Mini vacanță la Roma

Dacă tot aterizam pe Fiumicino nu aveam cum să-mi refuz o mini vacanță la Roma. Am purces deci cu câteva repere clare și amintiri confuze despre ce și cum e amplasat prin oraș ca să bag ceva cultură înainte de plajă.

Am scris mini vacanță la Roma deși ar fi fost la fel de corect să scriu micro-circuit prin Roma. Pentru că ce-am făcut a fost de fapt un foarte cultural turism deampulea prin lindiciul capitalei italiene. Nițel riscant din punct de vedere termic mi s-a zis (deh, vreo 40 de grade) dar exact ce-mi doream. Pentru că în mod misterios, dar deloc surprinzător, mă trezisem cu o mare obsesie. Piramida lui Caius Cestius. Nu o văzusem dățile trecute la Roma. Dacă obsesia subită era de vreo poză de pe intenet sau din amintirile mele apropos de Piranesi nu aș putea zice, dar mi-am coordonat trenurile dintre avion și plajă cât să am minim 5 ore de preumblat printre ruine coapte de soare. am mai găsit vreo 2 chestii de văzut (Închisoarea Mamertinilor și de revăzut Pantheonul) și gata. traseu de vreo 8 km, la picior. Cu posibilități multiple de metrou în caz de delay-uri neprevăzute. Am abandonat deci bagajul la Termini (5 euroi pentru 5 ore, ok) și am pornit, cu snapshoturi de pe google maps și o sticlă de apă minerală pe Via Cavour înspre toată viemuiala de coloane și clădiri defuncte a forurilor imperiale.

traseu

traseu

Santa Maria Maggiore

Santa Maria Maggiore

Santa Maria Maggiore era prea aproape de începutul traseului ca să simt vreo nevoie de pauză și Roma duduie de biserici. Aveam o amintire vagă despe ea ca fiind una din măgăoaele alea care-mi inspirau mai mult gări feroviare supradimenionate de o minte debilă decât vreo eleganță sau transcendență. Am bifat totuși primul obelisc din traseul roman, așezat ca un phalus între două mamele depărtate de duhul sfânt. Sincer, probabil cineva chiar s-a gândit la un titty fuck când a proiectat ansablul.

forumu lu Nerva

forumu lu Nerva

forumu lu Traian si columna

forumu lu Traian si columna

decat o coloana

decat o coloana

La forumuri începe să se întâmple ceva foarte foarte specific Romei. Crește subit numărul de turiști crește și căldura și dă-i de găsește închisoarea mamertină. Pe care am găsit-o, dar care, vai era închisă. Pentru că. Pur și simplu. Expedițiile turistice prin Roma te obișnuiesc cu situații din astea, când ceva e pur și simplu închis și cu asta basta. Deci ciu-ciu carcere mamertino. Primul fail turistic, prima sticlă de apă dată gata, densitatea de turiști e aproximativ 400 pe metru pătrat și toată lumea se hlizește la selfie stick. Decât târfe proaste de ambele sexe, din ăia pe care probabil dacă nu-i văd în poză cu obectivele turistice nu or să-i creadă prietenii că au fost la Roma. Sau cam așa ceva. Sincer niciodată nu mi-am imaginat cum vine faza asta cu maimuța hlizită lângă, pe sau sub absolut toate monumentele posibile. Merge mână în mână cu oroarea mea viscerală pentru turism organizat și grupuri de pinguni fierți în propria lor sudoare care blochează străzi ca să mai tragă un selfie cu încă un monument. Pentru că acolo i-a oprit ghidul, deci e important să ai poză.

Altare della Patria

Altare della Patria

Altare della Patria este fix un tort de nuntă supradimensionat. Încă încă un munte de escladat. Data trecută am escaladat, am și intrat, ca să văd o expoziție despre Garibaldi și ai lui (Risorgimento, mișcarea de unificare a Italiei, secolul XIX, a nu se confunda cu Rinascimento, recte Renașterea) și un expozeu despre Spiderman (aka Uomo-Ragno). Am văzut și o panoramă nu chiar impresionantă a Romei. Acuma înainte spre Tevere.

teatrul lui Marcello

teatrul lui Marcello

Teatrul ăsta este una din chestiile care arată mult mai bine în gravuri decât în poze sau pe viu. E prea distrus și cârpit ca să mai aibă vreo noblețe antică. Poate teatru fiind nici măcar n-a avut-o vreodată. E cald.

si inca niste antichitate

si inca niste antichitate

Exceptând teatrul lui Marcello găsesc ceva cam sublim în ruinele încorporate dampulea în alte ziduri, ruinate și ele, peste care s-au re-construit alte edificii. Am suspectat însă dintotdeauna că asta s-a făcut din economie, nu din vreun conservaționism sau simț estetic. Și pentru că generațiile de romani abrutizați de cretinismele creștine și temebelizați de colapsul de după epoca antică nu mai erau deloc capabili să construiască mare lucru. Vreo 500 de ani de mizerie și de încropeli, de reciclări arhitecturale dictate de necesitate, nu de amintirea vremurilor de glorie ale imperiului.

secole peste secole si ruine peste ruine

secole peste secole si ruine peste ruine

Hooopa. Am ajuns la două chestii pe care nu le văzusem și care nu erau în playlist. Dar wow.

Tempio di Portunio (aka Fortuna Virilis)

Tempio di Portunio (aka Fortuna Virilis)

Tempio di Ercole Vincitore

Tempio di Ercole Vincitore

Tempio di Ercole Vincitore & Tempio di Portuno. Anumite chestii sunt sublime chiar și la 40 de grade. Poate pentru că dimensiunile mai mici le fac mai ușor de contemplat dintr-o privire. Poate pentru că sunt fundamentalmente temple grecești. Poate datorită parcului care nu are nicio altă ruină și nu bruiază cu nimic holbatul. Zac câteva minute pe o bancă, la ceva umbră. A treia sticlă de apă. Doi japonezi fac zeci și zeci de poze. Uneori sunt de acord cu teoria anti-pozat. Prea multe poze nu te lasă deloc să mai trăiețti momentul admirației. Undeva la vreo 30 de metri e Tevere cu Ponte Rotto, altă chestie din antichitatea romană care e terifiant de sublimă.. Peste drum este Bocca della verita care e non-impresionantă și una din chestiile pe care milioane de turiști vor să le vadă pentru că le-au văzut copiate pe la bâlciuri sau pentru că acolo și-a băgat lăbuța  Audrey Hepburn. Nu am de gând să deviez de la traseu. Fa caldo. De-a lungul fluviului (o fi fluviu Tevere ăsta?)  e mai răcoare cu aproximativ un grad și o coloană de mașini perfectamente înțepenite în trafic nu ajută cu nimic termic situația.

si iaca piramida

si iaca piramida

OMFG maximal. Știu că avem și noi piramide, la noi în românica și bănuiesc că există câteva cărți care ne explică despre cum de fapt tot noi, recte strămoșii noștri daci au construit și piramidele egiptene când conduceau ei, deștepți și frumoși lumea străveche. Dar PLM, piramida lu Caius Cestius e sublimă. Cu tot cu poarta medievală de oraș și piața cu stații de tramvai autobuz și tren cu tot. Evident era închisă, sau mai pe italienește era deschisă publicului.

Since the beginning of May 2015, the pyramid is open to the public every second and fourth Saturday each month. Visitors must announce their visit in advance.

si piramida si coloana argh orgazm turistic

si piramida si coloana argh orgazm turistic

După vreo 20 de minute de benoclat și studiat din toate părțile, cu misiunea turistică primordială îndeplinită descind înapoi spre Termini.

ahhhhh

ahhhhh

ohhh.  Frumos.

Piramida lui Caio Cestio

Piramida lui Caio Cestio

Piranesi

Piranesi

Porta San Paolo

Porta San Paolo

Muzeul, închis și el. Purced deci înapoi pe Aventin, care era cu copaci și niște parcuri din câte mi-l aminteam eu. Mi-l aminteam corect.  Zero mașini, parcuri da, copaci da, temperatura aproximativ 42 de grade.

ceva din palatin sau un vaiduc whtvr

ceva din palatin sau un vaiduc whtvr

Colosseumu pe lateral

Colosseumu pe lateral

De la Circus Maximus și Palatin încolo încep autobuzele și vânzătorii negricioși de ape congelate (3 euroi pentru că turiștii sunt vite asudate care trebe totuși mulse de bani) și îmi ia vreo 10 minute ca să înot printr-o mare de selfie sticks și purtătorii lor înapoi înspre gară. Aș fi putut să renunț și să merg drept înspre gară, dar nu renunț la Pantheon. Nici de data asta nu-l nimeresc din prima. Sunt cât-p-aci să fiu prizonier într-un șuvoi incontrolabil de handicapați cu selfie stickuri care se duc înspre Fontana di Trevi (altă dezamăgire, e superbă doar pe film, în Roma reală e înghesuită într-o piațetă penibilă, simplul fapt că a filmat-o în halul ăla de superbă e o dovadă mai mult decât suficientă a geniului lui Fellini). Scap la timp, printre vreo trei grupuri de turism organizat și m-am pierdut. Intru deci într-o biserică. San Marcello al Corso. Nimic ce n-am mai văzut prin bisericile din Roma, dar măcar am confirmarea faptului că pe undeva dau în Corso și că sunt pe aproape. A doua biserică e mult mai ofertantă. A lui Sfântul Ignacio de Loyola, cu fresce suficient de eficiente cât să mă întind pe spate pe podeaua de marmură și să mă pierd prin trompe l’oeil-ul lui Andrea Pozzo. Dar e super-grandios și tocmai asta mi s-a părut dintotdeuna esența catolicismului. Grandoare în exces, sublim ratat din cauza la prea multe decoruri și decorații. Și evident, fututul de copii.

Andrea del Pozzo

Andrea del Pozzo

Panteonul e grație în stare pură. Am și io un frison apropos de ceva din arhitectura religioasă: clădirile astea rotunde, cu spațiu enorm și cupole rotunde. Sfinte sofii și sfinte moschei și Rotonda din Salonic și primul din toate, Panteonul lui Hadrian.

pantheon

Finalmente, Pantheon!

 

pantheon

pantheon

pantheon

pantheon

pantheon

pantheon

Și al doilea obelisc.

pantheon din spate

pantheon din spate, scenografie felliniană în stare pură.

Restul vacanței s-a scurs lin, cu plaje și cu zaceri. Data viitoare când ajung în Italia îmi aloc mai mult timp pt Roma

poze din vacanta in italia (12) poze din vacanta in italia (4) poze din vacanta in italia (5) poze din vacanta in italia (8) poze din vacanta in italia (10) poze din vacanta in italia (6) poze din vacanta in italia (11) poze din vacanta in italia (9) poze din vacanta in italia (3) poze din vacanta in italia (1) decat o fatada poze din vacanta in italia (2)