Holy Father, un documentar românesc filmat la Muntele Athos a fost premiat la Sarajevo

Al treilea documentar al lui Andrei Dăscălescu se cheamă Holy Father, este într-un fel înduioșător, pe alocuri suficient de onest cât să fie curajos și destul de mișto cât să fie o bucată din criza unei nații și-a unei generații

Nu știu cum și-ar traduce Dăscălescu Holy Father (sfinte părinte?) dar știu că este unul din puținii regizori români la care le iese fără mari scheme faza asta cu duios/înduioșător etc. De data asta o face pe pielea proprie și pornește din momentul în care care află ca va fi tată. Ăsta e și singurul moment discutabil (oareșcum pare staged). Ce urmează e fix un traseu clasic: anunțat rudele. Nu toate rudele sunt pe extaz, cei mai fericiți sunt Constantin și Elena, bunicii de la țară ai regizorului. Reacțiile astea, deloc flatante sunt teribil de autentice pentru înmulțirea în România recentă. Și ar putea fi o miză majoră și pentru documentar și pentru spectatori. Altă miză ar putea fi Paula, mamă în devenire și actriță cu diplomă, cum face ea față sarcinii.

Holy Father mizează însă pe două întrevederi pe care Dăscălescu le are cu tac-su, fost cetățean căsătorit și cu doi copii, actualmente călugăr la muntele Athos. Și mizează bine de tot. Pe de-o parte e ce vrea regizorului (scuze, explicații, ceva empatie de la tată care a plecat din familie de mult timp) și pe de-altă parte e ce obține (tradiționalele învățături creștin-ortodoxe pe care le-ar livra orice popă sau călugăr).  Este un miez al dreacu de bine manevrat și cea mai validă chestiune rezultă fix din faptul că manevrarea călugărului nu prea funcționează. Un joc de-a pisica disperată după empatie paternă și șoarecele deloc predispus la promenări printr-un trecut la care a renunțat.

Conversațiile astea, din care se pot face multe au un finesse de dramaturgie (mai ales pentru a doua întrunire, când lucrurile merg ceva mai empatic) cu pusee de melo generalmente valabile (un fel de vreau să știu de ce taică-miu a fost mizerabil și ne-a părăsit, ca să nu fiu la fel cu copilul meu).

Copilul se naște, filmul se termină. Ar fi un documentar cu niște șanse reale la un public aborigen. Merge pe puit și ortodoxie, chestiuni atât de fucking prezente în societatea românească. Văd că-i produs cu HBO, deci măcar pe tveu se va da.

Imdb

Trailer? Niet.