Gaudeamus, ălălalt Vanghelion

îmbulzeală maximală la personalități & personaje: Năstase, aureolat de un nimb de bulău se afișa cu gușa de rigoare la standul Monitorul Oficial. Patapievici citea discret dar de efect ceva ce nu suna deloc rău. Iară nenea Liiceanu blocase juma' de parter cu noua lui carte despre cum nu a fost el o cârpă cu care au șters pe jos comuniștii ci o victimăa silențioasă a regimului, deci dizident.

Noiembrie, deci după vreo 7 festivaluri de film pe care le-am sărit fără mari dileme existențiale, am zis că tocmai târgul de carte din toamnă trebuia bifat. Pentru că ce? Pentru că am mai fost la gaudeamusuri și pentru că sunt foarte tradiționalist când vine vorba de tabieturile mele. Și nu în ultimul rând pentru că deh, o carte două în plus nu strică. Am greșit, pentru că în calitate de agorafob si mizantrop m-am dus SÂMBĂTĂ. La prânz. Când singurele persoane care nu erau deja prezente erau pe drum. Exact ce-mi lipsea.

Deci după multă înghesuială am ieșit cu trei cărți (doi autori români de generație tânără plus un Palahniuk pe care l-am împrumutat și dus a fost…) si cu niște gânduri. Nu toate optimiste.

1. Și bătrânii și plozii deopotrivă sunt veritabile surse de ambuteiaje. Dacă primii au ce căuta la un târg de carte (și probabil citesc mai mult decât tinerii) plozii ar face bine să absenteze. Ah, ce drăguț, ai venit cu puradeul ca să mi-l infigi mie cu cărucior cu tot în tibie! Vai ce bine că suntem blocați acilea în față la un stand care nu mă interesează deloc si girofarul ăla în scutece face ca toți dracii. Ce drăguț!

2. Editura Cartier are în continuare cele mai arătoase coperte. Si avea și reduceri de bun-simț.

îmbulzeală maximală la personalități & personaje: Năstase, aureolat de un nimb de bulău se afișa cu gușa de rigoare la standul Monitorul Oficial. Patapievici citea discret dar de efect ceva ce nu suna deloc rău. Iară nenea Liiceanu blocase juma' de parter cu noua lui carte despre cum nu a fost el o cârpă cu care au șters pe jos comuniștii ci o victimăa silențioasă a regimului, deci dizident.

Liiceanu, Patapievici & Năstase

3. Humanitasul n-a reușit să mă surprindă cu nimic. M-am cam sictirit de modul în care se suprapun și juxtapun Pleșu, Liiceanu peste generația interbelică. Dizidenți închipuiți și gurmeți ortodoxi care se vând pe ei înșiși la pachet cu Cioran & Eliade. Sincer, de vreo 3 ani nu am mai văzut vreun titlu, aborigen sau străinez, care să mă tenteze.

4. Prea multă carte creștină. Îngrijorător de multă carte ortodoxă. Șfinții părinți, sfintele hoaște, sfântul Xariov cel mare, sfântul Mucenic Muc cel mic. Cărți cu fabule biblice și sute de piese destinate îndoctrinării plozilor. După care se mai întâmplă un Tanacu și nimeni nu vrea să înțeleagă de ce și de unde vine. După care se trezesc nesimțiții că mai vor o catedrală. Nu mă îngrijoreazăa religia în sine sau ortodoxia per-se, dar amploarea pe care o capătă este alarmantă!

să citim selectiv biblia, să spălăm copii pe creieri cu povestiri religioase și să ne temem de margarină, droguri & chinezi

Să citim selectiv biblia, să spălăm copiii pe creieri cu povestiri religioase și să ne temem de margarină, droguri & chinezi…

5. A doua categorie de pseudo-literatură reprezentată disproporționat pe tarabe și prin standuri este literatura de wellness. Dezmebrămintele lu’ nenea Plafar: diete și regimuri. Plante care ajută. Alimentație pentru boli. Sunt și astea suspect de multe. Generația Formula AS are pe ce-și cheltui banii.

6. Suntem deci o nație alcătuită majoritar din evlavioși ortodoxi obezi și bolânzi. Care atunci când au nevoie de un surplus de speranțe deșarte dau iama prin farmacia verde. dacă se poate aia multi-milenară dacilor. sau măcar ceva cu coeficient ridicat de ezoterism.

Era cam multă mâncare la Romexpo. poate pentru că lansări & chestii festive, poate pentru că >

Era cam multă mâncare la Romexpo. Poate pentru că lansări & chestii festive, poate pentru că… pișcotăreala la români…

7. Este foarte pe trend pusul de actori & actrițe să citească public și cu voce tare din cărți. În mod absolut miraculos, unii reușesc să fie mai penibili citind o carte decât sunt atunci când ajung în filme. Talent, domne, talent. Aș da și nume dar habar nu am cum îl chema pe individ. Cert e că citea din ceva care părea a fi memorialistica unui travestit din timpul celui de-al doilea război mondial. Sau cel puțin mie asta mi-a inspirat.

8. Cred că a fost primul târg de carte la care nu mi-am achiziționat nimic de la Nemira. Reducerile erau cam ca alea de pe site, deci numai să mă car cu cataroaie de SF după mine nu aveam chef.

9. Tot apropo de SF nici Nautilus (cam cea mai serioasă prezență tip librărie de carte engleză), nici alte standuri cu carte anglofonă nu aveau niciun Ballard. Trist.

10. Romexpo-ul ăla este nerenovat de pe vremea congreselor & cincinalurilor. Nu există bani, dar având în vedere că TIB-ul este ocupat cam în permanență asta ar însemna că face bani dar că se duc la cine trebe. Și cum nu au nici concurență, LOGIC că îi doare în anusuri. Iar ăia care vin să se vanghelionească și să facă vanghelion ce fac ei?  Aplaudă când vine peștele, se îmbuibă cu sarmale, fac hore, bulănesc clone de Irina Loghin și oricum… e mai frumos decât la ei în case.

11. E foarte nasol să prinzi o gloată, fie ea și intelectuală, de români, indoor, la începuturile sezonului rece. Hainele alea stocate și nespălate peste lungimea a două sezoane încep să erodeze vizual & olfactiv toate iluziile despre nivelul de trai și standardele de igiene personală. Da, la Gaudeamus erau ființe care puțeau. Și nu lucrau toți la standurile creștine.

12. Deci da, am plecat cu un vibe vanghelionesc cam neplăcut. Și cu două titluri de volume (bănuiesc că de poezie ambele) în cap: Fetița cu crocodilul și Din dragoste pentru poștaș.