Hannibal Rising

În general lumea detestă origin-story-urile, dar Hannibal Rising a avut și are niște atu-uri deloc trecubile cu vederea.

I-au zis Hannibal Rising deși puteau să-i zică și Hannibal Origins. De fapt titlu este luat de la romanul lui Thomas Harris, autorul care l-a născocit pe canibalul Hannibal Lecter. Și comparativ cu alelate ecranizări după Harris filmul ăsta chiar respectă în mare parte cele din carte. Ce diferă și ce-a fost deloc pe placul marilor așetptări ale publicului este fix tonul. Sau mai exact stilul. Față de Silence of the Lambs și Red Dragon si Manhunter și Hannibal filmul ăsta este mult prea lipsist de senzaționalism și, cum să zic deloc thriller din ăla evident.

Abordat în dulce stil clasic al dramelor de oscar Hannibal Rising  (HR) este mai elegant și mult mai eficient ca cinema decât ar fi fost de așteptat. Țineam minte că-mi plăcuse când intrase prin cinema și că eram foarte minoritar. L-am revăzut zilele trecute și, cum să zic  dar încă-mi place. Fix din același motive.

hannibal-rising-stills-14

Povestea e destul de simplă: micul Hannibal, pui de nobil lituanian are ghinionul de-a fi contemporan cu Al Doilea Război Mondial. Chestie care îl lasă fără castel, fără părinți și-l sechestrează  împreună cu surioara de câțiva anișori într-o cocioabă împreună cu naziști înfometați. Afară e iarnă, nimeni nu poate trăi cu hoituri înghețate de veverițe, deci…

HATORI HANSO!!!!

HATORI HANSO!!!!

Ceva mai târziu, adolescent  (Gaspard Ulliel)  în orfelinatul care fusese odată castelul părinților săi Hannibal dă o lecție frumoasă unui bully lituanian și fuge. Spre Paris unde trăiește soția unchiului său. O mătușică bombonică letală, cum numai Gong Li poate fi. Deși am anumite dubii despre cât de japonez este personajul mătușii (Murasaki numai a china nu-mi sună, iar Gong Li este una bunăciunile Made in China ale cinema-ului mondial)  duduia stârnește niște chestii în adolescentul refugiat. Când un vânzător de pește o abuzează într-o piață Hannibal începe să ucidă. O face exemplar și cu ceva din skill-urile de luptat cu sabia pe care de la mătușică le învățase.

unu in formol

unu in formol

Relația cu Murasaki nu are cum se dezvolta plenar, deși apariția unui polițai băgăcios (Dominic West) o face pe duduie să-i scape pielea lui Hannibal. Jocul suspiciunilor continuă, pe măsură ce Hannibal își descoperă abilitățile sadic-culinare. Mai multe nu vă povestesc.

Ce-i foarte bine punctat din regia lui Peter Webber în ceva ce-ar fi putut fi revenge thriller super-acutizat dar nu-i deloc cazul? Tocmai tonul molcom și imaginea filtrată înspre drame și ecranizări de romane clasice. Actorii sunt aleși toți pe rezonuri estetice dar își fac treaba bine. Personjele sunt under-stated, și probabil asta a necesitat niște compensări de flash-back-uri. Amintirile despre cociaba înghețată și nazisții cei răi sunt filmate cu-o claritate și într-un mod extrem de percutant. Ca o halucinație terifiantă. Modurile imaginativ de sinistre pe care Hannibal le alege pentru a le veni de hac celor care i-au făcut terci din surioară se mențin la standardul ororilor comise de personajul Hannibal Lecter prin alte filme.

altu in flacari

altu in flacari

Rolurile secundare masculine  sunt încredinătate unor actori foarte capabili: Rhys Ifans este excelent în rol de lituanian nazist și ulterior mafiot uns cu toate alifiile iar Dominic West este ca de obieci impecabil. Extremele astea două sunt la un nivel metaforic (și spre final de film declamat verbal) cele două opțiuni binele și răul, care luptă pentru un status de figură paternă a junelui Hannibal.

Lent și under-stated HR este pentru filmele cu Hannibal Lecter fix ce este Hulk-ul lui Ang Lee pentru filmele cu Hulk: o adordare diferită și poate tocmai de aceea mult mai interesentă și accesibilă și celor deloc pasionați de personaj.

Hannibal Rising se dă diseară la TV1000, de la orele 23:00 si mai e în reluare și sâmbătă, pe la 21:00.

HR poster

HR poster