Guarda che luna x3

Să tot fie una din cele mai bune piese italienești Guarda che luna asta. Eu am descoperit-o accidentalo-cinematografic prin 2003 și de atunci mă tot bântuie.

Am dat cu urechea de Guarda che luna prin 2004, când cinefil in training fiind m-am dus să văd un film ex-yugoslav:  Gori Vatra. Era la Elvira Popescu și era un film teribil de bun. Comedie foarte dramatică foarte neagră și melancolică despre viața de după război într-un sat din care lipsesc oameni. Pentru câ au murit în război. Și se întorc oameni care au supraviețuit războiului. ȘI se zvonește că ar trece și Bill Clinton. Filmul ca filmul (excelent) dar piesa s-a bântuit ceva zile.  Ceva melancolic la modul mai mult grecesc decât balcanic, cu tușe fine de jazz. Titlu era destul de evident, interpretul nu. Mai ulterior am dat versiunea de pe film, și-o cânta Sasa Losic. Cu originalul a fost ceva mai complicat, că existau vreo 20 de cover-uri. Marea majoritate italienești. Inclusiv cu Pavarotti. ȘI nu, nu-mi place versiunea lui.

Drept care m-am documentat (studii avansate via youtube, desigur) și iaca: originalul lui  Fred Buscaglione, mare vedet de muzici italiene de prin 1950 (și ceva mai ulterior, dar nu mai târziu de 1960 că a murit în accident de mașină). Alte standarde, alte patos-uri. Foooarte frumos.

Versiunea lui  Muslim Magomayev am descoperit-o accidental, căutând cover-uri rusești după Sinatra*. Și nu știu cum să zic dar îmi pare cam cea mai bună. Are mult mai multă pompă și orchestră și nenea ăsta (cică-se auteurul numero unu de șansonete alURSS-ului) o abordează a la Piotr Ilici Tchaikovski (sau cum dracu s-o scrie pe română). De fapt și de drept face din ea încă o bucată de melancolie din aia eviscerant de apocaliptică, adică un cântec rusesc bun.

 

(*da, uneori caut pe youtube toate blestemățiile și ajung în cele mai obscure colțuri de muzică)