Gopo 2022

Gopo 2022 ar putea fi cea mai interesantă ediție de gopo. În ciuda unor măgării masive, există chestii mult mai puțin faianțate și mult mai diversificate decât la alte ediții.

Prin filmele de la Gopo 2022 sunt chestii mult mai interesante decât în alți ani. Și mai puțin redundante, luate per ansamblu. Și sunt și măgării mari cât casa, că deh, industrie minusculă, orgolii mărețe. Scurt pe doi lucrurile stau cam așea: una caldă, una rece

una caldă

Andrei Epure, care are 2 scurte țiplă și impecabil: Interfon 15 și Poate întunericul mă va acoperi. pe care le-am cam adorat pentru că sunt impecabile și creepy într-un mod foarte cinematografic. Pe moment il suspectez pe Epure de boala aia de care ”industria românească de cinema” se ferește mai ceva decât de covid, adica talent.

una rece

Tata mută munții ne-nominalizat la cel mai bun film. În contextul în care este un film mijto și în contextul în care Otto barbarul este o bășinuță tristuță incapabilă de personaje.

una caldă

Laurențiu Răducanu, tânăr speranț pe imagine. Versatil și competent. fix cum trebe să fie un operator de film. Cadru cu mașină arzând în câmp din PÎMVA este cea mai izbutită estetic chestie din tot materialul video nominalizat la gopo 2022.

una rece

Granița Morții ne-nominalizat la documentar. Și de fapt ambele categorii de documentar, și lung și scurt. Dintr-un motiv care-mi scapă se acordă prea mult loc micro-dramoletelor intimiste, aka exhibiționisme narcisice pline de de compătimire de sine, care fie că-s bine făcute (Holy Father) fie că-s mai mult pe generat scheau scheau empatic (noi împotriva noastră) n-au mare lucru de arătat sau zis. Granița morții este pe subiect de traumă națională (fugitul din românia comunistă cu toate mizeriile și riscurile maxime aferente) și-ți cam îngheață sângele în vene. Tot e bine că la documentar a intrat un film horror ratat (ăla cu vocea, disturbant și din ce se vede și din cât de prost e construit ca film, nu mă atingemă deja face epigoni, câh) și că avem acolo și un film pe care mai mult de 183 de români ar fi dispuși să-l vadă, recte România sălbatecă. Răducu Juducu călărește, plin de umanism și noblețe încă odată pe ororile Holocaustului, cu un prelung podcast despre Pogromul din Iași. Probabil acuma căpușează un pic oportunist pe invazia ukrainei sau ceo mai fi trending la twitter.

una caldă

Ana Ciontea, excelentă cu acatistele cu tot în PÎMVA. miraculoasă în INF15. deliș total și personaju și actoria.

una rece

filmele moarte. Scara. După 40 de zile. Luca. Berliner. poate mai trăiesc și azi. Nu e vorba de filme ratate sau filme proaste. e vorba de filme moarte. Care nu reușesc să aibă puls sau să convingă din niciun cadru, din niciun personaj. Cumplit de degeaba.

una caldă

filmele cu curaj. Câmp de maci are are suficient de mult bun-simț când își lasă personaju jandarm gay să fie altceva decât un victimuț nobil și oprimat de ”MaSCulINItAtEA toXICa a scheau scheau pAtRIArhaTuluI” încât devine redutabil de coios în orice zonă de abordări și subiecte ar fi amplasat. Neidentificat are curajul de-a face thriller 100%, nu juma de thriller șchiop corcit pe DRAMOLETĂ REALISTĂ cum s-au tot făcut. România sălbatecă are curajul de-a face ceva complicat (filmările de natură sunt mai complicate decât orice supt de ciorbă în grup familial extins, da, chiar sunt mult mai complicate). Și da, Tata mută munții, victimă a mungiufobiei de care a dat dovadă comisia de selecție, este un film cu curajul de-a face producție pe bune, nu fandacsii realiste cu haine de la second hand între 4 pereți și bla bla penal în automobil

una rece

istericalele eftine retro 2004-2006. A fost odată ca niciodată, când CNC-ul finanța alți dinozauri cinematografici și alte căpușe vag cinematografice aveau hârdaie de bani gratis la stat pentru filmele lor la care nu se mai uita nimeni. A fost odată ca niciodată Raport despre starea națiunii (Cărmăzan) și Ambasadori căutăm patrie (Danieliuc) și Tranziția bat-o vina (Nichituș -care poate a fost ceva mai târziu) și Femeia Visurilor (Pița). și a fost odată atitudinea asta de autor-geniu care este mult peste restul societății din care face parte și cu ai cărei bani își face filmele și autorul-geniu efectiv scuipa semințe în capul pulimiii române. dinzaurii s-a schimbat, acu sunt nume cu ștaif internațioanal, nu ”dizidenți de geniu încă dinainte de 89”: Mungiu și Solomon, Giurgiu și Puiu, Muntean și Porumboiu.

atitudinea asta de dispreț divin și ură zbirată din toți bojocii a ”elitei cinematografice” s-a mai diminuat, a mai dispărut, s-a mai camuflat. Dar revine dezgustător de isteric, complet deja-fait și fix din aceeași ligă cu alde Raport despre starea națiunii odată cu Babardeală cu muiuc. un film de Răducu Juducu, prințișor sinecurist pe bani de la CNC, noul comisar moldovan în eterna luptă cu ”hitleriștii”.  Care acilea luptă și cu naziștii și cu fasciștiii, și cu partiarthatul, și cu antisemiții și cu misoginii, cu efectiv tot bau-baul de pe agenda progresistă.  Cum să- nu-i dai premii și finațări non-stop și lui și jumătatea solomon din cel mai supra-evaluat și supra-finanțat binom posibil? Mai ales că Răducu Juducu s-a asigurat că nu mai mișcă în front vreun criticăcuț de film apropos de mizeriile lui de filme. Nah, au și istricii woke fix Sergiu Nicolaescu pe care îl merită, se cheamă Radu Jude și latră ideologizat dar fără vreun gram de talent cinematografic.

alta rece

Și atunci, ce e libertatea? Luca și Accelași vis. Mi-aș fi dorit să fie mai bune filmele astea. Dar nu sunt peste mediocru (la lungi) și Același vis se împușcă singur în picioare când ratează experimentul de vorbe VS imagini. cceva deja știut: imaginea iese mereu învingătoare. Ceva mai puțin știut: m-am uitat de 2 ori la el, odată fără sunet și da, l-aș fi votat fără dubii dacă nu avea bla bla peste niște cadre extrem de bine trase.

una caldă

Eu m-am bucurat sincer de Perfect necunoscuți. Este una din puținele chestii filmate pentru niște spectatori, nu pentru curveală ferstivalier ideolgizdată. filme ca ăsta și cu ăla cu ăia care au SIDA pe acoperiș ar trebui să existe mai des prin ”industria” noastră de cinemau. Plus Andreea Grămoșteanu, vaaai acu îmi dau seama că poa să fie magnifică în mai mult decât #dogpoopgirl.

una rece

Malmkrog ar fi putut fi cel mai bine film al lui Puiu de când face filme încoace. Dacă ar fi avut maxim 115 minute. rămas la 6 eternități nu face nimic suficient de cinematografic. și mai este și împăiat și din regie și din actorie. Dar teza (îmbuibații or să tot despice căcatu în 14 până ce vine revoluția peste ei și căcaturile lor) este fuking excelentă. se poate argumenta că mai necesară decât multe alte teze din filme teziste.

încă una rece

umorul. să nu reducem filmele la tematicile lor mizere și mizerabiliste (că te ia cu Această lehamite apropos de cât de fucking deprimate și tristuțe sunt toate cele scenarizate pentru gopo 2022) să ne amintim că umorul e cea mai grea chestie de filmat și nah, io zic merci lu Valeriu Andriuță pentru Eu sunt Dorin, nu musai comedie dar capabil să dea cu umor și ironii mai mult toate lungmetrajele la un loc. Și da, chit că detest simpla idee a filmului muzicacal, e bine să se mai facă și muzicaluri gen Trecut de ora 8 și poante facile gen EXTRAVAGANZIA MARE, BLAT SUBȚIRE, SOS IUTE decât alte sute de filme care confundă cinema-ul cu asistența socială (Fragmentări și Într-o familie).

și încă una rece

Triplex Confinium, lăbăreală tezistă care luptă ÎnMOptriva gRAnițelor. Aici avem un exemplu clar de non-gândire progresistă: se ia o lozincă căcăcioasă (”granițele nu protejează, granițele sunt piedici”) și se pun niște chestii filmate și selecționate cât să nu reflecte decât lozinca asta. Samuel Paty nu ar fi de acord cu lozinca asta. L-a decapitat un ”refugiat” cecen în plină stradă. Nici Mila, frnțuzoaică hărțuită nonstop de ciurucuri islamiste nu cred că ar fi de acord cu lozinca asta. Nici ăia de-au murit aruncați în aer de un alt suferind de izlam la un concert al lu ariana grande nu ar fi chiar de acord. De bataclan să mai zic?

De final

  1. aș vrea să-l văd pe Valeriu Andiuță ecranizând pentru HBO romanul Letopizdeț. sub formă de serial, cu zero ”know-how de la producătorii lu game of thrones”
  2. da, mi s-a zis că ”vai dragă, dar nu ști ce-a făcut mun-giu cu filmu lu Daniel Sandu” și nu mă interesează calambururi d-astea. ce-a ieșit pe ecrane este bine și restul este irelevant.
  3.  simpatic Tu, ăla cu mustață. când a fost ultima dată când s-a putut opina sincer despre un film sau filmuieț românesc că este simpatic? sau agreabil? noi tot cu bășinuțe tristuțe și lupte cu hitleriștii am rămas.
  4. pentru că se va scheuna până la experare despre solidaritate cu Ukraina la gala gopo aș vrea să văd că se donează următoarea transă de bani gratis de la CNC către regizori ukrainieni. că de filmat lătrături pline de virtute pentru susținut cauze nobile io sunt sătul.
  5. și da, mi-ar face deosebită plăcere ca odată cu titlurile lungmetrajelor nominalizate să se menționeze și bugetul și numărul de spectatori.