Pisicile din caricaturile lui Kliban sunt veriga lipsă dintre Magritte și Garfield, bucăți de absurd botero-izate întru psihedelism pur. Deci mdap, vreo 30 de bucăți de Kliban Cat în mediul ei natural, recte pe hârtie.
Pisicile lui Kliban au je-ne-sais-quoi-ul acela foarte frumos și specific caricaturilor care reușesc să fie opere de artă. Mult supra-realism, siluete robeziene (de la obezele lui rubens citire – denumite de unii mult prea cuminte rubensiene) priviri mirate și o familiaritate dulșeag-disturbantă. Am zis de Garfield și se poate cumva ca legăturile să existe. Prima carte cu pisici a lui Kliban a apărut în 1975, iar Jim Davis l-a lansat pe Garfield în 1978.
- Pisici Kliban albnegru
Kliban face din pisicile lui un personaj colectiv pisicesc care e foarte demn de locul în pantheonul vedetelor miorlăitoare și face din fiecare ilustrată (marea celebritatea a fiecărei Kliban Cat se datorează în mare parte vederlor tipărite în america optzecistă) un peisaj pe cât de simpatic pe atât de profund.
Pe Pinterest este o hărmălaie masivă de pisici klibaneze. Situ oficial e cam lo-fi și plin de merchandise. Pe urban dictionary există, dar lipsită de conotații. deci nu se zice hai s-o punem de un kliban cat. Cumva e păcat mi-aș fi dorit să fie și în argou.
Apropos, ăsta este Botero.