Noul val de faianță

Noul val românesc are multe de-a face cu faianța de bucătărie în special și cu gresiile și faianțele de interior în  general. O investigatie vizuală, deci.

Din Noul val de cinemau românesc rămân doar faianțele alea de fundal pentru mâncatul de supă. Sau discutatul de insignifianțe muzical-domestice. Eu la concluzia asta am ajuns când investigam vizual starea gresiilor și faianțelor din filmele aborigene ale ultimului deceniu plus. Totul a pornit de la trailerul ăsta, pentru noul film al lui Radu Muntean. E cel mai pictural plastic și milimetric calibrat cadru cu faianță dintre toate cadrele cu faianță ale cinemaului românesc nou. Record foarte greu de obținut pentru că de la Marfa și Banii (încoace) cineaștii autohtoni s-au tot dat pe faianță mai ceva ca Brian Boitano pe gheață. S-o luam deci pe cronologic.

marfa si banii

2001: marfa si banii

Cel mai de început film al noului val s-a fâsâit cel mai urât din toate filmele de Val Nou în ultimii 14 ani de la premieră. Oribilitatea de atunci este mult mai pregnantă azi, când, de bine de rău, au mai învățat și ăstia din industria de cinemau românesc cîte ceva despre ce este estetica în general și estetica filmului așa, mai ocazional. Dragoș Bucur se rânjește la priză. Dimineața în bucătărie, după ce Papadopol și-a hrănit bunica mutantă. Sau bolnavă.

MDL

2005: MDL

Moartea Domnului Lăzărescu a fost și rămâne, în mod paradoxal pentru autorul lui Marfa și Banii o capodoperă. Singura capodoperă din Noul Val cinematografic. Deși nu are faianță în bucătrie Dante Remus Lăzărescu are gresie în baie. Unde-și spală chiloții la chiuvetă. Probabil așa fac toți pensionarii. Oricum, am exclus toate gresiile și faianțele de prin spitale, pentru că nu cadrau cu miza domestică a acestei anchete vizuale.

a fost sau n-a fost

2006: a fost sau n-a fost

Bănuiesc că asta e cea mai high-class faianță din Vaslui VREODATĂ. Oricum A fost sau n-a fost e încă filmul meu de corazon din noul val și mdap, merită revăzut șși pentru alte chestii decât starea faianței din Vaslui.

legaturi bolnavicioase

2006: legaturi bolnavicioase

Tudor Giurgiu nu-i chiar nou-valist dar nici nu-i într-o ligă a lui și numai a lui precum Nae Caranfil. Deci am căutat gresii și faianțe și prin filmele lui. Mi se pare cam halucinant cum pică snapshoturile astea două unu după altul. Sunt două cadre bune, doar că primul e Cinema și al doilea te-ar tenta la niște citate inspiraționale apropos de clafoutis marca Poptămaș. E foarte ilustrată, vedere, așa…

hartia va fi albastra

2006: hartia va fi albastra

Tot zic că la un moment dat o să revăd Hârtia va fi albastră. Probabil o s-o și fac. Are cel mai important scenariu din toată cariera lui Muntean și cea mai nasoală miză din cinema-ul despre 89. Mai țineți minte când armata a tras în voi? Nu? E bine.  Până una alta, am scrolat prin el că de o secvență în baie îmi aduceam aminte. Nu mi-l aminteam pe combinatozaur, dar nah.

432

2007: 432

Vom numi această faianță ca fiind avortogenă. Genul de faianță care te îmbie spre avort. Singur cadru Bun din cariera lui Mungiu dacă mă întrebați pe mine. Oricum este de remarcat că modelul acesta de faianță era foarte larg răspândit și ne vom mai întâlni cu el în viețile noastre de zi cu zi.

boogie

2008: boogie

Faianță de hotel, anonimă și deloc remarcabilă. Cine ar fi crezut că tocmai Radu Muntean va veni în 2015 cu cea mai bună faianță EVER din cinema-ul mioritic? Also la o revedere din fugă Boogie se leagă frumos de Marți după Crăciun (care este un film sinistru de inutil și sinistru în general și sinistru la modul absolut). Dar criza de cuplu se continua aproape sequelizată din Boogie în MDC.

Francesca

2009: Francesca

Probabil sunt unul dintre puținii oameni care au văzut de bună voie Francesca de două ori. Se cere remarcat că utilizarea acestei faianțe nu aduce prea mult panache cadrului și secvenței. Păcat.

Politist adjectiv

2009: Politist adjectiv

Faianță, substantiv. A doua împreunare Dragoș Bucur – priză într-un cadru cu faianță. Probabil asta însemnă ceva, dar pe mine faianța asta nu m-a convins că ar putea fi faianță din bucătăria unui polițai de provincie.

cealalta Irina in baie

2009: cealalta Irina in baie

Țâții, țâîii, țâții! Also, o faianță foarte justă pentru apartamentul unui cuplu de parașută elodiană și paznic de mall.

Medalia de onoare

2009:Medalia de onoare

Medalia de onoare este unul din filmele alea despre care mi-e foarte ușor să uit că există sau că au existat vreodată. La fel și Felicia înainte de toate. Din care nu mai țin minte decât că Felicia intra peste tac-su în budă și pierdea avionul. De la miros.

Aurora

2010: Aurora

Cadre bune, faianțe stas. Profondeur de champ, parcă.

morgen

2010: morgen

Dap, atunci când au epuizat subiecte despre cum pulimea de la bloc papă supă în timp real, noul val se duce mai jos pe scara socială, înspre pulimea de la sate. Și ei mănâncă supă, dar nu au faianță. Oribil din partea lor. Uneori mă gândesc că de fapt filmele lui Marian Crișan îmi plac într-un anume fel. Nu-mi dau seama cum exact încă.

periferic

2010: periferic

Eu îmi aduceam aminte o scevență de Ana U futândă pe chiuvetă cu Mimi B. Cum n-am filmul la îndemână și secvența nu-mi e atât de memorabilă ne vom mulțumi cu Ana U și rezultatul futaiului de atunci (parcă). Oricum este una din puținele secvențe cu toletă publică din cinema-ul recent.

Visul lui Adalbert

2011: Visul lui Adalbert

Gabriel Spahiu în bucătărie. A se remarca faianța care nu este avortogenă, este ea însăși un avort estetic devastator. Also, aș vrea să mai văd un film de Gabriel Achim. Cred că are un scurtmetraj nou anul ăsta.

Rocker

2012:  Rocker

Al doilea film de Marin Crișan care omite faianțele din bucătărie. Și totuși, nu mai e amplasat la dreacu cu cărți, este amplasat în Oradea. Poate o fi vreo antipatie auctorială față de gresie și faianțe. De ce se poate la Vaslui și nu se poate la Oradea? #dilemecinematografice.

Toata lumea din familia noastra

2012: Toata lumea din familia noastra

Opaaaa. Mi-a fost cam greu să pigulesc după gresie prin mizeria asta isterică de film. dar iaca. Și bășinoiu bătrân și sinistru de Bășinel și faianța avortogenă. Aici în versiunea pe roz-căcăniu. V-am scutit și de Stela Popescu.

Toata lumea din familia noastra 2

Toata lumea din familia noastra 2

Also, am avut niște momente în care m-am întrebat dacă nu ar trebui să includ și faianțele din Umbre, dar este non-nou-val și e și serial, deci NU.

oameni si melci

2012: Despre oameni si melci

Eu din filmul ăsta îmi aduceam aminte fototapetul. Dar iaca, avem și faianță de bucătărie. Also, la clinica de fertilitate cabina de spermaj nu avea faianță pe pereți. Not OK.

pozitia copilului

2013: pozitia copilului

Neah, neinteresant. Also, eu mă întreb dacă există cineva căruia îi mai pasă de filmul ăsta. Mie nu, deși nu mi s-a părut prost deloc.

domestic 2

2013: domestic

#aww. Cute.

Domestic 1

Domestic 1

Gresie albă cu brâu (model utilizat în general de țoape cu pretenții) și pe fundal mârlanul de Titieni, care-și bate joc de UNATC. Huă!

La limita de jos a cerului 2

2013: La limita de jos a cerului

Atât patter-clash că mă și doare capul. Tapetul oripilant de pe hol (care imită faianța) și faianța de bucătărie (care imită tapetul). WTF.

La limita de jos a cerului

2013: La limita de jos a cerului

Și faianță albă vintage într-un cadru cu mult mai puțin potențial generator de migrene.

Metabolism

2014: Metabolism

Nu mi-am dorit ca această faianțo-ramă cinematografică să se termine fix cu un cadru dintr-un film pe care-l Detest cu D mare Dar, stai, putem pentru ca să finalizăm frumos.

un etaj mai jos

2015: un etaj mai jos

Cea mai frumoasă gresie, cel mai frumos utilizată. Excelent. superb.

  • jollyca

    Faianta din “432” se numea “Selenar albastru” si aveau ai mei in baie. In “veceul de serviciu” aveau “selenar maro” (ironic, nu?)

    • Cristi Marculescu

      Selenar albastru. wow