Frumoasa adormită și fusul

Uneori mai dau de câte o carte gen Frumoasa adormită și fusul și mă bucur de ea.  Asta pentru că ilustrațiile lui Chris Riddell, că Neil Gaiman nu mă pasionează în mod special.

Frumoasa adormită și fusul este fix tot ce n-a reușit Hollywood-ul cu Snow White and the Huntsman 1 și 2 (în al doilea nici măcar nu mai e nicio Albă ca Zăpadă). E o recitire întru meta a două basme europene: Frumoasa din pădurea adormită cu tot cu pădurea de netrecut PLUS Albă ca Zăpada doar că la ceva ani după incidentele din basm. Faza e simplă și extrem de eficient articulată. Ca să-și salveze supușii de boala somnului o regină ia trei midgeți și se duce dincolo de pădurea adormită, în castelul aflat sub blestem. Ca să-i dea o limbă în gâți și s-o trezească pe boarfa leneșă. Pe măsură ce lucrurile și expediția evoluează se dă cu twisturi și cu multe faze meta și finalmente The Sleeper and the Spindle se dovedește a fi aproape de teritoriul lui Terry Pratachett. Nu cu umor ATÂT de savuros ci cu twisturi care inevitabil sunt gaiman-ice (cine-i baba, care-i natura midgeților, de unde știe regina în armură atâtea despre vrăji și vrăjitoare).

it is not lezbosomnia

it is not lezbosomnia

Atu-urile din (re)poveste sunt de-a dreptul pervers de eficiente:boala somnului (blestem, whtvr) care se extinde în regatul vecin cauzează un fel bizar de zombie cu super slo-mo și e pusă foarte frumos în cuvinte și-n desenele lui Chris Riddell. Aduce cmva cu ilustrațiile volumului ăla mare și gros de frații Grimm din copilăriile 70iste și 80iste. Evident, e mai mult kink, mai mult negru și niscaiva auriu.  E un produs frumos (și eficient tradus, că nu-i tocmai ușor să traduci d-astea cu british inbuilt humor) și exact genul de lectură cu relaxău maximal.

midgetzi la crajma

midgetzi la crâjma

Frumoasa adormită și fusul este prea British ca să pedaleze pe midget-sploitation sau lezbosploitation (quel dommage) dar se folosește cu fler de niște kink-uri destul de transgresive pentru un roman grafic tradus în românește.