Monday Playlist Dublu!

Dublu! Păi pentru că s-a nimerit să dau de muzici bune și gen hip-hop nou avem găleți, de la ceva mai balearic nu aveam cum mă abține, iar post-rock-uri metalizate nu strică nici măcar atunci când sunt post-industriale

Dublu! Sună bine, e gen ”cu 40% gratisss în surpus!!!”. Dar adevărul adevărat e că duminicile eu nu prea pot dormi noaptea. Drept care o frec aiurea. Sau citesc. Sau fac curat. Sau ascult muzici. Și s-a întâmplat de am ascultat mai multe chestii, unele care erau doar pe youtube, dar eu îmi programasem (vorba vine) să bag un Monday Playlist cu decât soundcloud.

Chestia este că soundcloudu e ca instagramu. Mai bun decât youtube/facebook adică. Dar e și altceva, deci PLM, oricât m-aș bucura de el, tot youtube e baza. Trist. Anyone remember soulseek? Deezer is for sluts. Spotify is the real deal.

Revenind. Primo Tempo este de pe soundcloud and it goes something like this

Începe cu și din hip-hop. Madchild (de la Sage Francis nu m-a mai dat peste cap într-asemenea hal un hiphop, da ăsta e cu totul altceva) continuă cu ceva oragiastic, cu orgă și abuz, ( e de pe ost-ul de la un anime, nu vreau să intru în detalii).  2 Piese deraiem întru funk și disco jazzy scheisse. I just happen to LOVE IT. Facem scuba mai adânc, în latino (vai, cît m-aș orgazma ca neamu prost dacă ar exista post-balearic ca trend de muzică). Tot pe latino beat și cunt-vibe, are loc o mare ridicare cu Salsa del Sol. Sau Salida del Sol. Am băgat și un Silent Strike, pentru că e bine și pentru că mergea fix acolo. vedetz și clipu că e făcut de una din regizoarele aborigene favorite mie pe rezon de Trip, filmul.

Din nou Madchild, pentru că #beaucouphiphop. Și Jace, cu Super Thug, care preia câteva chestii mijto dela Future. Raperul, nu viitorul la modul genral. Vai cât de bine e piesa aia. Jack The Spitter. Și dacă tot e post-futurism, River  Yarra, cu Moonlight Disco. Efectiv m-au gîdilat cu mierea în urechi cu piesa asta. Rendez-Vous nu știu exact cum am ajuns eu la ei, dar cert este că dat fiind modul în care folosesc hajtagurile pe soundcloud n-au cum fi altfel decât superbi. Și chiar sunt. Și de la ei până la anarho-lezbianizm sau cum s-o clarifica și clasifica ce fac Heiress și Corragio Group nu-i distanță foarte mare. În fine ăștia de la Coraggio cel puțin pe piesa asta sună a Marilyn Manson de dinainte de WWF (World Wide Fame), sau așa-mi pare mie la ore din astea absurde.

Fine primo tempo.

Și acuma, cu iutubu

Portugal. The Man are album nou. am pus decât 2 trackuri, ca să par moderat cu o trupă care-mi place de mă cac pe mine. Și pe toți hipsterii progresiști. HUĂ!

The Underside of Power este al doilea abum  Algiers și este, în mod cumplit de indiscutabil unul din cele mai bune 5 albume ale lu 2017. Mi se întâmplă atât de rar să dau de ceva ca albumul ăsta, cât să vreau efectiv să-i fac un review din ăla inflamat de toate laudele inadmisibile imaginabile. Avetz 2 piese dintr-o capodoperă.

Vince Staples văd că îl sug de cur multiple ”saituri de prestigiu”. Chestie miraculoasă în contextul în care saiturile de prestigiu felează cu elan decât semidocții și banalitățile din muzica afro-americană. Drake gen. K Lamar, gen. Rain Come Down e de pe Big Fish Theory, album nou-nouț. Și e foarte bine piesa. Nu genială ca Outlet-ul lui Desiigner, dar să ne bucurăm de frumos și să nu cerem imposibilul. De încidere un Gucci Mane, care asta este uneori nu mă pot abține să nu-mi placă.

Și pentru uneori sunt generos dimineața. Avetz acilea încă un trailer (pentru un film foarte important) și un album da-capo-al-fine.

Le clitoris, Le clafoutis, a bonne entenedeur,

salut.