Oscar 2017: ce-a funcționat bine, ce n-a funcționat deloc.

La Oscar 2017 am avut niște surprize plăcute și inevitabilele iritări. Ce rămâne din palmares? ce era bun și înainte: Moonlight, Hell or High Water și Arrival.

Oscar2017 a avut puține cârlige care să justifice o noapte nedormită. Anumite chestii se știau, altele nu se știau, dar nu aveam niciun film de care să-mi pese suficient pentru ca să bag o noapte albă. Deci am dormit, m-am trezit devreme, am văzut cu ochii împăienjeniți de somn că Casey Affleck și că Emma Stone și că ia La-la-Labă nu ia la-la-labă. Parcă era și Leo AlCaprei pe acolo, de ce plm nu călătorește cu avionul ca să salveze planeta? Ce recifurile de coral iau o pauză de la murit că Leuțu trebe să facă frumos să Oscar? Să salveze planeta fierearaldreacu de caltaboș.  După o intervenție pe calea undelor tv și una prin intermediul undelor radio mi-am lămurit plusurile și minusurile de la ediția asta de Premiile Americane anti-Trump.

lista completă a căștigătorilor este acilea, la guardian

PLUS

  1. Moonlight -Best Movie asta înseamnă că, în mod haluciant de onorabil, Academia de film și-a ieșit din cacademismele de zeci (și sute) de milioane pe care le tot pompează și-a dat Oscar unui film cu buget sub 2 milioane de dolari. Nu-i credeam în stare, faptul că din toată căruța cu filme cu negri au reușit să-l aleagă fix pe cel mai viu, arty și relevant pentru lumea în care trăim este de-a dreptul miraculos. Asta să sperăm că deschide porțile pentru filme care nu costă o tonă de bani (pentru că toate căpușele de la shithollywood trebe și ele să sugă bani din traficuri de influențe, nu pentru că ar fi necesar ca un film să aibă buget de minim 60 de milioane). Also e ceva foarte radical din cinema la Moonlight. Nu pentru că puli supte în prim-plan (trademark pentru arthaus-urile homosexual-festivaliere), asta nu se întâmplă,  dar pentru că avem 3 episoade disparate (și în tăcere disperate) din viața unui personaj și mai mult atmosferă decât acțiune (în toate sensurile termenului). Da, a contat și tot cotcodacul ipocrit despre #oscarsowhite, dar Moonlight ar fi fost un film la fel de bun și cu și fără tevatura neagră. Filmul vine în românica în gen 2 săptămâni, dacă nu l-ați văzut pân acuma nu-i o idee rea să-l vedeți pe cinemau. Nu CERE ecran mare, dar merită mai mult decât un DVD-rip.
  2. Faye Dunnaway și Warren Beaty împreună pe scenă. Mi-am adus aminte cât de mult a revoluționat la vremea lui Bonnie and Clyde (1967) cinema-ul la capitolele violență și amor și cât de juicy a fost madam în aproape orice-a jucat. Huge respect.
  3. Toni Rahatmann necâștigând Oscar. Era al dreacu de previzibil și dacă exista vreun motiv pentru care aș fi stat popândău să văd mizeria de ceremonie fix ăsta ar fi fost: Toni Rahatmann necâștigând un premiu deloc meritat. Că i-a picat în brațe lui iranianul ăla, sincer nu mă încântă prea mult, dar de fapt mă lasă rece. Favoritul meu indicutabil al film străin era Tanna, care avea zero șanse. The Salesman e un film ok corcit cu un teatralizm împăiat, dar măcar o parte din el nu este deloc degeaba.
  4. Jackie Chan primind premiu pentru întreaga carieră. Nu doar pentru că chiki-cian, dar și pentru că a)la anul sper să-i dea unu și lu Dolph b) mi-am dat seama că măh, de fapt Chan ăsta e old as shit, probabil s-a apucat ca actorie după ce-a terminat de construit marele zid c) dacă tot 70% din conglomeratele multi-media care dețin acținiuni la shithollywood sunt chinezești, ce-ar fi să mai primească și chinezi premiu? că oricum film cu Holocaust n-a fost anul acesta. Să mai dea premii și la patronii cu ochi migdalați, nu doar la stăpânii cu nasuri mari.

MINUS

  1. Chazel târfel și Emma Stone primind premii. Când se șterge de sloboz în nisip unu din Moonlight și secvența aia face cinematografic și uman mai mult decât tot ce-au boarfit din ei și Chazelle și Emuța.  De fapt toate premiile pentru La-La-Labă,care ar fi trebuit să plece acasă cu cântecelele căcățelele între picioare. Dar din nou, nu-i surprinzător. Aș putea să fiu optimist că n-au luat 13 sau 12 sau 10 premii, PLM.
  2. Manchester by the Sea. Abjecțiune în stare pură. Sincer din tot ce-a fost la Oscar în anul de dizgrație 2017 ăsta am crezut că o să-mi pună capac, nici măcar Feces-da movie nu a reușit să mă irite în halu ăla. Prin comparație La-la-Labă este o capodoperă pe lângă Manchester by the Sea.
  3. hoax-ul cu cel mai bun film. Nu că nu aș fi săltat de bucurie când N-a luat la-la-labă, dar PLM, disperarea după rating și presă se cere taxată și sancționată ca atare. Și, nu cred că a fost un incident cosmic. aici detalii, via digi. Vox opinează că de fapt, vai n-a fost decât laba destinului, au ceva argumente, dar hellou, e 2017 și fiecare-și face propriile fake news. (e chiar mijto articolul, citiți dacă n-aveți altceva de făcut)
  4. Marhezbolah Ali ăla de-a luat oscar pentru rol secundar. Ce și-a mai fluturat ăsta salamu negru și izlamist că vai, el știe cum e cu defavorizații pentru că după ce că s-a născut negru s-a mai și convertit la o religie toxică. Parctic toată campania lui pentru oscar a fost el repetând cât de negru și suferind de izlam este el și că automat merită premiu.
  5. săptămâna de istericale apropos de covorul roșu și ce rochițe au purtat actrița x și zdrența y. Și de-abia începe, trebe să-și revină lumea din șoc și găoază apropos de hoax-ul cu plicul pentru cel mai bun film.
  6. Hell or High Water, care n-a primit nimic după ce că fost nominalizat la doar 3 rahaturi.