Letter Never Sent

Un film d-ăsta ca Letter Never Send mă face să cred că Cinema-ul a fost inventat strict pentru filmele sovietice. Cu toate spendorile lor tehnice și ororile lor ideologice.

Letter Never Send mi-a picat fix cînd aveam nevoie disperată de el. Un moment d-ăla de plictis și zero încredere în filme. Mal di vivere sau ennui PLM, cert e că nu aveam chef de NIMIC filmat și am dat play la singura chestiune probabil să mă miște în vreun fel. Letter Never Send, film sovietic, alb-negru și pătrat (enfin, 4/3). De Mikhail Kalatozov (Zboară cocorii, d-oh) regizor mai puțin vernisat decât generația bolșevică și totuși dus la Cannes. Unde-a câștigat La Dolce Vita, anul era 1960. Story simplu: o echipă de 3 geologi și-o geoloagă duși în misiune în Siberia. Să caute diamante (pentru gloriosul stat sovietic). Filmul e capodoperă și e Cinema în stare pură. Nu pentru că narativ. Scenariu este frust și corect, fără puseuri prea mari de propagande și fără vreun twist cât de mic posibil.  Ce face din el o capodoperă e fix imaginea O imagine ca un flux de modernitate halucinată. Fără trepied, fără drone și fără trav dar cu-o fluență incredibilă pentru anul 1959 (când a fost filmat și premierat în URSS) Scrisoarea e o mostră de talent vizual veritabil. Iconoclast și intimist, cu-o splendoare de-a dreptul primitivă, cu cel mai denaturat champ imaginabil.

Cinema (4)

Neotpravlennoe pismo (5)

Cinema (8)

La drept vorbind Letter Never Sent ar putea fi vândut și ca film de dragoste: geoloaga e combinată cu un băiat dar altul tânjește la ea și ăla neștiind ce să facă se preface că nu știe. Și ca film SF: e ceva de-a dreptul nelumesc în raportul ăsta din cameră și personaje și mediu. Ceva straniu care face din taiga un peisaj de-a dreptul extraterestru. Pur și simplu triunghiul amoros și cu șeful mult prea conștiincios cu tot ar putea să fie și pe Venus sau Jupiter, nu musai în Siberia. Prinși într-un incendiu masiv de pădure (1000 km) și fără de radiou geologii o iau nasol și finalmente inutil. Sergey Urusevsky folosește fiecare cadru de incendiu și fiecare amramburire cu camera în spate prin mlaștini și pe coclauri pentru un cinema perfect. Supra-realism extraterestru (mult mai percutant decât Solaris-ul lui Lem) și mult dissolve (de pe atunci cam piesă de muzeu), tensiuni sexuale și mult, foarte mult talent kinetic. Halucinant de kinetic, mai ales pentru o epocă în care aparatul de filmat era oricum numai mobil nu.

Neotpravlennoe pismo (6)

Cinema (3)

dissolving the shit outta everything (1)

Cinema (1)

Cinema (2)

dissolving the shit outta everything (2)

Neotpravlennoe pismo (4)

Cinema (5)

Cinema (7)

Neotpravlennoe pismo (1)

Neotpravlennoe pismo (2)

de final secvența de deschidere

afișe

și acilea tot filmul, dar se vede mai bine la 1080. mult mai bine.