The Kings of Summer

Trei adolescenți și-o cabin in the woods. Nu-i pe horror, e pe feelingeală și este excelent.

De la Huckelberry Finn încoace rețeta a tot fost folosită. Cam odată la 100 de filme cu tineret care exploarează sălbăticia și se maturizează și învață despre viață iese și un film bun pe tema asta. Reperul absolut este, pe bună dreptate Stand By Me. În 2013 au fost două filme excelente cu puștime în pădure.

I Declare War făcuse din ceva ce-ar fi putut fi încă un ripof dela Lord of the Flies mult mai mult decât ar fi fost de așteptat: o grupare de orgolii și inteligențe și violențe din alea cum nu se fac nici prin filmele cu oameni maturi și plini de dileme. The Kings of Summer face ceva mult mai puțin ambițios dar și mult mai greu de făcut: un film onest, în parte clasic optzecist și în parte hipsteric-actual despre adolescență, prietenie, prima dragoste și și primele crize de nervi.

KingsOfSummer (1)

Fiind exact genul ăla de film excelent în care de fapt nu se întâmplă mare lucru (și Dazed & Confuzed a fost cam la fel) KOS nu se cere povestit. Dar ar trebui văzut. Poate pentru că este exact ce așteptam eu de la Mud-ul lui Jeff Nichols (și nu mi-a livrat deloc), poate ca argumentație privind rețetele clasice care (încă) pot funcționa dacă exista (mi mult) talent și (mult mai mult) bun-simț decât media din cinema-ul american contemporan.