Love Death and Robots. Dacă ne place SF

Serialul ăsta nou, Love Death and Robots este mai mult o serie de povestiri gen Twilight Zone (și implicit Black Mirror) care merită toată atenția

Pentru Love Death and Robots am avut așteptări destul de mari și cum să zic, a fost mai mult decât mulțumitor. Ocazional pentru că animația, uneori pentru că și scenariul (se ecranizează Alastair Reynolds și Ken Liu, ffs) plus animația, uneori pentru cât de autentic poate să fie frisonul ăla de B-series și din scenarii și din grafică. I se zice serial dar de fapt sunt 19 episoade distincte și ca aspec și ca vibe pe care ăn loc să le grupeze în câteva omnibusuri le-au pus separat. Poate așa a fost mai bine, sincer.

E bine și poziționarea: Love Death and Robots este făcut fix pentru ăia care citesc SF, nu curvează nimica pentru nevoile ”publicului larg” și cu oferta de cosmos țâțe și roboți e geeky în sensul clasic al termenului. Uneori cu-o naivitate datată (demnă de scrierile lu nenea Asimov, deci fundamental șarmantă), alteori cu pusee de alien monsters overload. Nu tot timpul cu happy-end, ba din contră. Fix ce trebuie pentru ăștia care ne-am ravisat cu antologiile alea Dozois și Nebula. Am suferit un coup de coeur și i-am dat 9 pe imdb. poate prea generos, dar eu sunt generos cu SF-urile în general și cu alea care au IMAGINATIE în mod special. Și acilea este imaginație și este foarte clar scenarizată și minunat animată.

Episoadele sunt 12 mijto din 18, deci este foooarte bun ratio-ul, mai ales că mizerii clare nu există. un count-own deci

12 Sonnies Edge

Sonnies Edge

Kaiju galore extrem de mijto făcut, ceva texte queffant-feministe, dar OMFG, kaiju monster controlați telepatic și lezbo-seducție și ieftineală d-aia de serieB. Mai că ar fi fost optim dacă există și-o idee despre ceva în afara textele de luptă împotriva patriarhatului.

  1. . Ice Age

ice age

Un cuplu descoperă că au în congelator o micro-civilizație. Care goes nuclear and goes beyond. E SF d-ăla metaforic și parabolistic, DAR are dincolo de cumințenia aia de Twilight Zone o idee foarte mijto: că oamenii (dumnezeii, etc) pot fi depășiti. Că umaniatea este un accident pervers și că voyeurismul cosmic ar putea exista fix în formula asta, cu doi cretini fascinați de cele care se întâmplă dar deloc capabili să ințeleagă și intracționeze cu nano-civilizația congelatorială.

  1. Desert Fish

fish night

Death of a Salesman care se pierde în pleistocenul coborât subit peste un deșert care cu sute de milioane de ani în urmă fusese un fund de mare. E foarte bine și mai ales are fascinația aceea genuină pe care o necesită un sefeu bun pus în fața unei lumi străine. Și acilea, cu tot oceanul străvechi bântuind peste protagoniști este efectiv de nerefuzat. Mai ales că e foarte amar, fascinant i totuși luminos.

  1. The Dump

the dump

Un inspector ajunge la o groapă de gunoi. Povestea asta s-a tot scris și pe horror și pe SF de câteva zeci de ori. Dar e splendid animată și are niște fâsuri de umor d-ăsta banal și fix d-aia ultra-eficient.

  1. Suits

suits

Fermieri care-și apără ogoarele și vacile de monștri am mai văzut. Dar ce roboți sublimi au ca să poată efectua această operațiune de deparazitare a fermelor de bestii de vaci ronțăitoare. Și sincer, cred că aici sunt cele mai bine scrise personaje din tot sezonul. Looved it, cu twistul de la final cu tot.

  1. 3 Robots

three robots

Din nou un trop deja tocit: altă rasă încearcă înțeleagă cum erau de fapt oamenii în timp ce vizitează un oraș distrus. Fix pentru că este deja tocit subiectul umorul este o soluție bună. Ba chiar excelentă. M-am râs   cu spume. 3 roboți, o pisică, o concordanță a timpurilor demnă de desen animat penru copii (ăsta ar putea fi un minus) dar omfg, cât m-am râs.

  1. Secret War

secret war

Apoteoza la photorealismul animat, cum se poate face fix pentru că e în context de scurtmetraj, nu de videogame. Efectiv halucinant de reușită animația. Pentru niște soldați sovietici care dau de dracu, sau mă rog de niște chestii (demoni).   Numai ăia stând lângă foc și jocul de lumni gălbui și umbre jucând peste ei face mai mult decât tot ce-a scârnat disney-pixar pe photo-realism în ultimii ani. Este o discuție de avut despre creepyness-ul sortimentului ăsta de animație, pentru că de la un punct încolo este disturbing. E probabil mecanismul ăla psihic care ne mpiedică să antropoorfizăm prea mult roboții.

  1. Alternate History

alternate history

The what-if-machine funcționează savuros și în afara Futuramei. Fixațiile sunt alea eterne: nu-i așa că ne-ar fi fost mult mai bine dacă murea Hitler înainte de WW1? Ei bine, nu chiar. Ba poate chiar deloc. Cele 6 versiuni sunt excelente și ca umor și ca teatru al absurdului. svastica din târfe și mașinăria steam-punk țaristă de distrus oponenții politici sunt superbe. De râs mult și de gândit nițel mai mult când ne plângem că trăim cel mai rău outcome din toate versiunile posibile ale istoriei.

  1. The Witness

the witness

Nu-i doar photo-realistic animation, e de fapt actori, filtrare și animație pusă ocazional peste. Extrem de kinky și delicios de superb cadrat.

  1. Beyond the Aquila Rift

beyond the aquila rift

Da, ecranizare după Reynolds. Sincer, nu-i mai bună decât nuvela, dar nici nu avea cum fi mai bună decât nuvela, mai ales la partea de final. Photorealistic sex galactic cum nu s-a mai facut. Cu jampanie. în spațiul cosmic. În fine Solaris ducea biblioteci întregi tipărite pe hârt în cosmos, deci why bother.

  1. When the Yogurt Took Over

When the yogurt took over

Avea Isaac Asimov o povestire cu efectiv o varză criminală. Era supra-realism și era umoristic și era în același timp deep. Așa este și asta, în ciuda animației kiddy cuttie. E fucking awesome. Și da, bacteriile din iaurt preiau conducerea lumii ( a ce-a mai rămas din ea, mai exact) dar li se face greață de retardismul (spiritul creator și puseele de ne-atârnare) umane.

  1. Zima Blue

zima blue

Din nou Alastair Reynolds. Doar că în acest caz nuvela avea cum fi animată fix la fel de sublim precum e scrisă. Și este. Iconografie miensută de la comix, o formulă vizuală simplă dar deloc simplistă și o grandoare din aia cam galactică. Care totuși înglobează perfect mizele melancolice ale sursei literare.

asea, dacă sunteti pe frencvențe francofone și pe vibe cu Love death and Robots ar trebui să vă faceță un pustiu de bine i să studiați benzile desenate ale ăstora, care funcționează fix la fel precum LD&R