Mandy este Climaxu anului

Mandy, noul film al lui Panos Cosmatos este fix ce-ar fi putut să fie Climaxul lui Noe dar și mult mai mult.

Așteptam al dreacu de multe de la Mandy și le-a livrat pe toate. Grindhouse dacă Lynch ar fi făcut vreodat grindhouse. Atât de lo-fi din scenariu că pare un film de Uwe Boll. Coțcăială între idealurile estetice excesive ale lui Clint Langley și excesivitatea stilistică a lui uncheșu Tarkovsky. De fapt și de drept nu doar Climax pe bune, dar și   Cabin in the Woods-kindda movie, că homagiază la grămadă și pe Texas Chainsaw și pe Hellraiser și pe dealurile dotate cu uochi.

Nu, chiar nu contează absolut deloc despre ce scrie în scenariu (Nicolas Cage le-o dă la unii care i-au răpit, drogat și încinerat de vie femeea), că Panos Cosmatos tot tripat pe cadru textură, și fantome ale unui cinemau trecut rămâne. Cu psihedelisme atât de impregnate în absolut tot, de la costume (Hellraiser-chique meets age of aquarius shitty hippie stuff) și arme (drujbe!!! pumnale ritualice!!! arbalete, FFS!!!!) că narativu nici că mai contează.

Acuma io sper că succesul lui Mandy o să însemne mai mult de un film de Cosmatos odată la 8 ani, că zău este foarte păcat să se manifeste pe vizual atat de arar. Și că poate se restartează și neo-gore-l lui Adam Chaplin, că și ăla e luat în compas. Da, Mandy este de fapt un manga ecranizat de Mario Bava, camn atât de (ne)bun este. Pulsează cu demențe și deformări demne de LSDuri, spasmează letargic prin supranatural și finalmente este într-atât de cosmic că pare un Feast făcut de Guy Maddin.

efectiv splendid și golit de orice urmă de ideologie. Extrem de rara combinația în vremurile astea.