Meryl Steep și isteriile penibile

Meryl Streep este o actriță care are dreptul la opinii și discursuri și ipocrizii. Faptul ăsta era deja știut, dar dezbaterile de după Globurile de Aur s-au dus cam inutil și cam prea departe.

Cu ocazia primirii celui de-al 162.973-lea premiu actrița Meryl Streep a dat cu un discurs moraliztor la adresa lui Donald Trump, un personaj la fel de celebru ca celebra actriță pe care oameni fără premiile și conturile în bancă ale lui Meryl și altora ca dumneaei l-au votat ca preșeinte al US of A. Și discursul și mai ales reacția ar fi cel mai simplu categorisibile drept focuri de paie. Sau frecții la picioare de lemn. Sau Shitholla-Ballou, în limbaj mai vintage de prin Louisiana.

Ce se cere clarificat sunt mai multe chestii:

  1. Ce-a zis, de fapt madam Meryl Streep?
  2. Avea dreptul să zică ce-a zis?
  3. O face declarația asta vreun fel de eroină?
  4. O face declarația asta vreun fel de târfolină?
  5. Se cere re-evaluată activitatea artistică a lui Streep pentru că s-a dat Johanna D-Arc a handicapaților?
  6. Cum ne afectează nouă, românilor cu facebook acest discurs existența și valorile ?

Ce-a zis, de fapt madam Meryl Streep?

Mai multe, că a avut un ditai discursul (îl pun integral la final, că e savuros ca orice discurs de băbăciune capabilă să-și facă singură cunilingus).

DAR ce-a rupt interneturile mai ceva decât bucile lui Kimuiuța Kradashian este fix partea asta:

“There was one performance this year that stunned me. It sank its hooks in my heart. Not because it was good, there was nothing good about it, but it was effective and it did its job. It was that moment when the person asking to sit in the most respected seat in our country imitated a disabled reporter. Someone he outranked in privilege, power and the capacity to fight back. It kind of broke my heart when I saw it. I still can’t get it out of my head because it wasn’t in a movie. It was real life. This instinct to humiliate when it’s modeled by someone on a public platform, by someone powerful, it filters down into everybody’s life because it kind of gives permission for other people to do the same thing. Disrespect invites disrespect. Violence incites violence. When the powerful use their position to bully others, we all lose. OK, go on with that thing. OK, this brings me to the press. We need the principled press to hold power to account, to call them on the carpet for every outrage.”

să și traducem pre limbua lui Eminescu și Chelo-o-o

”A existat o reprezentație care anul acesta m-a uluit. Mi-a înfipt cuțite în inimă. Nu pentru că ar fi fost bună, nu era nimic bun la ea, dar a fost eficientă și și-a îndeplinit menirea. E vorba de momentul în care persoana care vrea să ocupe cea mai importantă funcție de la noi din țară a imitat un reporter cu dizabilități. Cineva care-i era inferior și ca privilegii, și ca putere și ca posibilități de-a contracara. Când am văzut asta mi s-a rupt inima. Încă nu pot să-mi scot din cap momentul ăsta. Pentru că nu era într-un film. Era în viața reală. Acest instinct de-a umili, atunci când este utilizat de cineva puternic, care are (acces la) o platformă publică ajunge să afecteze viețile tuturor. Pentru că, într-un fel, le dă altora permisiunea de-a face același lucru.  Lipsa de respect generează lipsă de respect. Violența duce la violență. Când cei puternici își folosesc poziția pentru a-i abuza pe alții avem cu toții de pierdut. Ok, așa or să continue lucrurile. Ok, asta aduce în discuție presa. Avem nevoie de o presă cu principii, care să tragă la răspundere puterea, care să-i expună pentru fiecare nesimțire scandaloasă ”

Avea dreptul să zică ce-a zis?

Da, în calitate de persoană umană și de cetățean al lumii (încă libere) avea absolut tot dreptul să zică ce-a zis. Avea fix același drept să zică asta cum Clint Eastwood avea dreptul să zbiere la un scaun gol și madame Streep are fix aceleași drepturi de-a da cu opiniile personale pe media cât are și Milo Yiannopoulos.

O face declarația asta vreun fel de eroină?

Absolut deloc.

O face declarația asta vreun fel de târfolină?

working in Hollywood does give one a certain expertise in the filed of prostitutionJane Fonda în 1971, înainte de videoclipurile cu aerobic

Se cere re-evaluată activitatea artistică a lui Streep pentru că s-a dat Johanna D-Arc a handicapaților?

Nu, pentru că la actrițe și actori contează actoria, nu părerile personale. Cu câteva excepții toate și toți sunt niște târfete onorabile și târfeți frumoși care nici să se șteargă singuri la cur nu mai știu cum se face. Cultul ăsta al vedetelor, mai ales extinderea lui pe zona de sport e de absolut tot căcatu. De ce să așteptăm ca o actriță sau un fotbalist să fie un far de lumină, cultură și civilizație? Aud? Pentru că una știe să plângă la comandă și altu știe să dea cu picioru în minge/conducă o mașină/dea cu racheta în minge? Pentru că alți idoli și alte modele nu mai există? Fuck it, oricum sunt curve și țărănoi, de ce să ne mințim că au păreri sau și mai rău de atât de ce să vrem să aibă păreri din alea care să fie pacifizme lobotomizate?

Also, Streep este unul din cele mai viabile produse actoricești de la Hollywood. Evident Isabelle Huppert poate mai mult, evident Melissa McCarthy poate mai puțin. Dar madam Streep nu-a dat vreodată o gherlă actoricească demnă de ars în focurile ghenei. A făcut roluri Bune și roluri destul de de bune. A jucat mai șuncos sau mai glorios prin filme bune și prin filme mediocre. Dar este una dintre actrițele care nu sunt personajul x din filmul y. Meryl Streep are marele atu de-a rămîne Meryl Streep jucând personajul X din filmul Y. Asta ține și de manierisme și de multe chestii atent cultivate pe parcursul unei cariere foarte solide. Nu, madam iubitoarea de handicapați nu-i over-rated, dar în mod cert este over-praised. E o diferență de nuanță foarte importantă acolo.

Cum ne afectează nouă, românilor cu facebook acest discurs existența și valorile?

Cu absolut nimic. Dar ce ne place să punem botu la toate rahaturile.

de încheire discursul lui Meryl Streep, fără traducere dar cu adnotări, pentru că efectiv nu m-am putut abține. un everest de căcat entitled și prezbit, cu auto-glorificări și auto-importanțe extrem de disprețuibile

Thank you, Hollywood Foreign Press. Just to pick up on what Hugh Laurie (HOUSEEEEEE!) said, you and all of us in this room really belong to the most vilified segments of American society right now. Think about it: Hollywood, foreigners and the press. (face perfect sens în aceeși logică în care Hillary Clinton era falită cu proprietăți de 13 millioane și câteva sute de mii de dolari în cont după ce-a plătit aventurile cu apucat de pizdă ale lui Biluță priapistul)

But who are we and, you know, what is Hollywood, anyway? It’s just a bunch of people from other places. I was born and raised and educated in the public schools of New Jersey, Viola was born in a sharecropper’s cabin in South Carolina, came up in Central Falls, R.I. Sarah Paulson was born in Florida, raised by a single mom in Brooklyn. Sarah Jessica Parker (calul ăsta împuțit uitasem că egzistă) was one of seven or eight kids from Ohio, Amy Adams was born in Vicenza, Veneto, Italy and Natalie Portman was born in Jerusalem. Where are their birth certificates? (la morții mă-tii în pizdă, lângă armele de distrugere în masă irakiene și serverul de emailuri clintonic)

And the beautiful Ruth Negga was born in Addis Ababa, Ethiopia, raised in Lon — no, in Ireland (excelent, ai bulit-o la singurra femeie neagră din listă, măh Meryl, Măh), I do believe, and she’s here nominated for playing a small-town girl from Virginia. Ryan Gosling, like all the nicest people, is Canadian. And Dev Patel was born in Kenya, raised in London and is here playing an Indian raised in Tasmania. So Hollywood is crawling with outsiders and foreigners and if we kick them all out, you’ll have nothing to watch but football and mixed martial arts, which are not the arts.(la asta cu MMA madam Streep a fost efectiv MUISTĂ)

They gave me three seconds to say this, so. An actor’s only job is to enter the lives of people who are different from us and let you feel what that feels like. (pentru că vreun alt contact cu viețile reale ale unor oameni reali nu se există la Hollywood decât pe la orgii cu persoane under-age) And there were many, many, many powerful performances this year that did exactly that, breathtaking, compassionate work. (compassionate în muorții muorților mă-tii)

But there was one performance this year that stunned me. It sank its hooks in my heart, not because it was good, it was — there’s nothing good about it. But it was effective and it did its job. It made its intended audience laugh and show their teeth.

It was that moment when the person asking to sit in the most respected seat in our country imitated a disabled reporter, someone he outranked in privilege and power and the capacity to fight back. It, it kind of broke my heart when I saw it and I still can’t get it out my head because it wasn’t in a movie. It was real life. And this instinct to humiliate when it’s modeled by someone in the public platform, by someone powerful, it filters down into everybody’s life because it kind of gives permission for other people to do the same thing.

Disrespect invites disrespect. Violence incites violence. When the powerful use their position to bully others, we all lose. (when hollywood elite does the sexy with underaged teenagers we all win, RIIIGHT? when cuntham-clinton votes for all wars and interventions we all win, right?) OK, go on with that thing. OK, this brings me to the press. We need the principled press to hold power to account, to call them on the carpet for every outrage. (yeap, riight. the good press, the cliton-for-president-press, right)

That’s why our founders enshrined the press and its freedoms in our constitution. (name-dropping THE CONSTITUTION, so much win) So I only ask the famously well-heeled Hollywood foreign press and all of us in our community to join me in supporting the Committee to Protect Journalists, ’cause we’re going to need them going forward and they’ll need us to safeguard the truth .

One more thing. Once when I was standing around the set one day, whining about something, we were going to work through supper or the long hours or whatever, Tommy Lee Jones said to me: “Isn’t it such a privilege, Meryl, just to be an actor?” Yeah, it is. And we have to remind each other of the privilege and the responsibility of the act of empathy. We should be very proud of the work Hollywood honors here tonight, (no, you retard, you should be ashamed, retarded musical wins 7 awards? how can anybody be proud of that in 2017? )

As my, as my friend, the dear departed Princess Leia, (name-dropping FAMOUS CORPSE, yeay!) said to me once: “Take your broken heart, make it into art.” (she actually said Take your broken CUNT, make it into art)

Thank you, Foreign Press.

Fuck YOU. 

ca să repet: persoana și personajul Meryl Streep sunt cumplit de ipocrite și fără vreun argument care să stea în picioare în discursul ăsta de auto-cunilingus, actrița Meryl Streep se comentează după alți parametri.