Măcar la atâta cooleanu și acțiune ne pricepem și noi: Umbre 3

Umbre 3 este fix ce lipsește din pleiada de non-divertizmente ultra-festivaliere: ceva cu sânge-n coae, zero dramă și multă smardoială.

Să mă declar fan al lu Umbre3? Neah, dar mă bucur că există și că se scurge cu pumni puli și pizde din teveu înspre mentalul colectiv. Poate mai contra-balansează ceva din eternitatea de ciorbe faianțe nefericiri și isterii penibile din zona filmelor românești de mare interes festivalier. E de-a dreptul necesar să există alde Umbre și să avem și chestii capabile să fie entertaining și să intre pe pop-culture și în meme. Dar e și, la modul cel mai onest, al dreacu de savuros. Când își propune să fie savuros și reușește să fie savuros. Când își propune și nu reușete (și să fim lucizi, se întâmplă și asta) este fix în cringe. Un cringe din ăla de te lasă fără dinți.

Practic un serial (pornit drept copy-paste după alt serial, am uitat acuma detaliile) ajunge la sezonul 3 și finalmente lu Bogdan Mirică i se dă mână liberă (sau mă rog, cât de liberă poa să fie când lucrezi cu-o corporație). Și lui Mirică îi place să scrie și asta salvează chiar și cringe-ul pe linia de plutire. La baza lui Umbre este un verbalism și un scenariu over-scripted care vrea să dea cu replici memorabile în spectator. Fix de prin teritoriile alea pe care le mai colonizează ocazional Nae Caranfil că în rest n-ai cu cine. Și fix pe zona de mijtocăreală accesibilă și rafinamente de șantier.

Apropos de rafinamente sezonul ăsta nu mai este despre Relache. Serialul ăsta românesc cu târfe smardoi și mafie cocălărească a ajuns într-un punct în care face fix ce face și BoJack Horseman (ăl mai rafinat serial al ultimilor ani, mă jur): lasă protagnistu să se protagonsiticizeze mai pe la colțuri și-l utilizează mai mult ca fir roșu între căderile și colapsurile ălorlalte personaje.

Relache nu mai e polul nasolelii și polul moralității n-a fost vreodată (deși se poate argumenta că este construit cât să aibe niște repere morale vagi și conservatoare) pentru că ăia din jur, fie ei mai curați sau mai murdărei le comit mult mai nasol și mult mai abject. Din actorie Umbre nu funcționează ca un ensemble cast. N-a funcționat vreodată, indiferent de screen-time-ul lor fiecare actor își trage personajul cât să-i poată livra replicile. Și Pavlu este un actor redutabil și cu prestantă (atunci când nu se isterizează prin cacpodoperele binomului jude-solomon ăsta este singurul actor vivant care-a dus în spate un film întreg, recte Meda), deci nu-i facil să-i ții pept. Dar o fac și Obretin (Ginuța are niște chestii de decontat pentru complacență și pentru ipocrizie și se achită superb de rol Obretin) și Căpitanu (Doru Ana care hai s-o dau ca pe un blog: a pierdut considerabil din siluetă dar a câștigat redutabil în câmpul artei actoricești).

Cireșele de pe colivă sunt însă Bănescu și Cașcaval.   Bănescu are de jucat un comisar de poliție cu perciuni discutabili dar personajul pe care-l face vine dinspre Joker (și-mi aduce ocazional aminte de un Dinică en toute force pe care l-am întrezărit prin rolurile lui pre89) și este efectiv spectaculos cum calibrează ceva ce pe hârtie n-ar funcționa decât în bandă desenată dar care pus în Umbre cu tupeu vecin diseprăii și niște talent indiscutabil este fix antologic. Cașcaval e la polul opus are cel mai fin scris personaj din tot serialul și Nicu lui este un alt model de calibrare ultra-dificlă. Întrezărite prin fanfaronada de mafioso sunt fix chestiile pe care un personaj de genul ăsta (mafie de dâmbovița) nu ar trebui să le aibă. Când capătă sens s-a virat deja înspre tragic și înspre Narcos (cum mi-a zis un prieten care are timp de aruncat cu telenovele bășit filmate de zici că au utilizat buttplugu lu Sclava Izaura nu cameră de filmat, ffs).

Apropos de filmat Mirică filmează cu Butică (care-a tras și Câini da și alte câteva chestii mijto și o puzderie de vome) DAR imaginea e calibrată înspre teve și de câteva ori montajul e mai edgy decât filmarea în sine. Câteva cadre memorabile avem dar vin mai mult din logica de pe scenariu decât din vrun puseu vizual.

Apropos de pusee, personajul lui Nea Puiu ar fi trebuit lăsat să stea la el în rotisor, pardon cort, că nu funcționează din narativ, nici umoristic, nici actoricește. Dacă era musai să se cace cineva într-o piscină   putea face asta ORICE ALT PERSONAJ. La capătul mai adânc sau la capătul mai puțin adânc, nu că ar fi făcut vreo diferență.

Nuj, Velniciuc nu-i singurul secundar senior care mie nu-mi funcționează optim: Titieni, de obicei impecabil oriunde-l pui pare pus cu mâna aici în rol de comisar, la Zamfirescu nuj, mi-e atât de antipatic că m-am bucurat sa-l văd că se crapă în felul ăla dar părea a da din el dialoguri reciclate de la Nea Puiu. Ăia mai tineri sunt mult mai bine. Deși n-au cele mai detaliate sau inovator scrise personaje și Costache și ălalt Viziru și Andreea Vasile funcționează. Cei foarte tineri (Magda, Teddy si Chuckie) au parcurs 2 sezoane ca să ajungă actoricește într-o zonă de suportabilitate și au flerul de-a nu ieși în decor.

Acu ar trebui să clarificăm o chestie. Eu sunt fan avort. Consider chiar că ar trebui să organizăm olimpiade de avort și să le transmitem live in prime-time. Suntem prea multe miliarde pe planeta FFS. DAR în ce privește serialele HBO aș fi foarte fericit dacă următorul avort nu ar mai fi cauzat de automobile. Adică am înțeles că în Rămâi cu mine poc mașina în gravidă, pleoșc avortonu, hop cu el în pungă de plastic la tomberon. A fost atât de WTF încât e antologic. În Umbre BOOM; TROSC accident de mașină, avort, vai câtă dramă. Încercăm și noi un avort fără automobil implicat? Eventual cu trotinetă electrică, artificii și joie-du-vivre? Pare nerealist dar relația Umbrelor cu realismul se rezumă fix la un personaj (Paganel, foarte bine și frumos pus pe acolo) și ăsta este un atu.

De încheiere hai sa vedem cum eram acu 10 ani

și cum suntem în 2019.