Filmul de Piatra a fost un festival mișto

Ziceam că revin cu amănunte și amintiri despre Filmul de piatra. Iaca revin.

Am ajuns la Filmul de Piatra (după un voiaj în microbuz) cu niscaiva curiozități. În primul rând nu fusesem vreodată în Piatra Neamț și  în al doilea rând de festival auzisem și de bine (e simpatic) și de rău (vezi că-i făcut fără bani și pe genunchi).  Mie mi se părea FDP este un festival simpatizabil fix pentru că e complet ieșit din moaftele, standardele și finanțările circuitului festivalier. Și am avut o intuiție bună când am zis că da, vin și că nu mă deranjează în vreun fel să fiu în juriu. A fost cât se poate de fun și cum să zic, cel puțin pe alea 6 calupuri de scurtmetraje jurizate n-a fost nicio bâlbă tehnică.  Bașca selecția care-a fost și pe competiție și pe secțiunile necompetitivă exact cum trebe să fie o selecție. Adică multe (scurtmetraje) cu un ratio foarte bun între filme pe care mă bucur că le-am văzut (vreo 80%) și filme fără de care putea să trăiesc liniștit (20%).  Asta e ceva foarte rar în festivaluri în general și festivaluri de scurtmetraje în special.

Acuma postu ăsta apare azi pentru că la Plastilina se dau de la orele 20:00 filmele premiate. Și pentru că am zis că mi-ar face și face plăcere să le vedeți. Deci scurt pe doi în ordinea de inventar, ia să vedem ce-au premiat Irina Margareta Nistor, Nora Covali și subsemnatul.

Premiile Filmul de Piatra:

Cel mai bun film de animatie: Pui de somn, Paul Muresan

PUI de somn

PUI de somn

Deci WOW, asta e o animațiune care m-a cam topit. Pretext: ațipeala aia care tot vine și pleacă ducând și aducând cele mai bizare vise. Făcute în stiluri și tehnici diferite.

Acuma la animații au fost 8 titluri în concurs și excelente au mai fost încă două.: 2 (doi, da așa se cheamă, este cu o vrabie mutantă și fix genul de film cu subiect foarte clasic)  și Fii fericit sau ieși afară (o parabolă destul de sumbră despre un deprimat dintr-o lume mult prea ferice). De plăcut mi-au mai plăcut și Cosmos și Muntele. Pe pui de Somn puteți să-l vedeți și la Anim’est și la Dracula, sper că restul sunt și ele pela Anim’Est.

Cel mai bun documentar: Vibratia, Germain Kanda

Vibratia-

Vibratia-

Am zis de la Gopo că ăsta este un mod foarte mișto și foarte eficient de-a face documentare. Cu ceva imaginație, cu informație cu un aer fresh.

Din păcate competiție serioasă n-a avut deși oamenii s-au străduit și măcar subiecte sau abordări estetice și-au găsit. Alelate două filme categorie care mi-au plăcut mie (&/și) și Tsapinarii erau de fapt și de drept filme experimentale mult mai reușite decat filme documentare. Ziceam de subiecte. Meanwhile in Bucharest adună expați și îi lasă să povestească despre relația lor cu capitala României. Ideea ok dar subiecții nu au de fapt nimic interesant de zis. Bucharest Underground Cocktail este despre underground. Și este mult mai reușit când pune în ecuație underground-ul de la Chișinău decât atunci când îl ia pe Bean (de la Șuie  Paparude și SubCarpați) și pe Vlad Dobrescu și îi lasă să ne învețe care-i treaba cu underground-ul. Voice-overul e perimat și pedant, ca și ideea că Subcarpați (mai) sunt (sau au fost vreodată aș zice eu) underground. Lingurarul are un subiect mișto: un tip care face linguri cioplite manual. Și le face foarte frumos dar textul, textul e atât de mort încât omoară orice interes sau simpatie.

tapinarii

tapinarii

În O altă zi a omenirii textul este punctul forte. Povestea unui supraviețuitor al masacrelor ălora urmate de canibalisme militare de prin Africa ar fi fost de impact maxim dacă regizorul și-ar fi dat seama că este și inutil și cam obscen să pui atâtea briz-briz-uri peste ea.

Cel mai bun film experimental: Camerakiri, Ligia Prodan, Elena Borcea, Victor Cioaba

camerakiri

camerakiri

O fată își face seppuku cu camera de filmat. Ineresant? Da. Oricum cel mai organizat și concis film experiment din secțiune. Din punctul meu de vedere avea două concurențe: întuneric (cu o tipă care se spasmează și sufocă și care are merite estetice și ceva disturbatoriu pe acolo) plus Șah  care arată absolut fabulos din imagine și care este fix genul de film pe care-l citești mai mult din cadre și texturi decât din narativ.

Cel mai bun film de fictiune: Tatal Nostru, Sergiu Lupse.

tatal nostru

tatal nostru

M-am și mirat că până la FDP filmul ăsta n-a luat niciun premiu. Adică e foarte hazos și dacă stai să te gândești așa mai adânc la relația ipocrită dintre român și religie Tatăl nostru este  chiar sinistru de trist. Also, este unul din cele mai bune scurtmetraje de val nou. Pentru că da, chiar zice niște chestii și chiar are mai multe mize decât ce se vede și discută pe ecran.

Competiție a avut destulă. Unchiul Dima se duce la cumpărături este un film de mișto/acțiune care seamănă cumva doar cu 12-le lui Nicoale Constantin Tănase. LAG face un experiment despre ce este de fapt suspansul și dă lag între sunet și imagine în contextul unei dudui care se îmbăiază și aude zgomote ciudate în apartament. In dependent este despre o fată se duce cu valiza în alt oraș, la băiatul visurilor. Tipu vrea s-o mai fută odată pentru că pleacă din țară. Mie mi-a plăcut destul de mult.  Făcut cu mult mai mult bun-simț actori și persoanje mult mai naturali & credibili decât majoritatea filmelor cu el și ea, ambii sau isterici sau detestabili  sau și mai bine și isterici și detestabili cum se tot fac și n-au lipsit nici acilea (în Candy Crush.)  Acuma se cere notat că destul de multe din filmele astea scurte și de tineret s-au bazat pe relații. Fals pozitiv îl duce pe el de la amanta isterică la soția ranchiunoasă care tocma ce-a făcut pipi pe un test de sarcină. Deloc rău filmul, dar nu chiar minunat. Fum e despre altă relație, fix din alea în care femeia trebuie să fie isterică și piromană pentru ca să fie femeie. Are totuși niște merite ale lui, printre care și faptul că este  este un film cu un sfert de threesome.

Am avut și două dezamăgiri masive. Cu lapte, fără zahăr are o idee bună, o regie corectă și actori ok. DAR dă nasol cu mucii în fasole când abordează în regim de thriller cu twist dublu o dramă umană care scenarizată sobru și liniar ar fi fost indiscutabil mai bună. Și asta e frustrant maxim, să simți că ideea de fapt e bună și că filmul chiar ar fi fost mult mai bun abordat altfel din scenariu. Ușile a fost mult mai dureros. Ceva despre un tip care ba e în spital ba e pe un deal, ba se urlă la el nu te sinucide, ba se zbiară la el să stea pe un scaun. Mai apare și cineva care seamănă mult cu Cristi Puiu la un moment dat. Chestia care trebe zisă e că mi-a plăcut nespus Ușile. Din cadre și din decupaj regizoral și din imagine. Dar scenariul este o varză putredă și actorii, dumnezeule mare actorii au fost terifiant de teatrali și complet pe lângă orice implică actoria de film. Păcat, foarte păcat.

Cel mai bun videoclip: Marele Zgomot, Vlad Fenesan

Premii speciale ale juriului:

Am zis că da au fost filme mișto și mdap, ca juriu ne-am mobilizat și am punctat și chestiile care indiscutabil ne-au plăcut  de prin filme.

Olga Torok pentru rolul din 10 modalitati prin care poti face fata unei despartiri;

Genul de gimmick sau de glumiță (nu chiar film experimental, dar să nu mă lansez în definirea filmului experimental) care pune o actriță să aibă 10 reacții la primirea papucilor. Pe care Torok le face mișto și da, duce frumos în spate un film care depinde practic doar de ea.

GLORIA

GLORIA

Dragos Huluba pentru rolul din Gloria;

Gloria e unul din filmele alea pe care chiar mă bucur că le-am văzut. Story simplu dar mustind de absurd (venit dintr-o nuvelă est-europeană, parcă)  cu un corporatist care drept răsplată pentru că îl iartă pe subalternul lui incompetent primește o aureolă.  Perfect reglat și din regie și din scenariu filmul nu cred că ar fi funcționat cu alt protagonist. Huluba face din personaj o ființă foarte umană și simpatizabilă, deși deloc corită pentru a stârni prea mari emoții.

Str. Drapelului nr. 0

Str. Drapelului nr. 0

Anca Oproiu si Andreea Ignat pentru scenariul filmului Strada Drapelului nr. 0;

Un grupaj de securiști pun la cale filarea vecinului lor. Fiul unui tip pe care tot ei l-au aruncat în pârnaie. Acuma filmat glossy (pentru media filmelor românești) cu niște actori fooooarte mișto filmul ăsta este comedie. Și acilea e problema lui fundamentală. Este o comedie despre comunism venită însă și ca ton și ca vizual dinspre cinema-ul polonez despre comunism, nu din mocirla plină de muiști securiști și turnători de acilea, din românica. Extrem de agreabil (și mdap, este unul din filmele pe care le-aș revedea) și foarte bine construit din toate domeniile și cu toate detaliile necesare Strada Drapelului e pur și simplu Savuros. Dara din câte preconizez eu o să-și poarte de coadă  tinicheaua pentru glamourizarea securității si-a epocii comuniste.

tapinarii

tapinarii

Petru I. Pap pentru imaginea documentarului Tsapinarii – Tribul Muntilor;

Ce m-a bucurat cel ami mult la filmele date spre jurizat a fost calitatea estetică. Finalmente marea majoritate a unor grupaje de scurte românești denotă și simț estetic și ceva programe  cu coerențe vizuale (sună pompos, nu).  Chiar și alea ratate din alte motive sunt filmate pentru ca unui spectator să-i facă plăcere să se uite la ele. Am ieșit din mocirlele gri maronii de val nou, se face bine post-producție, se pun detalii și se folosesc finalmente niște texturi și niște maniere. Tsapinarii e cel mai awesome (și non-glam) film pentru că face niște chestii impresionante din cameră și din montaj. Are o estetică a lui și numai a lui.

Andrei Nicolae Teodorescu pentru regia filmului Neintegratii.

Comedie spumigenă la adresa naționaliștilor. Cu multe inspirații, multă licență poetică dar culmea, oricât m-aș fi râs (și m-am râs destul, sunt câteva secvențe antologice pe acolo) am rămas cu o impresie că ceva e defect. Că ar fi putut fi din scenariu ceva mai mult decât o glumiță și că sunt spații prea mari între secvențe.  (cred că n-am mai zis asta de vreo 3 ani, despre spații prea mari între secvențe.)

Asta a fost tot, gata, over, vizionări plăcute.

  • Lucian

    Frumos scris! Mi-a placut foarte mult, am fost si eu la festival, chiar super reusit! Cred ca in loc de “Tatal nostru” ar fi trebuit sa castige Strada Drapelului Nr. 0, era clar peste. Cat despre dezamagiri, tin sa te contrazic, dar n-o fac pentru ca parerile sunt impartite. Cu Lapte, Fara Zahar a fost un film frumos din multe puncte de vedere, are ceva nou, rar vazut la noi. Dragos Huluba a jucat extraordinar in Gloria , ca si multi altii.

  • p

    Tsapinarii iti adreseaza multumiri oneste pentru aprecieri!

    • Cristi Mărculescu

      🙂