Neon Demon

Neon Demon este, finalmente un neo-giallo cum trebe. Un deliciu lezbicios și simandicos, îmbuibat de atmosfere rarefiate și Stil. Over-load de stil.

Am sperat că pe The Neon Demon or să-l traducă drept Demon de Neon, dar l-au articulat. Asta e, bine că (mai târziu decât ar fi fost optim) a ajuns la cinemau în țara lui Puiu Jude și alții care au estetici de Băicoi și subiecte de Jegălia.

neon-demon-14

Eu de la  Beyond the Black Rainbow nu am mai dat de un giallo reușit. Ei bine, asta este Demon de Neon. Fix un giallo, fix reușit. Fără prea mult subiect, cu câte un predicat aruncat deampulea, cel mai film cu lesbiene și cel mai arthouse film cu necrofilie al lui 2016 merită toate atențiile.

neon-demon-10

Din fericire știe și să le ceară. Fără prea mult efort, că senzația de ansamblu e cam ca aia din Under the Skin. Nu musai că o extraterestră a aterizat pe Terra, cât că o extratestră a aterizat pe o planetă care este,chiar și pentru ea, tot planetă extraterestră.

neon-demon-8

Poate pentru că Los Angeles și mitologiile pe care și le-a creat și i le-au creat alde Cronenberg și Lynch. De fapt David Lynch a ratat deja filmul ăsta care i-a ieșit lui Refn, cu ocazia lui Mullholland Drive, cel mai over-rated film de arte din mileniul 21. Cronenberg l-a făcut și el (nu musai în Maps to the Stars) și i-a ieșit diferit de fiecare dată. Miza lui Refn e 100% Cronenberg: chestiile care pulsează scabros dincolo de suprafețele perfect polișate.

neon-demon-15

Suprafețe de prin giallo, de prin reclame la produse de lux pentru târfe pe care le închiriezi sunând de pe yacht la fashion TV. Suprafețe citate din imaginarul penal de publicitar glam, DAR pe care Refn are talentul să le citeze și filtreze și organizeze prin cinema. Și e bun de tot Cinema-ul și cinematografia la Demon de Neon.

neon-demon-12

Ah, da imaginea. La alde Nicolas Winding Refn suspectezi mereu că de fapt filmul i-l face 90% DoP-ul atunci când îi iese Bine și ola-la-lah, la imagine este Benoit Debie, ăla cu Lost River.

neon-demon-13

Adevărul adevărat e că Lost River este un Film mult mai bun și un cinema mult mai percutant decât ce avem noi aici. Contează enorm, poate și pentru că are poveste, poate și pentru că are suflet. The Neon Demon este un film fără suflet și fără suflu. E îmbălsămat în mistere bine rarefiate și are inspirația superb de cinică de-a executa o manevră Showgirls. La fel cum Verhoeven și-a adaptat perfect filmul la viețile protagonistelor (târfe dansante din Las Vegas, superficiale, vorace, titilatorii și orcât ar dansa o târfă tot curvă se cheamă) Refn adaptează tot mecanismul de cinema care e în spatele Demonului de Neon la lumea pe care o reprezintă.

neon-demon-11

Practic Refn ar greși sinsitru dacă ar da cu profunzimi în filmul ăsta. Față de curvele din Showgirls târfetele din Demon de Neon nu au nici măcar o urmă de suflet sau contacte cu lumea umană. Funcționează reptilian, cu cele mai  primare superficialități puse pe tapet și cele mai animalice instincte cu greu ținute în frâu.

neon-demon-9

Ca la Cronenberg filmul lui Refn nu-i deloc despre ce scrie în sinopsis, este despre lucrurile care mișună și pulsează prin personagiile secundare și modul în care malformează ele societatea (din LA, zona de modeline-târfoline). Protagonista e un simplu pretext. Nici măcar nu-i vedem țâțele, FFS.

also, urmează SPOILERE

neon-demon-6

(fix momentul ăsta e una din cele mai erotice chestii din cinema-ul de 2016. Se numește Artă.)

neon-demon-5

(OMFG, grilaj. Cred că am developat la un moment dat un fetiș cu grilaje din filme. este probabil un mecanizm de copizare apropos de starea lumii în care trăim)

Ce ziceam? Ah, da SPOILERE

neon-demon-7

Faptul că din Neon Demon rămân cu o imagine impregnată în creieri cu Jena Malone sugând pizda la hoit, deși asta nu se vede pe film, este o dovadă clară că Nicolas Winding Refn știe exact ce face. E dealtfel prima oară când mi se pare că Refn e capabil să ducă din regie un scenariu. Arty și Farty cum este el Refn s-a tot ratat când a avut subiecte bine articulate din scenariu. A fost triumfant în Bronson și Valhalla Rising fix pentru că scenariul era varză. La Neon Demon are prea puțin scenariu pentru un lung-metraj dar îl ține impecabil din regie.neon-demon-4

Apropos, că tot îmi părea ăsta cunoscut, e băiatu care face threesome în Love-ul lui Noe.

 neon-demon-3

Cadrul ăsta pare luat de Benoit Debie dintr-o rolă rămasă nefolosită în Lost River.

neon-demon-18

Cadrul ăstălalt pare Spring Breakers. Filmat tot de el.

neon-demon-19

Așa, apropos de canibalism, asta e cea mai normală reacție a vreunui personaj din tot filmul. Jesse vine la LA și de acolo provine și nenea Bret Easton Ellis, cu romanele lui scandaloase și deprimate.  Toate femeiuștile alea deja trecute și prin tone de cocaină și prin kilometri de pulă și prin zeci de retușuri de chirurgie estetică se comportă, și ele și machioza lui Jena Malone și toți bărbații ca și când ar mânca-o din priviri, cu fulgi și floci cu tot pe debutanta de succes instant. Faptul că pasul următor chiar se consumă dar că punerea lui în practică este ocultată din film e cu atât mai pervers cu cât unul din posibilele epicentre de subiecte este fix acolo: senzațioanal, incredibil, dă click, rămâi prost și cu pula sculată, fotomodelele se mănâncă între ele. Ca să internalizeze ceva din frumusețea proaspătă care lor le-a trecut, dar pe care o pot digera de la modeline mai tinere.

neon-demon-1

Scenariul putea să încerce să articuleze ceva despre patolgia reacțiilor la frumusețea himenală (presupunem că-i virginică madam protagonista, dar nu avem date care să susțină presupunerea) sau să ducă toată treaba cu canibalismul înspre sectă, ocult, canibalism organizat. Dar n-o afce. Și fix de aia e bun scenariul pentru un film de Refn. Pentru cî nu explică nici măcar 40% din cele care se cer explicate pentru un film american și pentru că nu oferă nici profunzimi, nici milă, nici cauzalitate. E ca puma din motel. WTF? De la Lynch și Cronenberg și Black Dahlia citire, uneori viața și moartea în Los Angeles sunt pur și simplu un wtf dat cu majuscule și zero răspunsuri clare. Și așa e și filmul. Bun.

neon-demon-2

Cadrul ăsta, de deschidere face mai mult decât tot ce-a filmat, tot ce-a supt și tot ce-a fotografiat vreodată Tomiță Ford, impostura fashion cu blazon și tampon. Să nu ziceți că nu v-am zis.

neon-demon-posters-9