Monday Playlist #01 sau clip-o-rama 2016

Monday Playlist e o rubricuță de care intenționez să să țin și să nu mă abțin de la blestemății. Cînd o fi cazul. pe moment astea sunt 17 (sau 18) piese de 2016.

S-a întâmplat aproape accidental Monday Playlist-ul ăsta. Pentru că art7 a vrut un cel mai bun clip din 2016 și eu cum n-am nici radio nici cablu Tv m-am apucat de scormonit să văd dacă am ratat ceva. Astea sunt găselnițele, fiecare cu chicițele ei. Faza e că muzical ca muzical dar căutam o piesă bună cu clip genial, deci e un playlist mai mult pe vizual. Și fiind 2016 e al dreacu de greu să nu dai de videoclipuri bune. Nici nu tre să te duci prea departe de mainstream. Că deh, acolos mai mulți bani, mai multă tehnologie dar și idei mult mai puține. Extrem de puține.

Pentru art7 am ales o Sevdaliza. Nu Human (clipul cu copite) ci pe Marilyn Monroe.

Am zis nu la Gosh-ul lui Jamie XX pentru că acilea aveam un videoclip sublim (Romain Gavras, OMFG) dar o piesă care deși e bună nu m-a dat în vreun mare fel pe spate.

Mykki Blanco e bine de tot la muzici și în general și e ok și la clipuri. Loner aduce glitchporn-ul pe ecrane și asta este FOARTE BINE. Ar fi fost și mai bine dacă avea și ceva narativ, că minoritari frecîndu-se la inghinale nu mai e demult în altfel decât deja-fait. Dar glitch-porn și Army of Loves vibe.

Am luat câte 2 piese de la Lambchop și de la Massive Attack și de la Alexandra Savior. Pentru că merită din plin. Lambchop este  70s rock psychedelia cu ceva dance, sau post-country cu varii influențe. Cred că așa abstract cum e FLOTUS s-ar putea să ffie unul din albumele de păstrat din 2016. La Massive Attack lucrurile sunt diferite. 2 clipuri extrem de diferite: Ritual Spirit e mult făcut din puțin. O duduie la costum de baie face faze cu un bec.Voodoo in my Blood e tot simplu, tot cu-o duduie, dar e un sci-fi short în toată regula. Pe aia din Gone Girl o telekinezează o sferă. E destul de #wow.

Mystery Girl al lui Alexandra Savior e fix ce trebe vizual pentru o psihoză lubrică mustindă de auuuu-uri pervers-melodramatice. Gagica asta are o voce superbă și eu de la Fischbach încoace n-am auzit ceva mai bun. Prefer oricând Fishbach dar asta e altă treabă și mdame Savior e excelentă. Nuj de la ce vine MTME, dar îmi place cum vine, cu un clip giallo-esque cu tot.

Sailor&I e cea mai house piesă din playlist și e chiar un haus frumos, de duzină dar cu destul melo cât să mă ia la suflețel. Videoclip cu țevi și camere de control cu butoane și pastel neon-glow. Yum.

Mansionair sunt australieni și dau cu chillwave. Trebuiau să fie francezi pentru că sunt primiii capabili să folosească bine niște synths pentru ca să facă chillwave, o muzică pe care de obicei o tratez cu un amestec de indiferență și dispreț. Dar Easier e o piesă bună și clipul este animat într-un extrem de mare fel.

Baggare chiar sunt francezi și sunt destul de impecabili. Îmi fac sânge rău că nu i-am dibuit mai devreme, deși sunt într-un asemenea hal de hipsteri că au videoclip alb-negru ȘI pătrat.

La Ed Tullet ce-aș zice este că videoclipul dla Malignant este colosal de cinematografic și că pe nenea ăsta eu l-aș descrie ca fiind continuator de Patrick Wolf și ăla cu căpuț mic și corpu mare care și-a tăiat puța și-o arde pizdipess, morții lui, cum îl chema, ăla care futea băieți morți sau cânta dsp asta.

T.I.W.Y.G. nu are videoclip și cred că figurează aici pentru că la vremea adolescenței aveam un mare crush pe madam Courtney Love și pe cântecele ei din genul muzical angry cunt muzic. Savages e ceva pe care toată lumea îl revendică de la Siouxsie and the Banshees, dar cum să zic sună mult mai bine decât au sunat ăia vreodat.

Thought I Heard e tot fără clip, Dar provine de pe Islah, care-i unu din alea 3-4 albume de rap esențiale pentru 2016. La fel de esențial, și din clip și din muzică e Hateful Love, piesa lu Little Big. O trupă de ceva greu definibil, ca un suflu de explozie atomică venită dinspre pseudo-rave-ul 90ist. Must-See  artă video, cea mai cu midgetă senzuală trupă din ultimele decenii este un Chernobâl continuu. Pur și simplu sublim, am zis, da?

Stylo G & Jacob Plant au un clip care, la modul de diegetică politică filtrată prin scârnoielile de pe trendul intelectual este indiscutabil clipul anului. Care nici nu știi de unde vine și e într-o ligă a lui și numai a lui.