Filme anti-pandemie: episodu unu, TIFFUNLIMITED

Dacă tot se stă în casă am să aleg câteva filme de (re)văzut de pe TIFFUNLIMITED. zilele viitoare continui cu alelate platforme accesibile. Și alea cu, și alea fără cost.

Deci eu la TIFFUNLIMITED n-am cont și nici n-am avut curiozitatea să văd ce-i pe acolo pentru că nah, filmele le știam, le văzusem, câteva le selectasem pentru TIFF. Acu am zis să arunc un ochi  și e destul de mijto situațiunea. La modul sincer am început cu ăștia pentru că este clar ce au pe paltformă (nu ca shitflix) și sunt în mod cert accesibili din Ro fără VIPIEN și alte samavolnicii.

deci, da m-am pierdut nițel prin pioase aduceri aminte apropos de unele filme, dar ce rezultă este la modul următor. Fără blockbusterurile arthouse pe care nah, sper că deja le-a văzut toată lumea care are cu ce. Accent pe filme din alea mici și coioase, mărunte dar zdrelitoare și nano dar sublime cum ajung rar pe ecrane în afara festivalurilor. 10 bucăți.

Copacul vrajbei noastre (Unde the Tree) comedie, mai neagra decât un ristretto și mai islandeză decât Bjork. Nu tre musai să ieși din casă mai mult decât în curtea din spate ca să nenorocești niște existențe.

Marshland (aka La Isla Minima aka Mlaștina)  sau True Detective, sezonu unu meets ceva gen Memories of Murder. Fix ce trebe pe mucho stil și ceva substanțe de polar, pardon film cu anchetă polițistă.

LOŠĖJAS (aka The Gambler, aka Jucătorul) thriller dramatic cu un ambulanțier și boala lui cu pariuri. Nu-i cu păcănele, este cu altceva și de fapt și de drept este ultimul film pe care ar trebui să-l vedeț în situația în care ne aflăm.

ZJEDNOCZONE STANY MIŁOŚCI (aka United States of Love)   este unul din cele maxim 8 filme din istoria cinemaului polonez pe care-l recomand fără rezerve. un asterix se cere, că avem de-a face cu un film frumos pentru persoane mai sensibile la existențe femeiești desaturate (din post-producție).

Safari Ulrich Seidl is Cinema. Safari este un documentar despre austrieci pasionați de Africa. Și este absolutamente superb. Eu l-aș revedea și acuma, sincer să fiu. A treia oară, cu noroc.

Armomurhaaja (aka Euthanizer aka Eutanasie)   love-story cu multe perturbări și violențe și undeva între Dumont și Ritchie, cu un touch din ăla specific finlandez. Nu nordic, finlandez.

Нелюбовь (aka Loveless aka Fără iubire) sau un film rusesc despre ceva ce va deveni și el pandemic după ce trece pandemia: divorțul. Aici cu mai mult fler și mai multă greutate decât Leviathan și aproape la fel de brici ca Elena.

La Pazza Gioia (aka Like Crazy, aka Nebune de fericire)   pentru că filmele ușurele nu sunt automat și idioate și pentru că Valeria Bruni Tedeschi este mereu un motiv pentru văzut filme. Aici cu nebuni și nebunie, dar nu chiar.

și un batalion de filme românești, din care 3 merită timpul:

Lumeaa e a mea

Caravana cinematografică 

Câini

apropos, am găsit pe o platformă online Miami Bici și chiar sunt curios cum o fi. Nah, deja veniseră vremurile când se cerea să ne bucurăm și de succesele de public ale filmului românesc, nu doar de premiile prin varii festivaluri. Și Miami Bici închide, vreț nu vreț o epocă a exceselor ”elitiste”. Ne întoarcem spre A doua cădere a Constantinopolului și mă jur că mi se pare cea mai necesară chestie din ”industria” de cinema aborigen de la Marfa și banii încoace. Ce-o să se înghesuie lumea la 3 ore de stat în sală pentru că Puiu și la varii avorturi de artă și ideologizdeli progresiste din seria de ”binomul Jude-Solomon scrie istoria oribililor de români pentru ca să premii și festivaluri”. Viitorul (numărat în câțiva ani) este al ăstora cu 5Gang -filmul și Miami Bici. În fine al alora care n-or să fie la zdup pentru cretinism congenital în timpul pandemiei.