Horror 2020: 30 de bucăți

Nu-i un top și din astea aproximativ 30 de filme horror 2020 unele sunt vintage, altele sunt nou-nouțe (cca 25 de bucăți). E ce rămâne dintr-un episod pre-pandemic (filmat) lansat în vremuri de pandemie.

Ce așteptam de la filmele horror 2020? Nu mare lucru, DAR uite că există filme excelente, triumfuri estetice și o răsturnare a canononului progresiv-woke-inclusiv care ipocrit și gonflat cum este nu avea cum trece drept ortodoxie. Mai ales nu (și) în filmele de groază, haos și mister. Care de la Haxan încoace au existat pentru a exhiba lucrurile care dau cu spăzmuțe la conformișți și de la Freaks încoace fac cele mai frumoase feluri de exploitation și care de la Night of the Living Dead încoace dau de pământ cu narativul oficial și senzibilitățile sancționate de mORala PuBLiCa.

Abrakadabra

Genul programului: cine nu are talent să nu mai încerce să facă giallo, vă rog io
Semnalele de alarmă erau clare: 1. magicieni (90% din filmele cu magicieni sunt de căcat) 2. Pretenții de giallo (din cele 17 tentative de giallo de care dau anual maxim una este acceptabilă) 3. Frații Ornetti, a căror incompetență totală la giallo mi-era deja dureros de familiară.
Am cedat după 20 de minute.
Amulet

Genul Programului: măh, ăsta ar fi putut să fie un film BUN
Un soldat, o victimutza si demonul din podul casei care ocazional mai cacă din el niște lilieci mutanți? EXCEELENT. Ceva tensiune din aia cam viscerală și stătută? Foooarte bine. Queefanie femuizdoasă, cu vai agenduță și băluță cu tot? Asta putea să fkin lipsească dar Amuleta nu-i ca the Nightingale să fie zdrelit sub agenda și căcătu ipocrit al feminismului, reușește să fie ceva mai mult. Mai ales că oh-la-la secvența de ”trage apa după foetus” dă o rușinică masivă lu 432 și apa e trasă de un român de-al nostru, băiatu ăla din Brokeback Mountain versiunea cu imigranți. Bonus maxim Imelda Staunton, delicioasa intr-un rol pe care-l joaca cu o placere adorabila.
The Barber

Genul programului: revenge thriler psihologistic
Bărbierul are mai multe de-a face cu Apt Pupil decât ar fi de așteptat. E despre ură, răzbunare și modul în care astea pot fi instrumentate asupra unui suspect de ceva oribil. În cazul de față îngroparea de vii a unor femei de către un criminal în serie. Pe care fratele uneia dintre moarte vrea să-l dea în vileag. DAAAAR nu poate să fie sigur că individul este chilărul sor-sii. Deci concepe o capcană (periculoasă, desigur) în care cad mai multe persoane și rezultă mai mute hoituri. Bine făcut, cu flerul de-a nu dori cu disperare să reinventeze roata din scenariu și cu o regie corectă. Eu m-am gândit la Dennis Lehane și romanele lui cu crime și răzbunări și busole morale ultra-izbite.
The Beach House

Genul programului: o invazie discretă, cu ceva body-horror.
Reperele sunt Zombie Honeymoon, Monsters și Upstream Color. Sau nu, putem vorbi de cel mai bun The Fog, care până acuma nu a ieșit bine, dar acuma chiar prestează. Doi tineri, niște amici de familie mai batrani, o casă pe plajă și ceva care-i în apă. Sau in aer. Sau în ceață. E un virus? Un agent chimic? O invazie extraterestră? Ca debut filmul ăsta este țiplă. Ca sortiment de mumble gore e din nou țiplă. Cred că deja suntem în post-mumble-gore, calendaristic vorbind. Ce face bine face încet și totuși nu pare-a avea surpusuri din montaj. Evident ar fi fost optim să avem mai mult body horror și mai puțină conversație. PS: trailer din ăla prost făcut și prea lung și cam spoileros, deși ăsta este un film la care nu ai ce spoilere să dai.
The Beast of Hollow Mountain

Genul programului: ieftinache cu extrem de mulți cowboy și extrem de puțin dinozaur animatronic
Unele filme proaste sunt pur și simplu proaste. Ăsta de exemplu. Am văzut la cowboy de-mi venea să fumez Marlboro. Și după tot plictisu apare nițel și dinozaurul.
Black Rainbow

Genul programului: Rosanna Arquette
Rosanna Arquette pe culmile lascivitățile ultra-trash. Nici nu puteam să-mi imaginez că Rosanna Arquette poate fi într-asemenea hal de wow. Practic e la nivel de Bardot si Loren, o ligă în care intră foarte puține femei, fie ele actrițe sau nu. Așa, deci Rosanna Arquette este o dead-wisperer. Adică se preface că parlește cu muorții alora care au plătit bilet la un spectacol grotesc de factură fundamentalemnte americănistă: niște gospel, niște scenografie, mulți cretini ușor fraieribili… Toate orchestrate de tac-su alcoolic, impresar, gen. Doar că, de la un moment dat Rosanna Arquette chiar începe să vorbească cu morții. Schepsisul genial este că Rosanna Arquette vorbește cu niște morți care încă n-au murit. Dar care or să moară a doua zi. Din schepsisul ăsta genial se puteau scrie vreo 329 de scenarii mai puțin ratate, dar Black Rainbow nu-și bate capu. Nici nu ratează complet, că imaginea e brici, câteva din mizele supranaturale și morale sunt expuse clar și frumos (americănist, din dialoguri și monologuri) și filmul ăsta este un piedestal pentru madam Arquette. Care da, e mult mult mai hot decât sor-sa Patricia în True Romance.
the Blackout

Genul programului: SF rusesc prost
De obicei ”rusesc” pus lângă ”film” este ca ”rusească” pus lângă ”vodcă”, indică șanse maximale de calitate. Nu-i cazul și aici, Blackout n-are nimic din splendoarea lu Nochnoi Dozor nimic din genialitatea lu Dnevnoy Dozor. În fine, nu-i o labă plicticoasă ca Solarisu abject al lui Tarkovski, este o serie B de acțiune din aia de zici ca o să apară Dolph bătrân și o să-ți dai seama că este filmat în Tecuci sau alt sat din ăsta aborigen deja trecut prin apocalipsă. Câteva cadre mijto, dar leimăreală totală. Și totuși fazele cu urșii au fost wow.
Blood Quantum

Genul programului: cineva s-a uitat la Walking Dead și l-a clonat în formula de red skin sploitation
Ce să vezi, apocalipsu zombie vine peste un orășel și numai pieile roșii sunt imune la virusul zombie. Se pedalează masiv pe etnicitate și pe rupturile dintr-o familie (de indieni, desigur) și sincer ăsta ar fi fost un film ok dacă nu se lua atât de cumplit în serios. Pentru că acțiune ok, FX ok, dar actorii sunt de serieB si regia e tot serieB. Mergea niște umor.
Coma

Genul programului: SF rusesc foarte mijto si fara mari pretentii
Brutal formulat ăsta este un inception rusesc. Și ca orice (dar absolut orice) film rusesc o să fie mult mai mijto decât căcăturile pretențioase ale lu Nolan. În primul rând pentru că nu vrea să facă niște cretini să se simtă deștepți privind o semidocție, în al doilea rând pentru că vizual are niște chestii WOW, în al treilea rând pentru că scenariul este foarte foarte fin, clar și extrem de complicat. Dar explicitat ca pentru un public larg. Faza este o republică a unei secte, care de fapt sunt toți comatoși. Și care trăiesc printre hălci de peisaje și bucăți de clădiri (din amintirile lor) și niște chestii care vor să-i pape. Ce sunt chestiile negre este de fapt superb, care sunt eroii și cât de absurde sunt scopurile este ceva teribil de rusesc. Și un scenariu absolut splendid.
Cut and Chop

Genul programului: Henry Portrait of Serial Killer revizitat.
Portret de criminal în devenire, simplu și elegant făcut. Într-un mare fel aici suntem în teritorii foarte puțin vizitate ale thrillerului: sec, cu ceva umor tăios Eftin dar în același timp capabil estetic. Băiatu ăsta (Drew Hale) care regizează și protagonisticizează ar merita un buget cum trebe si ocazia de-a face American Psycho. Pentru că acilea, în Cut and Chop fix ce era grandios în carte și-a fost bășit în film e nimerit: amestecul de ironie, răceala necosmetizată a actelor criminale și vidul empatic total. Aș fi zis de Tony dar acolo e cam multă morală și empatie ca să susțină vreo comparație.
D-railed

Genul programului: mizerie pe bază de murder mystery
Ar fi putut să fie o ecranizare căcăcioasă după Agatha Christie. Dar nu-i. Ar fi putut fi un monster feature onest. Dar, în ciuda unui monstru splendid nu vrea să fie nici asta. Fucking hell, filmul ăsta ar fi avut vreo 17 moduri în care ar fi putut fi chiar mijto sau măcar o mizerie acceptabilă. Dar nu este, absolut deloc. Vrea să DEA CU TWIST și twistul este previzibil și de căcat
Dead Dicks

Genul programului: idee mijto, film care face exact ce trebuie din ea
Ce te faci când dai de frat-tu înconjurat de propriile lui hoituri la el acasă? Investighezi ditai mucegaiul (sau desenul ?) care ocupă un întreg perete? Îl ajuți să-și hăcuiască hoiturile? Dai lecții de morală? Dezbați cu trepanatu dacă mucegaiu seamănă mai mult a pizdă sau a găoaz? Ca protagonistă în Dead Dicks poți să le faci pe toate și să mai și descoperi cât de gunoi este de fapt frat-tu. Eu am cam adorat filmul ăsta care nu face labe sentimentale și nu caută explicații. Dar livrează un sortiment foarte special de Sf intimist, nihilist, deștept și finalmente forțos.
Demon Knight

Genul programului: amintiri din copilărie, povestiri din criptă
Singurul lucru bun pe care l-a făcut cineva din familionul lui Will Smith pentru cinema vreodată este acest Cavalerul diavolului. Horror misticoidal cu paznici care păzesc lumea de invazia demonilor dintr-o altă dimensiune, stele aliniate în palmă, hăcuiri memorabile și kick-ass gore. Piesă de rezistență. Fuckin hell, sunt atât de bătrân că prima dată l-am văzut în cinema.
The Green Inferno

Genul programului: e mai mișto remake-ul
Antonio Climati a scos niște mondo-uri superbe (Dolce e selvaggio, Savana violenta, Ultime grida della Savana) și mizeria asta din care nu-mi aduceam aminte nimic. Pentru că e decât un alt jungle movie. Cel mai memorabil lucru sunt posterele pentru Natura Contro, unul din cele enjpe mii de titluri sub care a circulat filmul ăsta.

The Hunt

Genul Programului: când satira chiar e brici ce se mai scheaună toate gunoaiele care se simt vizate.

La început s-au inflamat republicăcanii, că au auzit că este un film care GLORIFICĂ vânătoarea de deplorabili. După care s-au urzicat la fufulizde sensibilosii progresisti, când au înțeles că despre ei este vorba. În ultimii ani satira nu s-a întâmplat prea des în cinemaul americăcan. Ca să nu urzice la fufu gloata de pufuline si fufulosi, mereu gata de scheunat că vai, ofensă. Am avut God Bless America (delicios) și Tucker & Dale VS Evil (adorabil). Idiocracy (capodoperă profetică în care din nefericire deja trăim) și Borat cu rudele lui sunt deja vechi și astea. Cheap Thrills Și Get Out ar merge aici deci sunt inferioare si ca cinema si ca IQ.  Anii 80, cu Society și They Live, Robocop și Polyester aveau multă satiră dar era îngropată în parodie și pastișă.

Deci da, oameni bogați și plini de virtute care vânează oameni săraci și deplorabili? Check. Scenariu scris cu locuri pentru ha-ha și secvențe de cafteală (cam bune secvențele astea)? Check. constatarea foarte justă, abil argumentată și superb de perversă că mi-se-cuvinismul javrei ofensate trebe tratat cu drujba sau grenada? FUCK YEAH.
Incubo sulla citta contaminata

Genul programului: italo zombi cu aerobic
Nuj de ce m-am uitat din nou la filmul ăsta. În mod cert are unul din cele mai sexy titluri posibile. În mod la fel de cert este o derivație din Dawn of the Dead (ceva ironii la adresa televiziunii și-a armatei). Umberto Lenzi n-a fost și nici nu s-a pretins vreodată politic, metaforic, subtil. Filmul ăsta este un film cu zombi italienești tipic. S-au văzut mai proaste și mult mai bune. Dar nah, am avut chef de el.
Life Like

Genul programului: sefeu bisexual și asepticos
Life Like ăsta ar fi avut, la modul optim maxim 35 de minute. Cam atîta l-ar ține scenariul. El anost și ea scîrbă adoptă un servitor cyborg. Cu care se și fut. Miza ar fi relația dintre ăștia 3 și natura exactă a lu cyborgul futăcios. Scenariul e prost, actoria nu-i bună, regia anostă fără vreun fel de instinct. Erotism, futaiuri? Am văzut documentare despre alunecări de teren mai sexy decât filmul ăsta. Pare un avorton demn de sezonul unu din Twilight Zone 2019.
Little Necro Red

Genul programului: puțoială debilă neo-gore, delirant, sublim si trashy ca orice film necrostorm
Sunt cert că cineva a scris un scenariu pentru filmul ăsta și că acel scenariu era fix la fel de debil precum scenariile lui Dario Argento din ultimele decenii. Faza bună este peste scenariul ăla vine un tăvălug de violențe exacerbate pân dincolo de muorții lor și înapoi. Și textura aia splendidă de tech-flesh. Efectiv m-am bălăcit în acest film.

The Other Lamb

Genul programului: foooarte frumos la privit. O bășină derivativă și pretențioasă, dar vizualmente ireproșabilă.
De ceva vreme (să zicem că după ce Handmaids Tale a belit enjpe sezoane dintr-o carte de gen 300 de pagini) s-a spart conducta cu distopii femuizdoase, despre vai patriarhatu malefic, vai femee oprizmata scheau scheau scheau. Other Lamb e fix asta, cu prădătoru sexual ales la modul ăla de futomodelin masculin isusic și oprimatele îmbrăcate în haine frumos colorate. Ca să aibe și femeile de ce uita, că la unu care ar arăta ca un weinstein si victimutze îmbrăcate în zdrențe nu s-ar uita absolut nimeni. Câtă ipocrizie futândă. Dar l-am privit integral, că da, e impecabilistic filmat. Să nu omitem, un twist furat de la Shyamalan.
Possessor

Genul programului: uite de asta il ador pe Cronenberg Jr pentru că scoate din el filme d-astea excelentissime.
O asasină psihotronică se inflitrează (posesie tehnologico-psihică) în capetele unor oameni ca să omoare alți oameni. Totul pentru binele unei corporații, totul aranjat cu grijă cât să nu rămână urme sau supraviețuitori. Zero remușcări, zero probleme, dooooar că la un moment dat lucrurile merg prost și madam are ocazia de-a se privi cu ochii altora. Possessor vine dintr-un SF visceral și este ultra-cerebral și mega-estetizat. Ca un giallo? Ca un statement care nu are nimic de schimbat și nimic de lăudat dar contestă compasul moral bușit al capitalismului târziu? Ca un The Cell? Ca ceva ultra-cronenbergian, care de fapt e despre lucrurile putrede care implodează dincolo de suprafețe perfect polișate? Cam așa. Plus că actorie excelentă, i-o cam dă la fileu Christopher Abbot lu madame Andrea Riseborough, pe care da, o ajută și fața și întreaga ei făptură cumva mucilaginoasă pentru roolul ăsta.
Acuma Brandon Cronenberg este unul din beizadăii care infirmă regula despre beizadăii-căpușe fără talent și fără fler și sincer în afară de Romain Gavras și Sofia Coppola nu-mi trece prin cap o situație asemănătoare. Oh, wait Jennifer Lynch, drăguța de ea.
Rabbit

Genul programului: r-a-t-e-u
Am încercat. Chair de 2 ori. Nimic de văzut acilea
Relic

Genul programului: OMFG, mai există regizori capabili să dea suspans
Revelația sezonului. 2 mame și 2 fiice (adică 3 femei: buni, mama, nepoțica) sunt claustrate în casa lui buni, care tocmai ce s-a întors după o dispariție. Misterioasă? Nu musai, baba pare a avea demențe senile. Cel mai bine debut în horror al unei gagici de la Babadook încoace. Pur și simplu Bun. Scenariu puțin, actorie bună, regie impecabilă. Emily Mortimer, exceletissimă ca de obicei.
The Rental

Genul programului: cineva dă restart la slasher și eu vreau un sequel la filmu ăsta
Pe aia cu hipsterii woke care închiriază prin airbnb un casoi pentru o vacantza o stiti? După care încep să fie uoăucuți că vai microagresiuni și încep s-o mierlească? Finalmente prin 2020 când căcaturile ipocrite și isterice ale progresismului au intrat în metastază s-a dat și horroru înapoi pe brazdă, cu contestarea iconografiei și ideologiei oficiale. Întâi cu the Hunt, după care cu ăsta, care e de fapt slasher. Care slasher aproape clasic fiind efectiv cere un sequel. În mod absurd de regie se ocupă david franco, frate al marelui jeg james. Personajele sunt scrise adolescentin (și par scrise pentru adolescenți) dar fix asta face din filmul ăsta o contestare glorioasă a senibilităților mi-se-cuviniste atât de en vogue. Probabil m-am delectat mai mult decât era cazul la filmul ăsta, dar WOW, accidental sau premeditat cineva a dat dovadă de coae.
She Dies Tomorrow

Genul programului: mumblegore se intoarce
Există o certitudine care circulă printre persoane: fiecare va muri. Chiar a doua zi. E ca un virus, molipsitoare. E ca un blestem, fără explicații clare. Dar este o certitudine și filmul ăsta face suspect de multe dintr-un subiect confuz și scenariu redus spre minim. Am zis scenariu redus spre minim, trebe adăugat și tratat viual simplu și eficient.
She Dies Tomorrow cam face rahatu bici și o face strălucit din actorie și regie. Nu are vreo rețetă dar are flerul de-a scheletroniza It Follows într-un fel accesibil și acaparant. În vremurile distorsionate de cancerul anal al empatiilor Amy Seimetz are flerul de-a apela la o curiozitate mult mai primară și mult mai eficientă decât mocirlele empatogene. Schepsisul și skillul vine din poziționarea actorilor, nu din vreo rețetă. Și funcționează, chit că da, unii or să vrea lucruri clarificate și posturi politice asumate. Nu-i cazul, filmul ăsta există și funcționează la limitele imposibililului. Ca orice mumblegore valid (TheSacrament, Creep 1 & 2, Lace Crater, A Ghost Story) filmul ăsta trebe savurat (sau sancționat) ca atare. Io l-am savurat.
Simon, King of the Witches

Genul programului: film cult care nu-i deloc cultissim deși face frumos shlock și titilație sexploitațională
Un vrăjitor (din ăla pe bune) care trăiește într-o canalizare (din motive cabalistice dar probabil și financiare) are de reglat ceva cu niște burghezi care se pretind hippie și libertinați sexualmente. Cum tipu chiar are niște puteri (ecranizate prin FX-uri înduioșător de lamentabile) se va lăsa cu hoituri și parnormal.
Sputnik

Genul Programului: sequel rusesc la Life? ” Believe me when I say to you, I hope the Russians love their children too”
URSS, cca 1984. Cernobyl n-a exploadat încă, un cosmonaut se întoarce în capsulă. Nu e singur, are un extra-pasager (*Alien lore intensifies). Și pasageru ăsta este un parazit. Sau un simbiont. Și are o dietă foarte specială. Iar o jună psiholoagă tre să-și dea seama care-i faza cu cosmonautu și cu extraterestrul. Sputnik este derivativ și este serieB și în liga asta deloc excluzivă a filmelor cu cosmonauți infectați/locuiți de ceva mostru teribil din spațiul cosmic este fix cum trebuie.
Dacă am freca și despica căcatu în 4 s-ar cere folosit niște ”autocolonialism” (din preluarea unor chestiuni vizuale ale serialului Chernobyl și a discursului westic despre URSS) și niște feminism (vai, iete femeea care ar risca viețile unor concetățeni pentru că emoțioanal e retardată). Dar nu-i deloc cazul. Suntem în cinemau popular mai interesant de natura extraterestului decât de mari discururi și soluții. E atâta formulă în Sputnik că ar purea la fel de bine să fie un SF Made in the US of A din anii 80. Doar că savanta ar fi fost dotată cu mai multă abundență mamară și am fi avut vreo 3 explozii în surplus.
Strange Shadows in an Empty Room

Genul programului: poliziesco în Ottawa? LOOOVE it.
Alberto de Martino a facut niște chestii mijto și destule rahaturi la viața lui. Umbrele ciudate din camera goala este as poliziesco at it gets: are crime și smardoiala si urmariri automobilistice. Mai are și un tupeu de-a livra chestiuni memorabile. O urmărire cu mașini care efectiv face cât primele 3 fast&furious-uri și ceva mai multe decât secvența iconică din Bullit. O smardoială cu travestitzi de-a dreptul korean de brutală. Roluri secundare de John Saxton & Martin Landau. Un twist din ăla cinic care ne aduce aminte că adevărul nu va elibera pe nimeni, ba din contra.
Useless Humans

Genul programului: and then the aliens invaded
serieB care nu are mare ambiț dar face bine ce face. În dulcele stil optzecist: cabană din pădure, grup de prieteni, mațe umor și SF ieftin. Din scenariu s-ar fi putut scoate și un episod de Outer Limits, dar nici la 90 de minute nu face burți.

Vivarium

Genul programului: infernul suburban expandat până dincolo de marginile realului

singuru film din lista asta care mi-a zburlit pielea pe mine nu-i chiar genul meu favorit de film. Vivarium este dramă de cuplu captiv într-un coșmar (sau realitate paralelă? sau invaginație a universului controlată ceva foarte ne-uman?). Vivarium e cam metaforă despre viața și idealurile capitaliste. Vivarium este un risc masiv asumat și servit foarte bine din regie. Ceeace pare mult prea static și artificios devine o stare de spirit numită psihoză.

What Still Remains

Genul programului: cineva a citit Crossed dar n-a înțeles unde-s mizele și rezultă plictisssss
Am renunțat la un moment dat să mă uit la filmul ăsta, că era mult prea deja-vu, mult prea fail și nici o grație salvatoare sau idee inovatoare.
Yummy

Genul programului: comedie splendidă pe bază de zombie scăpați într-o clinică ukrianeană pentru augmentat țâțe, prelungit peniși, detartrare la anuși și peisagism facial
Ils sont fous ces belges, chiar și când parlesc în olandeză. Deliciul ăsta ultra-haotic are de toate și face bine și la moral și expoitational. Un film de excepție.
Zoltan, Hound of Dracula

Genul programului: am făcut și noi draculaspoitation la noi în Wyoming, cum am putut și cu ce am avut prin casă.
Dracula a avut urmași și unul dintre ei, numitul Igor Dracula dorea s-o sugă de sânge pe o jună cu bust generos dar s-a împiedicat de câinele fetei drept care l-a supt pe acesta. Câinele, numitul Zoltan devine vampir și dă-i și fă horror cu câini vampiri într-un camping de căcat din us of a.
Acu sincer, rezultatul este penal dar mai agreabil decât Cujo. În ciuda unui scenariu din ăla de nici 3 italieni utra-cocaianați n-ar fi scos din ei în deceniul șapte.
Zots!

Genul programului: Comedie cu supranatural.
William Castle este un Hitchcock americănesc. Derivativ, de mâna a doua, ieftinache și foarte agreabil. Acilea face comedie cu un profesor american care descoperă o amuletă cu super-puteri. Adică dacă dă din dejt unii au crampe. Și poa să înghețe timpul sau așa ceva. Entertaining it is, smart it aint.