Filme de groază : Top 2020

N-a fost un an trist pentru filme de groază și mister. Anul trist o să urmeze că nu s-a filmat mare lucru din cauza la isteriile cu epandemiemurimcutotzii. Fix din cauza la carantine și bășine s-a belit ochii en masse la ecrane (mici) și nu doar la netlifx shitflix.

Filme de groază oroare și mister s-au văzut destule în 2020. Un an mai interesant: subiecte mai diverse, regii mai eficiente, susccesuri la suspans, chiar și niște comedii indiscutabile.

Câteva fascinații nu am să le înțeleg, câteva nu o să le împărtășesc. Mandalorian e pentru mine fix ca Peppa Pig: pentru plozi & tineret (și Martorii lu Jedi). Da, e cu Herzog dar sincer mi s-ar părea mai interesant Peppa Pig cu Werner H decât chestia asta. Lovecraft Country acest Scooby Doo cu texte puternic rasiale și cu zero fler la oroare insidioasă și suspans. Decât o bășinucă din inperiul retard al americii. La serialul Watchmen nu înțeleg de ce s-ar uita cineva care știe cum stă treaba cu Alan Moore și DC comics și cu prequelul bastard. The Boys… aici m-am uitat, m-am distrat, e mai mijto cum l-au adaptat decât ce-a rezultat? Eu aș zice că da, și că este un exemplu excelentissim de adaptare comics pt mediu filmat.
Ar trebui să vorbim de woke porn, că după Antebellum (și seriale telegrafiate din realități paralele gen Blackish Mixish și I May destroy You) chiar avem un gen de ficțiune ideologizdat pân dincolo de limitele penibilului. E cam ca idealizmele exacerbate apropos de space era din 50s, ca să nu zic de torture porn că de acolo finalmente ne-am ales cu Martyrs și Wolf Creek și Human Centipede2. Din woke porn nu avem cu ce ne alege.
Dune s-a amânat pentru că Tenet s-a borșit la încasări, dar măcar Nolan a avut coaiele să-și dea filmul pe cinema, cu pandemie cu tot. și cu vreo 45 de minute în surplus, fuckin hell, undeva prin Tenet e cel mai ok film al lu Nolan de la Prestige încoace dar e înecat în bullshite scenaristic.
În mod tardiv câte ceva din horror a început să iasă din căcătu woke și jegania corectitudinilor politice. Era de așteptat, genul ăsta a fost și rămâne cel mai punk și anti-establishment din cinemau. Sau na acuma că queer cinema-ul e fie porn cu pretenții fie fandacsie burgheză horroru rămâne singuru pe zona de călcat pe căpuț ideologiile dominante din politc, recte alea progresiste.

Horroru a beneficiat de câteva seriale nevăzubile (nici măcar Carla Gugino nu are ce salva din ele) și de o istorie a horrorului ca serial și pidestal pentru unul din cei mai mediocri regizori de horror, Eli Roth. 60% Roth, 40% chestii déjà știute. Ce ți-e și cu javrele astea mediocre când își fac singure piedestaluri și se cațără pe munca altora.

30. nu există și am decis să nu-l caut în mod special. o să bag OST-ul de la mizeria de Antebellum, pe care l-am ascultat în buclă vreo 2 zile

29. Aquaslash este una din cele mai kinky vizual mizerii din horroru de anul ăsta. E scurtissim, cumplit de schematic, slasher gen Friday the 13th Pirana și alte chestiuni 70iste, DAAAAR are niște momente superbe de hăcuiri pe toboganu din waterpark și cisterne de sânge revîrsate ultra-frumos în piscină. Nu-i ca Pirana 3D din păcate, dar nici ca Piranha 3DD din fericire.

28. Skylines
Nu credeam să ajungă Skyline (un fail) la al 3lea isntallment, dar a ajuns și cumva pare un scenariu de Uwe Boll făcut cu niște FX mijto și mi-a adus aminte de ultimele instalații din Starship Troopers și Mimic. Ceva straight tot VHS lansat în 2020 ? normal că m-am delectat la rahatu ăsta.

27. Ill-Final Contagium
Omnibus și evident că inegal. Pretextul (și rama narativă): un virus din ăla nașpa (nu chiar zombie dar pe undeva pe acolo) evadează dintr-o servietă și episoadele sunt instantanee din următoarele săptămâni de pandemie de peste mapamond. E rejuvenant să vezi horror (body-horror ca să fim precisi) croit cu zero sensibilități și maximum de gore. Plus zero cerșetorie de empatie pentru mizeriile lor de personaje, grotești încă de dinainte de-a se virusa.

26. Spell
Primu și ultimu film cu voo-doo din topul ăsta este o serieB cu suspect de mult fler când vine vorba de făcut ceva interesant dintr-unul din cele mai penale pretexte de horror. Chit că nu-i vreun lost gem funcționează fix din amestecul bine ritmat de (ceva) credibilitate și supranatural servit con gusto. Mi-a plăcut protagonsitul de aici, care nu este un carton retardat pentru a permite funcționarea scenariului. Și furia biblică de la final.

25. She Dies Tomorrow
Uite că se mai poate mumblegore. O psihoză? Un Blestem? Extratereștrii? Greu de zis și miza e nu cine/ce belește protogoniștii cât modul de transmitere al psihozei. Asta este chiar fascinant. Plus niște rezonuri estetice. Probabil cel mai actual film pe care nu-l consider prea multă ca fiind actual (apropos de isteriile mondiale și căcăcioase cu covidu morților lor de chinezi)

24. The Antenna
s-au apucat turcii de făcut sefeu. Nu-i ca ripoffurile alea glorios de camp din anii 70. Este cu metafora și parabolă. Atât de parabolic că e cu antene parabolice. Excelent? Mai degrabă pas mal și în mod cert turcii mai bine fac sefeu decât filme din alea curvite pentru festivaluri cu autiști & autisme care se manifestă gen posesie demonică. Ce-i în mod cert bine este amplasamentul urban și anonim și atmosfera de oroare care mai dinamizează un pic realismul social al vieții la bloc într-o turcie distopică în alt fel (mai orwellian) decât Turcia lu sultanu erdogan.

23. Coma
Inception-ul rusesc este superior lu inceptionu nolanian. Arată fabulous, are niște imaginație d-asta de tre să te uiți foarte departe de shithollywood ca s-o vezi filmata. Masterpiece it aint dar este ceva indiscutabil valid și unul din puținele filme de fantastic care chiar sunt capabile să creeze o lume (din amintirile comatoșilor) și s-o exploreze cu aplomb și fascinație.

22. the Rental
aka the Airbnb horror!!! Începe jenant, cu moafte progresiste microagresiuni și căcat din ăsta americănoid dar hooopa, când se spală de virtue-signaling personajele și se dovedesc a fi fix javre ipocrite și când încep s-o și mierlească lucrurile devin fucking delectante. Miezu e fix industria de închiriat la străini și dacă unii ar zice că e riscant să nu ști cui închiriezi filmul ăsta o dă mult mai frumos de atâta: e cam nasol să nu ști de la cine închiriezi. Și da, există lucruri mult mai sexy decât lupta dintre moș insensibil la ifose woke și zdrențuci misecuviniste pline de spume. Fknhel, aș vrea un sequel la ăsta că de la Final Destination n-a fost ceva mai sequelizabil pe zona de groază și mister.

21. 3022
Filmele cu umanitatea care e kaput și supraviețuitorii tre să se obișnuiască cu idea înainte de-a o mierli și ei sunt destul de puține. Și sunt cam capodopericoase (On the Beach sau 3 Dias, eg). 3022 face fix asta: cosmonauții de pe o stație orbitală au de înțeles ce căcat s-a întâmplat cu Pământul și au probleme mai mari apropos de inevitabilul lor sfârșit. Și de alți cosmonauți, intrați deja în survival mode. Scenariul e bine de tot, păcat că nu-I filmat de Deakins sau Benoit Debie, dar ce frumos ar fi să fie mai mult tupeu din ăsta pe zona de SF.

20. Sputnik
A fost odată ca niciodată o bază secretă rusească. În care este captiv un cosmonaut. În cosmonaut locuiește un extraterestru, care nu-i captiv că mai iese din când în când. Ca să le dea omor la aștia de pe acolo. Deloc senzație scenariu, dar oh-la-lah cât regie, ce mai suzpans. Sputnik este unu din filmele alea care nu faca rabat nici de la vernisat monstrul nici de la tensiune pe bune și nici de la ocazionalele momente de WTF totale.

19. Kindred
Cum ar fi un Rosemarys Baby dar cu Rosemarie NEAGRĂ? Ar fi cam de căcat da Kindred nu-I fix Rosemarie neagră și oamenii albi care vor să-I fure foetusu. Este undeva în proximitatea Jurnalului lui Palahniuk ca intenții și fatalism. Personajele sunt scrise cât să fie un pic mai mult decât victimuță și călăi. Fix de asta merge bine înainte spre un final deloc glorios dar hello mult mai nasol decât ar fi fost de așteptat. Și sincer ceva mai tăios decât ce-a filmat Polanski.

18. Deodato Holocaust
Documentarele despre zeii trashului italo 70ist sunt de obicei prelungi felații de-o inutilitate sufocantă. Așa a fost cazu cu mizeria fancy de documentar despre Fulci, așa a fost și pedestalul pe care-a fost pus Tinto Brass. Ăsta cu Ruggero Deodato face niște chestii în plus față de media documentarelor ăstora. Este piedestal dar este un film vivace și deloc pasionat de elogii. Deodato și le poate adduce singur, elogiile astea, ceeace și face. Dar o face cu șarmul ăla de-a dreptul contrariant de hodorg Italian și-o face din postura unuia din regizorii ăia care chiar au schimbat cinema-ul. Chestie cu care nu se pot lăuda prea mulți.

17. Get Ducked
Cea mai comedie de survival horror pune niște puțoi retarzi undeva în curu naturii pe dealurile scoțiene și-i lasă să… facă față unui deloc probabil cuplu de boșorogi high-class care sunt puși pe exterminat tinerele gunoaie. Efectiv m-am râs teribil. Lupta de clasă dintre două sortimente de gunoaie, frumos. Și cei simpatizabili retarzi de liceu din filmele recente. Parctic ăsta este cum s-a zis din motive care-mi scapă că ar fi fost 3 Lions (care este o vomutza): brilliant bollocks.


16. Yummy
Comedie splendidă pe bază de zombie scăpați într-o clinică ukrianeană pentru augmentat țâțe, prelungit peniși, detartrare la anuși și peisagism facial. Ils sont fous ces belges, chiar și când parlesc în olandeză. Deliciul ăsta ultra-haotic are de toate și face bine și la moral și expoitational. Un film de excepție.

15. His House
D in 862 de filme cu vai săracii imigranți se întâmplă ca unu, sau în mod miraculous două să fie ceva mai mult decât borhot ideologizdat și propaganda progresistă filmată cu curu. His House este un film cu vai săracii imigranți dar face mai mult decât eternitatea de felații acordate victimuțelor inocente și hai să pișăm uochișorii pentru vai săracii imigranți. În primul rând face personaje, nu șabloane din alea mereu suferinde de nedreptăți: el și ea vin de departe de undeva din Africa și statu britanic le dă o casă mijto și ce să vezi misecuvinismul și superioritatea asumată de cuplul ăsta de vai săracii imigranți negri sunt delicioase. Ce-I și mai mijto decât disprețul și misecuvinismul? Ceva ce bântuie prin casa pe care au primit-o moca. Și acilea regia chiar face toți banii. E ceva dincolo de trecerea din real în oniric și flashbackuri. E forță în sensul ăla classic de regie de Cinema. Unu din cele mai bune debuturi ale lui 2020.

14. Smiley Face Killers
Smiley face Killers este o legendă urbană și unu din extreme de rarele momente în care slasherul, acest ciuruc bășit de gen cinematografic reușește să-și depășească formula, mizele microscopice și final cunt syndrome. Poate pentru că e scris de Bret Easton Ellis și regizat straight-face de un neica nimeni care nu caută fleurizmente și regizează correct și eficient. Poate pentru că nihilism și oroare implementată perfect în cotidian. Cert e că funcționează impecabil.

13. The Beach House
O invazie discretă, cu ceva body-horror. Reperele sunt Zombie Honeymoon, Monsters și Upstream Color. Sau nu, putem vorbi de cel mai bun The Fog, care până acuma nu a ieșit bine, dar acuma chiar prestează. Doi tineri, niște amici de familie mai batrani, o casă pe plajă și ceva care-i în apă. Sau in aer. Sau în ceață. E un virus? Un agent chimic? O invazie extraterestră? Ca debut filmul ăsta este țiplă. Ca sortiment de mumble gore e din nou țiplă. Cred că deja suntem în post-mumble-gore, calendaristic vorbind. Ce face bine face încet și totuși nu pare-a avea surpusuri din montaj. Evident ar fi fost optim să avem mai mult body horror și mai puțină conversație. PS: trailer din ăla prost făcut și prea lung și cam spoileros, deși ăsta este un film la care nu ai ce spoilere să dai.

12.Vivarium
singuru film din lista asta care mi-a zburlit pielea pe mine nu-i chiar genul meu favorit de film. Vivarium este dramă de cuplu captiv într-un coșmar (sau realitate paralelă? sau invaginație a universului controlată ceva foarte ne-uman?). Vivarium e cam metaforă despre viața și idealurile capitaliste. Vivarium este un risc masiv asumat și servit foarte bine din regie. Ceeace pare mult prea static și artificios devine o stare de spirit numită psihoză.

11.Cut and Chop
Henry Portrait of Serial Killer revizitat. Portret de criminal în devenire, simplu și elegant făcut. Într-un mare fel aici suntem în teritorii foarte puțin vizitate ale thrillerului: sec, cu ceva umor tăios. Eftin dar în același timp capabil estetic. Băiatu ăsta (Drew Hale) care regizează și protagonisticizează ar merita un buget cum trebe si ocazia de-a face American Psycho. Pentru că acilea, în Cut and Chop fix ce era grandios în carte și-a fost bășit în film e nimerit: amestecul de ironie, răceala necosmetizată a actelor criminale și vidul empatic total. + Ron Jeremy, care- a făcut mai multe pent pentru cinemau decât javrea duvernay.

10. The Special
Și uite de asta nu ne băgăm pula în cutii. Nici măcar dacă sunt într-un bordel și au un glory-hole și scrie bagă pula aici. Ar fi putut să se numească Glory Box: a contemporary tragedy. Genu programului ar fi dramă cu body-horror.

09. Gretel and Hansel
Admit, ăsta și cu Little Necro Red sunt aici strict din motive estetice. Din căcate acilea s-a efortat cineva să scrie un scenariu colcăind de discrursuri din alea feministe, pe de-o parte victimizante, pe d-altă parte răzbunătoare. Și nu le acoperă nimic. Dar OMFG, și scenografie și imagine și regie brici. Nici actoria nu-i deloc rea, dar să fim onești acilea nu contează prea tare. Tarsem reloaded, s-ar putea zice.

08. 12 Hour Shift
Comedie neagră cu trafic de organe. Vedetz filmu ăsta. Nu traileru, direct filmul. Una din cele mai mari bucurii ale cinefiliei e să vezi un film de care nu ști nimic și să nu ști ce te-a lovit.


07. The Cleansing Hour
Ce poa să meargă prost la niște foarte populare sesiuni de exorcisme falsificate pentru bani faimă și femei? TOTUL. Ca puține alte filme cu exorcism aici avem personaje mijto scrise și ceva mai mult decât un incident izolat. Îmi place genul ăsta de ambiție. Când funcționează.

06. Relic
Genul programului: OMFG, mai există regizori capabili să dea suspans 2 mame și 2 fiice (adică 3 femei: buni, mama, nepoțica) sunt claustrate în casa lui buni, care tocmai ce s-a întors după o dispariție. Misterioasă? Nu musai, baba pare a avea demențe senile. Cel mai bine debut în horror al unei gagici de la Babadook încoace. Pur și simplu Bun. Scenariu puțin, actorie bună, regie impecabilă. Emily Mortimer, exceletissimă ca de obicei.

05. Little Necro Red
Genul programului: puțoială debilă neo-gore, delirant, sublim si trashy ca orice film necrostorm. . Desi n-aș putea și nici n-ar trebui să zică cineva ”filmul spune povestea…” Sunt cert că cineva a scris un scenariu pentru filmul ăsta și că acel scenariu era fix la fel de debil precum scenariile lui Dario Argento din ultimele decenii. Faza bună este peste scenariul ăla vine un tăvălug de violențe exacerbate pân dincolo de muorții lor și înapoi. Și textura aia splendidă de tech-flesh. Efectiv m-am bălăcit în acest film

04.The Hunt
Cea mai spumoasă satiră a lui 2020 este ce să vezi și cel mai necesar film de la Debbie Does Dallas încoace. Oameni bogați și plini de virtute care vânează oameni săraci și deplorabili? Check. Scenariu scris cu locuri pentru ha-ha și secvențe de cafteală (cam bune secvențele astea)? Check. constatarea foarte justă, abil argumentată și superb de perversă că mi-se-cuvinismul javrei ofensate trebe tratat cu drujba sau grenada? FUCK YEAH.


03. Dead Dicks
Ce te faci când dai de frat-tu înconjurat de propriile lui hoituri la el acasă? Investighezi ditai mucegaiul (sau desenul ?) care ocupă un întreg perete? Îl ajuți să-și hăcuiască hoiturile? Dai lecții de morală? Dezbați cu trepanatu dacă mucegaiu seamănă mai mult a pizdă sau a găoaz? Ca protagonistă în Dead Dicks poți să le faci pe toate și să mai și descoperi cât de gunoi este de fapt frat-tu. Eu am cam adorat filmul ăsta care nu face labe sentimentale și nu caută explicații. Dar livrează un sortiment foarte special de SF intimist, nihilist, deștept și finalmente forțos.

02. Underwater
Kirsten Stewart does Ellen Ripley sub-marină. Vincent Cassel secondeză, laboratorul implodează, Cthulhu exploadează. Splendoare în străfundul oceanului? Complet și absolut. Se poate lăuda spiritul de aventură și cu toate detaliile de fizică elementară ignorate, filmul ăsta este fix ce trebe să fie un blockbuster valid. Cred că l-am văzut de vreo 4 ori deja. Imersiv, indeed.

01. Possessor
Noul film al lu Cronenberg JR este campionul lu 2020. Face impecabil 1. Estetici de giallo 2. Psihoze servite drept thriller SF cu corporate espionage 3. Zero morale sau moralizme penibile 4. Tot ce-ar fi trebuit să facă cyberpunku (nu doar jocu, genu ăsta de ficțiune) 5. De rușine absolut tot SF-ul gibsonian. Pentru că Possessor nu este doar techno-thriller e și fcking visceral.
O asasină psihotronică se inflitrează (posesie tehnologico-psihică) în capetele unor oameni ca să omoare alți oameni. Totul pentru binele unei corporații, totul aranjat cu grijă cât să nu rămână urme sau supraviețuitori. Zero remușcări, zero probleme, dooooar că la un moment dat lucrurile merg prost și madam are ocazia de-a se privi cu ochii altora. Possessor vine dintr-un SF visceral și este ultra-cerebral și mega-estetizat. Ca un giallo? Ca un statement care nu are nimic de schimbat și nimic de lăudat dar contestă compasul moral bușit al capitalismului târziu? Ca un The Cell? Ca ceva ultra-cronenbergian, care de fapt e despre lucrurile putrede care implodează dincolo de suprafețe perfect polișate? Cam așa. Plus că actorie excelentă, i-o cam dă la fileu Christopher Abbot lu madame Andrea Riseborough, pe care da, o ajută și fața și întreaga ei făptură cumva mucilaginoasă pentru rolul ăsta.