Halloween x10

10 chestii pentru că Halloween și din seria topuri de filme n-am deloc chef să fac. Benzi desenate și muzici, seriale și romane.

De halloween se tot fac topuri și liste de filme. E prea comun și prea rudimentar. Admit, mă cam gândisem la o listă de cele mai memorabile secvențe de sex cu vârcolaci și cei mai eterminabili plozi care sunt exterminați în moduri sublime prin filme. Am zis că WTF, se poate și ceva mai interesant decât o listă de recomandări de filme de care aț auzit/n-aț auzit/ ț-e frică de te caci pe tine și oricine ar fi prin jur.  Am bricolat din 3 mișcări un platouaș cu ceva benzi desenate, niscaiva muzică, documentare  și 2 seriale la care am început să mă uit. și cărți. Vom purcede alfabetic, deci

Big Man Plans

Bandă desenată cu pitic ultra-violet și mega-pornit pe răzbunare dincolo de toate limitele. Decât 4 numere, dar au la gore și demență cât să umple vreo 60 de numere. Scurt pe doi un midget up-to-no-good face mega-rampage pentru că este very pissed midget și pentru că are, metaforic vorbind un ditai dulapu doldora de scheleți și schelete.  Vor curge hoituri, se va face tortură DAR e și-un story pe acolo. O poveste demnă de Palahniuk, cu sechele masive din trecut și zero milă sau respect pentru prezent și victimele care îl populează. Bat-shit-crazy, indeed.

big-man-plan

big-man-plan

big-man-plan

big-man-plan

big-man-plan

big-man-plan

The Black Heart Rebellion – People, When You See the Smoke Do not Think is Is Fields They’re Burning

Cea mai post-metal trupă de muzici din genuri cu post- ceva e fucking awesome. Decadență otomană, metale grele în plină descompunere și cum să zic, cel mai bun band pe care l-am văzut live în ultimul an. De la iliketrains incoace așteptam fix ceva ca TBHR.


Channel Zero

Serial. Cu tempo lent și cu ceva atmosferă. Poveste preluată parțial de la It-ul lui Stephen King și parțial recitire a lui Tooth-Fairy. Ocazional creepy, per ansamblu captivant, cu 3 episoade (so far) destul de impecabile. Scurt pe doi un psiholog de copii se întoarce după ani și ani în orășelul în care a crescut. Un orășel unde au murit 5 copii. Unul din ei fiind fra-su geamăn și crima rămânând nerezolvată. Dar e ceva putred și la nenea psihologul în cutia craniană și pe ecranele de televizor. Emisiunea de divertisment cu pirați pentru copii Candle Cove, care de fapt și de drept s-ar putea să nici nu fi existat vreodată revine pe micile ecrane. Și noua generație de foetuși începe să se comporte al dreacu de bizar.

Dezastrul de la Cernobâl

Svetlana Aleksievici (aia cu Nobel) transcrie interviuri și mărturii și povestiri și halucinații ale oamenilor de la Cernobâl (care cică s-ar scrie cu î, nu cu â, nu înțeleg de ce). Oroare pură și devastare totală, cu rude ale brigăzilor trimise în primele zile să facă ce se mai putea face. Și-o oroare din aia cum numai rușii puteau produce: cu un pustiu selenar al rațiunii și multiple  boschetăreli misticoide. Și soldații de atunci și supraviețuitorii de acum, și toată migrația ileaglă din zonele de conflict ale URSS-ului în destrămare spre zona asta de bielorusie în care încă mai trăiesc oameni. Coup de foudre indiscutabil, în ciuda unei traduceri cocoșate din topica nu tot timpul optimă. Fix cartea despre ”sufletul rus” care dace mai multe parale decât toate scrierile lui Dostoievski pentru a elucida concepetul de suflet rus și care, destul de admirabil are mai multă hardecoreală decât un film de Balabanov în ea.

Fata cu toate darurile

Roman cu zombie. Cu un nou fel de zombie, de data asta impecabil reimaginați. Nu, sunt tot din ăia morți la creieri care sfâșie oameni de vii ca să le pape cărnița, DAR sursa e dibuită dibaci: un mucegai care preia controlul asupra creirului. JM Carey are multă inspirație apropos de cum elaborează și tensionează cartea, deși o dă în muci ocazional cu personajele. Dar emcanizmele sunt fascinante. Și mecanismele cărții și alea ale funcșionării zombie-ilor. Se face și film.

Machete Maidens Unleashed!

Documentar despre cel mai titilatoriu gen de cinemau posibil: sexploitation-ul filipinez. Nu filipinez pentru că ar fi fost făcut de filipinezi. Pe atunci filipinezii erau mult prea preocupați să fie săraci pentru ca domnul Marcos și târfua Imelda Marcos să aibă cu ce bani fugi din țară la stăpânii americani. Filmele filipineze ale deceniului 7 erau serii B și serii C făcute de alde Roger Corman și de aici, din junglele alea pline de de mână de lucru foarte  ieftină au răsărit genuri ultra-notabile, care pe alte coordonate financiare nu ar fi putut exista. Women-in-prison, blaxploitation, sexploitation cât curpinde, varii versiunii Z de filme cu spioni și multiple horror-uri de la delicios de penibile în jos. Rememorate vremurilea alea de aur ale cinema-ului filipinez dau așa și niște umoruri și nostalgii dar și un ghes de înțelegere despre cum era de afpt cu imperializmul prin the 70s.


MONO – Requiem from Hell

Album nou de la japonezii ăaia cu peisagii cozmice și concupiscențe mortuare. Cum să nu, e sublim.

 

Prometheus: Fire and Stone

Prequel pe benzi desenate la toată saga Alien. Și un prequel narativ impecabil. Al dreacu de complex, pervers, nihilist ți nu de puține ori efectiv dement. Cu vizualul lucrurile sunt cam inegale,dar în mai mult de juma din numere cel mai înalt nivel de graphism fiind superb eu zic că merită din plin. Toate cele vreo 500 de pagini. Faza este că pornind de dinainte de evenimentele din Prometheus toată harababura cu Alien și AvsP (și Prometheus) capaătă un sens nou și mult mai feroce decât era de așteptat. Sincer să fiu l-am citit nonstop într-o noapte. E atât de captivant și e atât de reconfortant să vezi că se poate face mult mai mult decât te-aă așteptat dela niște prequel-uri bastardizate într-un alt mediu decât ăla cinematografic. Must read și acumă că l-au tradus și pe română (parțial, e ongoing) nu există scuze ca să nu.

prometheus-the-complete-fire-and-stone

prometheus-the-complete-fire-and-stone

prometheus-the-complete-fire-and-stone

prometheus-the-complete-fire-and-stone

prometheus-the-complete-fire-and-stone

prometheus-the-complete-fire-and-stone

People of Earth

E serial și e atât de bun că eu am văzut de 2 ori pilotul (23 de minute). Alură britanică, personaje quirky și subiect excelentissim: comedie seacă pe bază de oameni răpiți de extratereștrii și, ce să vezi, și extratereștrii care i-au răpit. Eficient dar nu pentru toate gusturile umoristice, un coup de coeur cum nu mă așteptam de la ceva ce pare-a fi fi scris de Douglas Adams (ăla cu The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy, apropos s-a făcut și un serial cu prea multe fițe ca să fie altfel decât mediocru după o carte de-a lui).

the Staircase

Nu-s chiar pasionat de crime docu-series, DAR cât de bine poate să fie făcut ăsta. E povestea unui scriitor destul de bogat și destul de respectat și cu destul de mulți copii (unii proprii, unii adoptați) care sună la poliție să zică despre cum și-a găsit soția mult-iubită căzută nasol pe scări. Ce începe este o odisee atât de WOW încât cu greu ar fi putut cineva să creadă toate chichițele și twisturile dacă ar fi puse într-un serial de ficțiune. The Staircase e o poveste despre procesul și ancheta și trecutul unui om care cum să zic, avea toate basmalele murdare de căcat și toate dulapurile pline de chestii dubioase. Mai straniu și mai tensionat decât orice ficțiune acceptabilă drept credibilă. 8 episoade pare mult, dar e just porționat și faptul că s-a filmat pe durata întregii anchete și-a procesului dă un plus maxim.  Cu încă două sezoane/sequel-uri în 2005 și 2013. Există și un film de Tv făcut după procesul lui Michael Peterson.