Hârtiile masculului, un roman de anticipație

Hârtiile masculului este cea mai metalic urlătoare bucată de literatură aborigenă și este un roman teribil de delectant.

Prima oară am auzit de Hârtiile masculului de la un amic mult mai interesat de literaturile aborigine decât mine care mi-a zis ceva despre cât de fucked up e cartea, că e SF și că nu s-a prea auzit de ea pentru că ăștia care scriu despre cărți nu au știut cum și de unde s-o ia. Eu am luat-o de la Romexpo de la un târg de carte și am citit-o la câteva luni distanță. Mi-era cam jenă că deh fiind fan de teleschpenker nu aș fi vrut să mă arunc cu aplomb în vreo lectură dezamăgitoare.

N-a fost deloc cazul, ba chiar sunt completamente ravistat de fantasmagoriile lui Silviu Gherman care implică războince bisexuale gigante, puhoaie de mutanți și post-apocalips de calibru maxim. Și nițel fisting și mult cacat de găini gigantice zburătoare (în fine, nu sunt cert că sunt găini, dar dacă nu sunt găini sunt dinozauri, deci tot pe acolo) și niscaiva revoluții falsificate.

Pretextul este masculul din titlu, care-și povestește aventurile. Din simplu hrănitor al unui ghem gigantic de mutanți din creierii munților tipu ajunge jucărie sexuală ă unei cledane importante din orașul Cledu și lucrător în atelierul de pruț. După care, odată ce Elisabeta Rakowicz, împărăteasă și crăiasă lezbicoasă a unui oraș în ruine o ia razna pentru că i-a murit Olguța masculul pune în aplicare o serie de farse sinistru de ridicole menite să detensioneze istericalele ieftine ale duduii.

Silviu Gherman se ia în serios când vine vorba de structuri narative și pacing, ba chiar excelează: are de catrografiat și explictat o lume bizară și devoalează încet încet o societate destul de complexă și sublimă în absurdul ei. Provenit și dinspre Gulliver și dinspre Munchausen romanul ăsta deformează și reorganizează flora fauna și societatea dar păstrează intact tocma’ eternul feminin, cu toate istericalele, fandasciile și vulvismele aferente.

Hârtiile masculului oferă multiple orori și scheme dar nimic nu-i mai devastant decât organigrama confuză a unei lumi recreate din nimic de-o pizdă prețioasă și intelectualistă peste ruinele unei civilizații care-a junsese și depășise sublimul într-asemenea hal încât creaseră mașini de clonat și îmbunătățit de dincolo de moarte pisicile.

Un roman superb, tragic și deloc pe cât de pornografic mi-l imaginasem eu că ar fi.

Ca filtre ajutătoare de lectură mi se par potrivite

Major Boobage, episodul cu chessin’ din South park

Codex Seraphinianus

Metal Hurlant