Jonathan Strange & Mr Norrell

Jonathan Strange & Mr Norrell s-a dovedit a fi un serial foarte agreabil, destul de deștept și nu în ultimul rând o producție din alea BBC cu toate bun-simțurile afrente.

Auzisem de bine despre Jonathan Strange & Mr Norrell și am zis că un episod nu are ce strica. L-am văzut integral (7 episoade, nu chiar puține dar bine ritmate din scenariu) și mdap, sunt cam mulțumit. Deși nu-s deloc genul pasionat de supranatural serializat, ceva chestii din povestea asta cu redescoperirea magiilor din Anglia Imperială au funcționat foarte bine. Lejer, de toamnă, cum s-ar zice.

Povestea a fost, de fapt scrisă sub formă de roman. De citit nu l-am citit și nici nu am de gând să-l citesc (este fantasy) dar bănuiesc că o parte din șarmul și mai ales modul de funcționare se datorează și autoarei. Scurt pe doi, Anglia, 1800 și un pic, momentul în care se duc războaiele napoleonice și imperiul se simte cam fiert la cur de o posibilă și foarte probabilă victorie franceză. Ar fi nevoie de un miracol. Sau de niște Magie. Dar de 300 de ani magia nu mai există în Anglia. Decât ca disciplină de studiu teoretic. Partea practică s-a disipat din motive neclare și magicienii sunt de fapt semidocți cu titluri pompoase care citesc cărți și taie firul în patru.

Jonathan Strange Mr Norrell

Jonathan Strange Mr Norrell

Apariția lui Mr Norrell (Eddie Marsan) pare providențială. Individul a citit mai multe cărți de magie decât restul pseudo-magicienilor și ar vrea să o pună în practică. Apariția lui Jonathan Strange (Bertie Carvel) pare de-a dreptul excitantă. Tipul face magie. Fără să fi fost în vreun fel antrenat. Este un nativ activat de destin. Sau de ceva mai teribil de atât.

Primul care ajunge să fie magician practicant este Norrell. După un pact dubios cu ceva gen elf (Marc Warren) domnu Norrel o aduce înapoi din morți pe soțioara primului-ministru. De aci încolo  calea spre glorie este deschisă. Prețul pe care hoitul reanimat al primei doamne îl pătește e pe măsură. Dansează, noapte de noapte într-o alt lume. Dansează și dansează și dansează până i se acrește de absolut tot și-o ia razna. Evident Norrell ascunde toate detaliile și jură să nu mai facă magie din asta, sponsorizată de elfi sau chestii asemănătoare.

Childermass si una din sursele problemelor

Childermass si una din sursele problemelor

Destinul îl aduce pe Strange în postura de aghiotant și subaltern într-ale magiei la Norrell. Clash-ul e super-clasic: eroul romantic, dispus să experimenteze cu magii foarte puternice VS eroul tomnatic, super-precaut și cu toate motivele să se teamă de ascensiunea elevului său. Care are un talent nativ uluitor. Și care ar putea să-i afle secretul murdar, sau și mai rău de atât, să capete acces la magia aia foarte dark și puternică.

N-o să povestesc, că nu-mi stă în fire, dar războaiele sunt câștigate de magii engleze, servitorii sunt corupți de magii, politica și celebritatea încep să intre în relația destul de amicală dintre Strange și Norrell și lucrurile sunt pe punctul de-a o lua razna bine de tot. Pentru că Norrell are niște căpușe dornice faimă și bani pe care numai de pe urma lui le-ar putea căștiga și pentru că Strange chiar are prea mult talent pentru binele imperiului și-al stabilității.

Singing corpses tra-la-la

Singing corpses tra-la-la

Acuma s-au ridicat foarte multe osanale apropos de protagoniști (bine scriși, execelent jucați, sunt complet de acord) și nici secundarii nu merită omiși. Childermass (Enzo Cilenti), servitorul mult mai lucid decât orice din stăpânii magicieni și Sit Poole (Samuel West), prim-ministrul cu soții defceecte în dulap fac absolut toți banii. Plus cele două demoazele, dansatoarea fără un dejt a primului-ministru (Alice Englert) și soțioara iubitoare  (Charoltte Riley) a lui Jonathan Strange care sunt persoanje din alea feminine foarte agreabile,  perfect capabile să acționeze convingător în spiritul (și limitările) epocii lor, nu locomotive feministe pentru labe politic corecte.

Deh, toate chestiile bune vin și din BBC, pentru că la urma-urmei ce se vede este o dramă cu costume și cu bun-simț. Care nu face rabat de la efecte speciale dar care le folosește când le cere povestea, nu pentru a facilita abuzuri sonore croite pentru trezit din sonolență oligofrenii de la multiplex. Genul de producție care are mai multe în comun cu Emma Thompson decât cu Emma Watson.

jonathan strange mr norrell poster

jonathan strange mr norrell poster