Laibach – Spectre

Laibach au lansat Spectre. Asta se întâmplă când  bombardezi iconografia gigantică a totalitarismelor cu Euro Dance și IDM-uri.

Fascinant ca perversiune: altoirea de melodramatisme pop optzeciste pe trunchiul viguros de industrial. Sumbru ca ton și bizar ca impact. Spectre, material nou-nouț de studio de la Laibach, care nu mai aveau nimic de demonstrat. Dar care  par a recupera ceva synth-pop 80ist și se dovedesc perfect capabili de-a pune în lumină rarissimele momente de grație ale muzicilor de (euro) dans 90ist.

Ironic & iconoclast, prin excelență politic și deloc pasabil Spectre continuă niște preocupări foarte pozitiv apreciabile: căutarea zonei de impact dintre militarizme pompoase și pop-uri superficiale. Cumva îmi pare că toate cele 14 piese de pe album sunt o elaborare & aprofundare a chestiilor amplasate cel mai bine în Now You Will Pay (WAT 2003). Ideologiile și anxietățile prezentului care înegresc orice fel de viitor.

with knives in their pockets

and bombs in their hands

they’ll burn down your cities

and your disneylands

Enfin pe zona de (post-)industrial dansant am niște pasiuni sincere și extrem de superficiale (VNV Nation & These New Puritans) care par toate a se cabla la marea matcă Laibach. Fără să-i bag în post-industrial (deși aproape orice poate fi post-industrial, de unde și fun-ul) și Rammstein tot o variație pe tema Laibach îmi par. Doar că la ei caterinca e mai vizibilă, pompa de-a dreptul wagneriană și electronicele în subsidiar.

 

Laibach, Spectre 1, photo by Maya Nightingale

Laibach, Spectre 1, photo by Maya Nightingale

Ce ziceam? Maintenant, apres l’anus artisque 

Pentru o trupă care se revendică de la Kraftwerk și Wagner slovenii sunt extrem de capabili când vine vorba de asimilarea și reformularea esenței pop. Niciodată versuri prin excelență feel good nu au sunat atât de menacing: Walk with me walk with me, we’ll feel the streets with ecstasy (Walk with me) par scoase pentru un love parade pride parade sau altă fandacsie capitalistă dar inspiră mai degrabă grupuri de partizani care mărșăluiesc noaptea pe străzile unui oraș aflat sub ocupație.

Asta e una din mizele foarte bine jucate de Laibach. E conceptual. Koran aduce vag a piesă din aia eterică de la Air și este fix despre Franța. Whistleblowers nu-i despre eroismele ălora care au uns America cu propriul ei rahat ipocrit, e despre idologia zburdalnică a plutonului de execuție care-i așteaptă. Eurovision performează o reîntoarcere la sensurile de <<viziune europeană>> a unui trop umplut de rahaturi muzical hidrocephale (in absence of god we’ll pray to the police și refrenul Europe is falling apart).

Laibach-Spectre-7-photo-by-Maya-Nightingale

Laibach-Spectre-7-photo-by-Maya-Nightingale

Când BPM-ul se duce în sus, înspre DNB și BreakBeat rezultate nu-s chiar nimunate: Bossanova și Eat Liver se salvează in extremis, dar tot par cumva rudimentare și experimente ratate.

site oficial

All in all, Spectre este primul pamplezir muzical al lui 2014. Mdap, se prea poate să fiu eu cam indulgent, la urma urmei Laibach sunt pe lista aia foarte scurtă de trupe pe care am simțit nevoia să le văd de două ori live.