pe cinemau La Gomera, noul film al lui Corneliu Porumboiu. Io zic că e de bine, cel mai de bine din anul ăsta.

La Gomera este un sequel cum de la Halloween 3 (1982) n-a mai fost un sequel mai WTF, adică ăsta chiar e sequel????* De la I Saw the Devil (2010) n-a fost un film mai korean din twisturi peste twistruri în ceva ce ar putea fi denumit ca fiind thriller. Cu Gomera Porumboiu bifează din poignet tot ce trebuia bifat apropos de cinema-ul nostru național. Le-o dă peste ochi la toții ”diegeticii” și face ferfenițe sacrosanta ideologie a planului secvență. Chestia și mai mijto (dar și mai tristă) este că spre deosebire de foarte mulți alți ”auteuri” de pseudo-cinema românesc Corneliu Porumboiu chiar are cu ce să le-o dea peste ochi. Și-o face magistral. Gomera este (narativ) sequel la Polițist, Adjectiv. Gomera este un film european (din producție și setting-uri). Gomera este, hai s-o dăm pe mizeria atât de tăbăcită că sună ca curu: ”un film despre limbaj și lingvistică”. Doar că și limbile și limbajurile sunt Mac Guffinuri.

Gomera este un vehicol pentru un actor deja tocit (Ivanov) care are aici cel mai bun rol din cariera lui, fix pentru că nu mai face malevolențe de circ ci face un rol rece și tăcut, fără nimic caricatural. Și un film în mod foarte just calibrat pentru ca o femeie foarte frumoasă (Catrinel Menghia sau Marlon cum și-o mai zice acuma) să fie memorabilă pe ecran și să facă un rol fără ca spectatorii să-și dea seama dacă madam știe/poate să joace pe bune. Eu admir asta, i-am dat și un nume: sindromul Bellucci. Femeile alea superbe care apar prin filme, sunt superbe dar nu sunt vreodată ficuși pentru că sunt cel puțn ok în rolurile pe care le joacă. Also Rodica Lazăr pe care parcă o văd prima oară jucând. Nu pentru că ar arăta altfel sau pentru că ar fi fost în vreun fel greșită în ce-a jucat până acuma ci pentru că aici e prima dată când o simt 100% într-un personaj. Nici când a avut roluri (aproape) principale, în Orizont și în Carmen madam Lazăr n-a fost 100% acolo. Aici este și distanțarea asta a ei de roluri aici funcționează din interiorul personajului, nu se mai resimte ca un pas înapoi/în lateral al actriței.

Acuma e destul de clar sper, mie-mi place ce-a făcut aici Porumboiu. Un coup d-etat punkist împotriva tutror mizeriilor organizate în canonul noului val și un tur de forță trufaș. Da, el poate și altceva decât   același borhot non-estic cu pretenții de relevanță socială. Nu avem alt regizor care să poată să facă asta. Plus că din orice perspectiva te uiți la el Gomera e tot un film d-auteur.

Chestia este că nu știu cum o să descurce la public, pentru că este cam prea târziu pentru reconstruit poduri între publicul care n-a vrut vreodată toate sferturile de normă ale noului val și elitele cineastice care au livrat decât d-astea. Too little, too late? mai degrabă too much, too late ar zice unii (pentru că nah, filmul de gen le pute la toti, pseudo-dramoletele cu ancorare în social sunt încă pe val prin festivaluri). Sunt sincer foarte curios cum se descurcă pentru că pân acu 2019 n-a fost gentil cu eforturile regizorilor de-a face film de public (Parking și Să nu ucizi nu au cu ce se lăuda la spectatori, chit că unu este film de dragoste și celalt ar fi putut fi thriller dacă n-ar fi vrut cu disperare să fie artă).

Acestea fiind zise.

* am zis să nu vă dau Feast 2 ca reper apropos de sequeluri, că poate suferiți de diegeză și e prea sus trilogia Feast.