Filme românești ale lui 2013. Alea care nu au intrat în top

Au fost lansate vreo 23 de filme românești peste cele 12 luni ale lui 2013. Mi-a luat ceva timp dar am reusit finalmente să trag linie. Mai exact două, că este un text cu va urma…

Pentru început, filmele aborigene de care nu am nimic bun de zis sau pe care pur și simplu nu m-am obosit încă să le văd:

Alea 5 pe care nu le-am văzut:

1. Sunt o babă comunistă: am citit totuși și cartea lui Dan Lungu  +  interviul din Film Menu cu Stere Gulea și tot nu înțeleg de ce ne trebuia făcut fix filmul ăsta, aproape imposibil ca ecranizare.

2. Roxanne: mi-a ajuns trailerul, FFS. Am fost expus suficient la Papadopol umoristic cât să mai tolerez și melodrame cu Mihai Călin – am și eu limitele mele.

3. Câinele Japonez: sequel la Moromeții? Întoarcere pășunistă în bătătura casei & vatra satului? Trailerul a fost un minus major și oricum singura chestiune care mi-ar fi stârnit interesul apropos de filmul ăsta ar fi fost un cameo al Marioarei Murărescu. În rolul fantomei bunicii, desigur.

marioara

4. Funeralii Fericite: Horațiu Mălăele, impostura cu patru picioare, a mai execrat din el un film. În speranța că hoardele de semidocți care se duc la teatrul lui plin de grobianism în stare pură se vor înghesui. Și s-au înghesuit: 15.622 de cururi de vite au umplut cinema-urile patriei pentru ca maestrul umorului răsuflat să se bată pe spate cu alți onorabili colegi de breaslă teatrală, gen Oana Pellea și Silviu Purcărete.

5. I‘m an Aromanian and that’s OK sau cum s-o fi numit exact filmul cu sunt mândru de-a fi aromân chiar l-aș fi văzut. Dar s-a întâmplat la fel ca în cazul Oului de cuc al lui Cărmăzan: când mă porneam și eu spre cinemau filmului deja nu mai rula. Deh, nu sunt nici prea mulți machidoni prin București și cum nenea Gigi B nu și-a făcut cinema ortodox la dânsul pe domeniu…nu-sunt-faimos-dar-sunt-aroman-383497l

Alea două pe care nu le-am văzut dar suspectez că de fapt nici nu există:

  1. Puzzle: am pus un trailer mai jos, cuvintele sunt de prisos;
  2. Chernozaurii: wow, din trailer pare exact genul de film care o să ne facă să regretăm amarnic Miaunel & Bălănel și vomele alea animate crappy din Epoca de Aur – îmi doresc cu disperare să îl văd.

Alea patru pe care îmi doresc sincer să nu le fi văzut & să nu fi existat:

  1. Metabolism: asta se întâmplă când un regizor bun pare că își înfige capul în propriul lui cur. O schemă jalnică, răsfăcută, prețioasă & semi-doctă: regizorul care se reflectă moral și artistic și cu phalusul în vaginul unei actrițe. Intolerabil în stare pură. Plus că se explică cât de lungi pot să fie planurile scevență pe peliculă. Mi-a venit să borăsc.
  2. Love Building:  ideea e din start cretină, dialogurile sunt de rahat și personajele secundare apar și dispar fără vreo logică. Dar e ok, se face și sequel. Sper ca și de data asta să aibă mai multe cursante la actorie decât cursanți și să le pună din nou să se lingă una cu alta. Dacă va fi invers, LB #2 nu va mai fi cel mai plin de lesbiene alcoolice film românesc, dar va fi probabil doldora de homosexuali drogați. Useful tip : nu tot ce are două picioare trebe să aibă probleme de cuplu. Observație tristă: Iulia Rugină & co îl epigonizează aici pe Geo Saizescu.
  3. Condamnat la viață scenariu prost de tot, regie execrabilă, Depardieu obez, niște Harvey Keitel, un plod exasperant  pus acolo pentru ca <<spectatorul să vadă lumea aceea prin ochii unui inocent, că așa e frumos>>, deci singurul lucru tolerabil e Daniela Nane.
  4. Killing Time: idee bună, dar scenariu prost regie mediocră. Rezultă plictis sufocant și momente rizibile în loc de suspans. Un film atât de prost, încât am preferat să îmi focusez atenția pe perdeaua de la fereastră.

Apropo de Killing Time se cere remarcată o chestiune: 2013 a fost un an cu (destul de) multe filme independente care chiar au fost filme independente: Killing Time, Experimentul București, Deja Vu. Fiecare dintre ele ratat în felul lui, dar fiecare bazat pe idei destul de bune. Am niște simpatie și respect pentru ăia care le-au făcut (chiar și pentru Florin Piersic Junior). Măcar nu au stat cu mâna întinsă și bucile crăcite să le dea CNC-ul bani.  Au vrut să facă film și asta au și făcut.

09_Fotor

O plăcere foarte vinovată

Domnișoara Christina: de la Azucena încoace nu am mai râs în halul ăsta. Plasticos și aseptic în loc de lugubru și senzual, cu niște bad acting cum numai Maia Morgenstern & Fiul puteau pentru ca să producă pe ecrane. Impresie puternică de reclamă la săpun, cu actori de teatru care au prizat prea multă deroină.

Două Rateuri cu R mare

  1. O vară foarte instabilă: din nefericire, Ancăi Damian îi plac poveștile mult prea complicate. Luate dintr-un roman care pare cam de duzină, amantlâcurile unor românce cu cetățeni străini devin o varză foarte instabilă și mult prea labilă pe zona meta. Nici măcar personajele nu mai știu cum și care sunt, deci spectatorul cu atât mai puțin. Din fericire pentru noi vedem vreo 7 secunde pieptul dezgolit al Anei Ularu.  Contribuie succint,  cu decât o mamelă și Diana Cavalloti. Sexvențe multe dar proaste și fully clothed. Spectatorii nu au făcut, însă, cavalcadă spre cinemau și totuși filmul ăsta merita mai multe decât LB.
  2. Deja Vu Ideea e de fapt un gimmik (POV al protagonistului) dublat de o chestie de curaj (în timp real). Deci vreme de vreo oră și ceva el trece printre isteriile amantei care vrea să fie prezentată soției dar și intr-o escapadă cu jefuitori, aventuri acvatice și domestic showdown. POV-ul e prea aproape de mâinile protagonistului (care probabil este vreun soi de ființă mutantă fără de gât ca Petrică Roman) și ăia 15 care l-au văzut tot vorbeau de Mihaela Rădulescu și cum l-a lăsat ea Singur în duș pe Dan Chișu.

Caranfilul cel nou

Closer to the Moon este acceptabil și agreabil și pe alocuri cam cel mai greu palatabil film regizat de Nae Caranfil so far. E rețetă, e crowd pleaser, are ceva suflet și niscaiva poezie și chiar are un subiect bun și un scenariu bine gândit.

Clipboard0101001

Evident, va urma… că doar „mai este opt filme de pus pe post de top”…  Și niscaiva scurt-metraje.