Noah – benzile desenate ale lui Aronofsky

Până la premiera blockbusterului biblic eu am terminat de citit Noah, benzile desenate scrise de Aronofsky pe post de scenariu. Și nu sunt deloc optimist cu privire la film.

Primul volum din cele 4 ale lui Noah (benzile desenate) scrise de regizorul lui Black Swan l-am găsit și luat întâmplător din Bruxelles. În limba franceză, cu hardcover ca albumele de BD aborigene. Asta era acu vreo 3 ani. Și de atunci am tot încercat să dau, pe hârtie sau pe digital de restul poveștii. Pentru că Noah  începe bine. Cu un scurt popas între două apocalipse și cu un fel de Thor (da, din desen Noe seamănă cu un Thor mai brunet) care o arde ecologist familist și profetic în mijlocul deșertului de pe lângă Babilonul cu turnul lui Babel cu tot.

Noah

Noah

Acuma, dacă tot sunt disponibile digital în integralitatea lor comicsurile am rectit și continuat să citesc și sunt destul de scârbit și ofensat cu privire la viziunea asta asupra lumii fundamentalist toxică pe care o pune cu emfaze pe hârtie nenea Darren Aronofsky.

Noah

Noah

Deci în timp ce, pentru ca să-și vândă mai bine filmul cu buget de producție de 160 de milioane (fuck knows cât o fi fost bugetul de promovare, care e de obicei cam egal cu ăla de producție) Aronofsky se maimuțărește pe la Vatican ca să aibă audiențe papale  eu m-am scufundat în lectură.

Noah

Noah

Noe este scris de Darren Aronofsky și de Ari Handel și ilustrat de Niko Henrichon. Povestea este în proporție mare (vreo 80% aș aprecia eu) fidelă Vechiului Testament. Pe care însă îl tratează aparent în cheie fantasy. Cum și merită basemele astea evreiești. Din păcate distanțarea este doar aparentă.

Noah

Noah

Vizualmente vorbind lucrurile arată bine. Cu furăciuni, pardon influențe masive de pe la comixuri scrise de unlt regizeur intersant de romane grafice, nenea Jodorwsky și cu mult maroniu și multe giu-uri. deh, deșerturile. Orice aduce a edificiu, palat, turn sau cociabă este luat de prin alte părți.

Noah

Noah

Dincolo de setting-ul (foarte eficient pus pe hârtie) din primul volum  pe măsură ce povestea avansează în volumele doi și trei apar însă problemele. Aronofsky îmbrățișează marile fetișuri ale Vechiului Testament. Avem deci un patriarh deloc reticent la idei fundamentaliste și practici nedemne nici măcar de talibanii actuali: incest și violență, o ură foarte biblică și discutabil cât de evreiască/creștinească față de tot restul umanității. Noe știe că dumnezeul lui l-a ales pe el și că restul vor crăpa și se bucură din plin de asta. De fapt și de drept Noe ăsta este un gunoi uman schinguit de viziuni schizofrenice.

Noah

Noah

Volumul unu includea niște fitile foarte bune: ruinele unei alte civilzații, aproximativ extraterestre și, ce să vezi GIGANȚI. Pe care niciunul din trailerele blockbusterului biblic nu îi arată dar care nu au cum lipsi din film.

Noah

Noah

Pentru că de fapt giganții sunt ăia care construiesc Arca. Și sunt, ce să vezi, îngeri. Care de mult ce-i iubeau pe oameni au coborât pe Pământ după ce Adam & Eva au mușcat din măr/portocală și au fost izgoniți de bărbosul isteric de el din grădini. Și coborând îngerii și-au pierdut aripile (de la frecarea cu aerul din startosferă/atmosferă, probabil) și au câștigat două perechi extra de brațe.

Noah

Noah

Asta e o pagină de zici că Sabin Bălașa i-a făcut storyboarding lui Roland Emmerich.

Noah

Noah

Ziceam că giganții erau de fapt îngeri (makes perfect sense, ca mai toate fabulațiile triburilor de evrei din deșert de acu’ 4.000 de ani) și că ei construiesc arca în timp ce Noah o arde în fițe super-psihotice și foarte dictatoriale cu propria lui familie, Că așa e frumos. nu?

Noah

Noah

În poveste mai există și tatăl lui Noe, care este cu shambala și cu ritualuri tibetane. Makes perfect sense, și deja lucrurile încep să fie neplăcubil de penibile când dintr-o singură sămânță iese, ca vrejurile de fasole ale lui Jack ditai pădurea din care se va construi arca.

Noah

Noah

Dincolo de amenințarea (constantă dar futilă dată fiind existența brigăzilor de giganți) pe care o constituie babilonienii cei răi (care mănâncă animale, darul lui duoamne-duoamne și sacru în mințile tulburate ale lui Noah) patriarhul fanatic mai are probleme și cu propria lui familie.

Noah

Noah

Cea mai mare probblemă ar fi că cei doi fii, fica cea mare și fiica cea adoptivă plus nevasta nu trăiesc cu ochii lucinzi și excitații de-a dreptul sexuale așteptând apocalipsul și că vor și ei să mai fută, să mai trăiască, să mai spere. Noe nu, și merge suficient de departe cât să vrea să-și lichideze nepoții. Mai ales dacă ar fi fost de sex femeiesc, murdar și automat un pericol de continuare a unei specii (umane) pe care el o vrea dispărută. Pentru că animalele au suferit și duoamne-duoamne s-a supărat din nou pe rasa umană.

Disensiunile majore din familie îi dau ocazia lui Noe să facă ce știe el mai bine: să se pregătească pentru încă niște crime în numele lui duamne doamne ăla care-i vorbește la el în căpățână. Ideologia fanatizmului extrem (Abraham cel foarte dispus să-și omoare propriul fiu, pe Isaac,  pentru că asta dorea marele stăpân fictiv, FFS) din Vechiul Testament devine, de la volumul doi încolo extrem de evidentă și absolut deloc chestionată de autori. Volumul patru aruncă fățarnic niște iertări (asta este tot ce fac femeile din benzile desenate cu Noah atunci când nu se puiesc: iartă netrebniciile patriarhului) și un happy shittty ending.

Noah

Noah

Sună absolut oribil, dar ăla din imaginea de mai sus ar trebui să fie villain-ul și este, ce să vezi mult mai logic și uman decât Noe. Pe care și din script și din voice-over-ul (vorba vine) fiicei Aronofsky îl tot scuză și explică. Chestie super-jegoasă. Dar și mai jegoasă este faza cu CREAȚIONISMUL.

Pe care romanul grafic îl prezintă în versiune light, nici cal-nici măgar. Asta a fost, apropos una dintre problemele pe care talibanii iudeo-creștini de prin US of A au avut-o cu filmul, că nu este destul de creaționist. Celelalte mizerii doctinare, viziunea fanatic patriarhală asupra rolurilor sexuale și familiale nu i-au deranjat deloc la test-screenings. Atât de nociv se anunța a fi filmul.

Noah

Noah

Noah benzile desenate nu este o poveste despre dezastru și supraviețuire ci un triumf scabros al fanatismului religios. Genul scenariu de film pe care  Patapievici și Pleșu, ca doi “intelectuali” creștini ce sunt  ar trebui să se ducă de mânuță să îl vadă mintenaș. Eu ateu find, mă voi abține. Și între noi fie vorba nici trailerul nu-mi pare convingător. PLM, dacă tot luptăm cu fanatismul arăbesc, ce-ar fi să ne curățăm și propria civilizație de talibanii lui duoamne-duoamne?

Noah

Noah

Noah

Noah