Lost River, decât sublim

L-am revăzut de 3 ori în interval de săptămâni pe Lost River. Nu mă așteptam să mă dea pe spate de fiecare dată.

 Lost River este compendiu visceral de glossy de Lynch și Malick, Bava și Korine și Maddin. Un coup de coeur total în care e mai mult cinema decât film și sunt mai multe secvențe impecabile decât în toate alelate filme americane care se vor arthouse din 2014 și 2015 la un loc. Mi s-a întâmplat ceva mi se întâmplă foarte rar cu filme amerciane: l-am revăzut la câteva zile după prin vizionare. Și l-am revăzut și-a treia oară, la vreo 2 săptămâni distanță. Asta nu mi s-a mai întâmplat în cinema-ul recent decât cu Southland Tales și cu Idiocrcacy.  Și Inland Empire, da pe ăla l-am revăzut de vreo 4 ori.

protagonist gen

protagonist gen

Lost River (8)

american life

american life

Barbara Steele vine cu toate fantomele lui Bava ca sa bantuie

Barbara Steele vine cu toate fantomele lui Bava ca sa bantuie

Râul pierdut este un Terrence Malick pentru generația de neon și un Lynch reșapat cu mult iconic emptiness. E auto-indulgență? Nu, e idolatrie în formă pură. Aceeași idolatrie față de Cinema pe care o are și Winding Refn, doar că lui Gosling îi iese mai bine. Mai tăios și mai coios.

am zis ca e senzational asta, da?

am zis ca e senzational asta, da?

haute-culture cinema

haute-culture cinema

Ce se întâmplă în filmul american al lui 2015? Păi cam așa: o țâțoasă săracă (Christina Hendricks)ajunge să lucreze la un cabaret foarte sanglant și vulgar. Fi-său adolescent fură/colectează fier vechi de prin clădirile abandonate (dap, e un film din ăla cu subiect din america non-glam și săracă lipită) peste care clădiri s-a instalat ca singur stăpân Bully (Matt Smith, pur și simplu extraordinar și cine-ar fi crezut asta despre unu care-a lăbărit-o prin serialul Doctor Who). O jună tembelă (Saoirse Ronan, care pt prima oară mi se pare de-a dreptu superbă) are un șobolan pe post de pet și pe Barbara Steele pe post de bunică dementă. Gummo 2014? Păi cam da.

si tipu asta

si tipu asta

Lost River (5)

Undeva, lângă Lost River este orașul vechi, scufundat în anii 50 pentru ca să se facă baraj nou. Și singura distracție a rămas grand-guignol-ul la care excelează Eva Mendez și în care se inserează și Hendricks. Nu, n-o să-i vedeți lăptăriile. Job-uri puține, exploatare obscenă, vise îngropate în ape cu 7 decenii în urmă. America profundă, prizonieră în moaftele lui Gosling și sunt niște moafte superbe. Muzici care se cântă pe live și trec peste alte secvențe ca să se termine, neoane și bălării, o violență mustindă care se se sublimează pe la cabaret și prin benzinării. Imaginea lui Benoit Debie e WOW (și-are tipu o filmografie de la pefectă în sus), OST de zile foarte mari și beaucoup lynch-ish cu citații de Carpenter.

Lost River (3)

Barbara Steele, tout feu, toute flamme

Barbara Steele, tout feu, toute flamme

Perfect

Perfect

Lost River (14)

si tipu asta

si tipu asta

Americănoii l-au detestat: deh, nu trebe să ne placă decât Star Wars și aseptic asexual lezbo-scheisse, că acolo înțelege absolut tot monogoloidul ce se întâmplă. Francezii au fost ceva mai moderni dar și ei sceptici. Lost River nu-i o Capodoperă și nu-i groundbreaking. E, la fel ca  Tale of Tales și Grande Bellezza un Film Frumos, făcut ca în alte vremi, cu nostalgie dusă înspre spre fetish. Că Gummo n-ar fi existat fără Badlands și că Lynch e tributar lui Bava pe rezonuri multiple se știa deja.  Dar pe Gosling îl duce capul uimitor de mult și întoarce din Cinema lucrurile. Înspre un interior aproape metafizic al cinema-ului însuși. Barbara Steele privind prin flăcări la faux-vintage-home-movies, stâlpi de iluminat ieșiti din bălăriile de peste o autostradă care se termină în lac, o bicicletă în flăcări și un hoț de fier vechi scufundându-se în lumea preistorică a dinozaurilor, falsă și ea fac mai mult, fiecare în parte, decât tot restul de filme ameicane de 2015. Cu Quentin Tarantino și Leonardo al caprei cu tot. Lost River e filmul american al lui 2015 pentru că Cinema-ul e simulacru și nu poate fi atât de frumos și atât de sublim decât ca simulacru. Cu pretențiile lui de adevăr realismul nu-a făcut niciodată capodopere. Doar filme greoaie, pe care toată lumea le știe importante dar pe care nu le-ar revedea de bună-voie decât mazochiști, teoreticieni și snobi.  Lost River are textura aia de vis scurtcircuitat de febră prin care bântuie toate senzualitățile exacerbate ale altor filme și altor vremuri.

Lost River (11)

am zis ca e senzational asta, da?

am zis ca e senzational asta, da?

fuckin perfection

fuckin perfection