Filme românești ale lui 2013: Top de lungmetraje

Top lungmetraje romanesti

Opt filme în top.ro. Ar fi putut fi decât patru, dar m-am simțit generos. 2013 a fost, mark my words ultimul <<an mare>> pentru cinema-ul aborigen. Și încep să se întrevadă niște alternative (nu foarte originale dar foarte necesare) la trendurile toxice dominante.

Cu ocazia acestui top mi-am dat seama că mai multe chestii:

  1. Nu imi aduc aminte absolut nicio secvență & niciun cadru din Poziția copilului, dar sentimentul de silă vizuală provocat de încadraturile alea oribile și de secvențele fără vreun rezon vizual este încă intact.
  2. Media Prost & cocalar nu a produs niciun film în 2013. Dar au distribuit Love Building, ceeace ce e ca și cum sacul și-ar fi găsit peticul perfect.
  3. ultimul film al lui Sergiulică Nicolaescu este LUPU. Gotta love ironia asta sublim de crâncenă.
  4. Kira Kiralina nu a avut încă premiera. Pe care o aștept cu sincer interes.
  5. Andi Vasluianu este considerat june prim/ taur comunal al cinema-ului autohton. Motivele îmi scapă, dar nu sunt în target.
  6. Olimpia Melinte este Hot și poate să producă muci impresionanți!
  7. Suntem în continuare nuli când vine vorba de umorul VOLUNTAR pe film. La ăla INvoluntar stăm încă bine.
  8. Nevoință sau neputință, nu știu care e rezonul, dar marea majoritate a filmelor noastre sunt afaceri de interior.  Cu extrem de puține excepții, personajele, scenariștii & regizorii fug ca dracu de tămâie de aer liber și spații deschise. Rezultă o puchinoșenie înghesuită deloc deziderabilă și artificioasă cu spume. (Zic io dar pe vârfurile de top am două filme în care efectiv nu se iese aproape deloc din casă.)
  9. Dacă tot am avut primele două romane cu homosexuali și dacă tot a luat La vie d’Adele premiu la Cannes putem să facem și noi film cu lesbiene? Am zis CU, nu PENTRU. Dacă vreau să văd picioare păroase pot să mă uit liniștit la ale mele. Așa, deci având în vedere antecedentele mult prea subtile și deloc mulțumitoare (Dulcea saună a morții, Legături bolnăvicioase, Dincolo de dealuri, Love Building) chiar ar fi cazul să facem un mare film cu lesbiene. Nu aș avea încredere decât în Cristi Puiu sau Radu Muntean pentru a duce la îndeplinire cu umor, scissoring și demnitate acest task. (sper să nu îmi uit acestă idee genială și să îi aloc un post mai amplu)
  10. Dacă tot veni vorba de filme pe care le vreau de la cinema-ul nostru mioritic: aștept în continuare un biopic despre Mădălina Manole. (Furadan: The Musical?)
  11. Gabriel Spahiu nu mai apare în toate filmele. De fapt nu mai apare în niciun film (ultima dată parcă l-am văzut în Charlie Countryman). Cumva acest lucru îmi dă sevraj și mă întristează.
  12. Mă întristează și mai mult resurectarea lui Mihai Călin și a lui Papadopol. CÂH. CÂH. CÂH.
  13. E totuși bine că anul acesta au fost inaugurate anumite genuri: mockumentar (Experimentul București) gothic horror scheisse time travel fantasy (Domnișoara Christina & Lupul).

(ho-ho-ho, că au ieșit fix 13, deci după acest non-necesar prolog iaca și topul)

matei-copil-miner-168035l

#08 Matei, copil miner (regia Alexandra Gulea)

Reinhold Vorschneider a comis cea mai bună imagine pe film românesc de la Lotus-ul lui Cărmăzan încoace (și pe Lotus îl filmase Mălaimare Jr, care a filmat și The Master cu P. T. Anderson). Filmul, dincolo de imaginea superbă, nu are prea multe atuuri: regie destul de corectă, un scenariu cam formulaic, acting mizer. Ah, mai e bunicul care seamănă cu Christopher Lee, deci e memorabil. Genul ăla de film care de fapt nu mi-a plăcut dar pe care l-aș revedea fix pentru imagine. Și pentru incursiunea aia în Antipa în curs de renovare. Ca debut este, însă, un film remarcabil.

pozitia copilului  (1)

#07  Poziția copilului (regia Cătălin Netzer)

Scenariu brici, actori extrem de buni. Punctează maxim Luminița Gheorghiu, Natașa Raab și Bogdan Dumitrache și Mimi Brănescu. Există nuanțări de situații și personaje. DAR Poziția copilului e atât de abject vizualmente încât tot film prost se cheamă. Nu există filme bune filmate prost, dar există filme proaste filmate bine. Nu știu cine e responsabil, dar Netzer nu a dat vreodată dovadă de estetisme (totuși nici Maria nici Medalia nu erau în halul ăsta de inestetice) iar media chestiilor filmate de Butică e foarte low, deși filmografia lui include Francesca și Bora Bora.

exploratorul

#06 Exploratorul (regia Titus Muntean & Xantus Gabor)

Finalmente un documentar pentru care autorii s-au simțit și au pus curu pe cărți și arhive. Enfin, având în vedere că Emil Racoviță e mort de vreo 70 de ani nu aveau cum să-l facă observațional. Dar cât de fresh e să vezi că documentarul ăla de școală veche încă mai există. Cu toată structura cronologică impecabilă și toate arhivele și talkingheads-urile de rigoare. Al treilea film  al lui Titus Muntean (după Examen & Caravana Cinematografică) care mi-a plăcut.

la-limita-de-jos-a-cerului (2)

#05 La limita de jos a cerului (regia Igor Cobileanski)

Gâscă vrea să zboare. Îl ajută Vasile (sau Viorel, în orice caz un nume fundamentalmente moldovinesc)  care îl ajută și cu livrat marijuana prin poștă). Vasile (sau Viorel) s-a amorezat de-o coafeză. Pe care, însă, o pompează un polițai. Evident polițaiul e corupt, coafeza e femeia unui pușcăriaș și iarba provine de la rusofoni (că doar nu or avea jamaicani dincolo de Prut). Al doilea film românesc de limbă străină (primul fiind ăla cu machidoni) al anului. Mult mai onest și mai echilibrat decât multe altele, mult mai capabil de story și personaje decât ar fi fost de așteptat. Dotat cu o poezie din aia dulșe care subminează din potențialul capital de hardcoreală maximă. Scenariu scris de Porumboiu, pe vremea când scria filme, nu lecții de cinemau pentru semidocți.

experimentul bucuresti

#04 The București Experiment (regia Tom Wilson)

Cum se poate ca o nație să fie atât de cretină pe cât de cretini au fost românașii noștrii în ultimii 24 de ani? Să investigăm: asta e țara Experimentului Pitești, orice e posibil. Deci probabil a avut loc o spălare de 23.000.000 de creieri după revoluție (sau poate chiar de dinainte de revoluție?) și printr-un mecanism magnetic românii au fost condiționați psihic la uitare și cacpitalism pe pâine…. Asta e miza, foarte mare, foarte nasoală și foarte justă a mockumentarului lui Tom Wilson. Cea mai amuzantă reacție la TBE a fost aia tipic românească. Loviți în românitatea lor de absolut tot căcatu s-au găsit destui care să zică cum vine un englezoi și ne întinează memoria martirilor. Păi cu memoria aia voi ce-ați făcut după revoluție? V-ați căcat pe ea, pierduți în mama ei de tranziție și le-ati plătit pensii gigantice torționarilor, asta ați făcut.

Wilson nu-și susține fățiș sau abil discursul ăsta al rușinii de neam & nație și bagă la derută un plot-device împrumutat de pe la Surprize Surprize: Carmen Anton, o cântăreață pop din anii ’80 (actualmente lucrătoare la Radiodifuziune) va fi reunită cu marele ei amor de atunci, actualemnte biznismen de succes. Ce rezultă este cel mai interesant și acut film al anului, cu cameo al lui Justin Capră și cu o inabilitate cam iritantă de-a se focusa pe ceva sau de-a enunța ceva.

Apropos, i-am luat lui Wilson un interviu despre filmul ăsta pe vice!

Rocker

#03 Rocker (regia Marian Crișan)

Heroină nu bag, rock nu prea ascult, nu mi-a plăcut nimic din ce-a făcut Marian Crișan până în 2013 și nu am fost vreodată la Oradea. Dar Rocker îmi pare destul de autentic în mizeria lui de rock provincial. Și intimist și convingător și ca personaje și ca story. Deși, mărturisesc nu a încercat nimeni vreodată să îmi vândă schiuri în parcare. Un film bine calibrat și perfect capabil să dea personajelor un realism aproape carnal.

lupu (2)

#02 Lupu (regia Bogdan Mustață)

Uneori mă întreb de ce nu e Lupu pe poziția unu. E genul ăla de film perfect simetric cu el însuși care nu are nici fisuri nici plusuri nici minusuri. E o bulă de senzualism și senzualitate cu zero cronologie și zero geografie.  Arată bine de tot, cu cadre și texturi de prin noul cinemau rus (Barbu Bălășoiu a filmat și Claudiu & Crapii). E unul din extrem de puținele filme românești în care cineva chiar a pus luminile cum trebe, firaraledracu. Dar cumva e un film senzual care nu are nimic de zis.

domestic (1)

#01 Domestic (regia adrian Sitaru)

Așteptam de la Valuri încoace un lung-metraj bun de la Sitaru, regizorul meu favorit de scurtmetraj. Pescuitul sportiv a fost este și va fi oribil, Din dragoste cu cele mai bune intenții e ratat și plin de burți. Iaca Domestic și Sitaru finalmente delivers. E rețeta/trademark-ul Sitaru efiecientizat la maxim: umanitate dublată de mârșăvie, relația cu animalul pe post de turnesol. Plus episoade din viața la bloc disparate de elipse abrupte care camuflează scurt-metraje în loc să încerce să umple aiurea golurile dintre ele.

Asta a fost tot, merci de atenție.

Acilea linkuri către top de scurtmetraje si niste filme lungi fără de merite pentru un top!