Am zis film fantastic pentru că bag acilea și SF-urile lui 2018. prea puține ca să figureze singure....
Continue reading...
Shit List adică cele mai over-rated jeguri si semidoctii din cinemau....
Continue reading...
Prea multe, prea ratate, prea inutile. Prea ca de obicei. Așa au fost filmele românești în acest annus horribilis care tocmai se scurge....
Continue reading...
De ce fix 18 cărți? Am citit vreo 40 dar multe m-au lăsat rece. Astea ar fi, cu romane grafice și cu non-fictionuri incluse cele pe care le păstrez în bibliotecă....
Continue reading...
Upgrade ar fi putut să fie mai glitzy, ar fi putut fi mai cyberpunk, ar fi putut să fie capodoperă dar finalmente este un decât un film SF mijto și nimic mai mult...
Continue reading...
Documentarul anului se cheamă Dacii Liberi și juxtapune frânturi de viață și ideologie dacică foarte contemporane nouă....
Continue reading...
Piese de cinema excesiv, pentru că de fapt și de drept excesul este esența cinema-ului, nu moderația, nu discursul politic....
Continue reading...
Upgrade Soul este un roman grafic care face ce-ar fi făcut și alde Cronenberg dacă s-ar fi dus pe zona emoțională a clonării umane....
Continue reading...
Filme din anii 70 sunt multe, foarte multe și au marele avantaj că sunt și per ansamblu și individual mult mai filme decât borhoatele de prin multiplecși....
Continue reading...
Am trecut pe la Gaudeamus miercuri, ca să liniște și pace. Și asta am primit, că la cărți nu m-am impresionat prea tare....
Continue reading...
Mandy, noul film al lui Panos Cosmatos este fix ce-ar fi putut să fie Climaxul lui Noe dar și mult mai mult....
Continue reading...
Este novembrie și avioanele nu aterizează din cauza ceții chestie care nu-i împiedică pe artiști și artiste să facă muzică bună și pe mine s-o ascult....
Continue reading...
E luni, deci ziua de monday playlist. Începuse elegant, cu Marianne Faithfull dar finalmente a ieșit un caz clasic de șaorma cu de toate: trap americănesc și rap franțuz, house belgian și rock românesc....
Continue reading...
Climax-ul lui Gaspar Noe este 80% Cinema, 10% căcat și 10 cinism. Nu-i ideal, dar la Noe nu pot să am obiecții....
Continue reading...
M-am dus la TimiShort pentru că rămăsesem în urmă cu scurtmetrajele și pentru că eu alt mod de-a interacționa acceptabil cu Timișuara nu am....
Continue reading...
M-am distrat cu leapșa pe filme, m-am auto-psihanalizat, dar am și, pe americănește, cum ar zice South Park, I misinterpreted the rules!...
Continue reading...
Să zicem că pentru SF 2018 n-a fost anul vreunor revelații. Sau revoluții. Sau filme care chiar să conteze....
Continue reading...
E nițel bizar să scriu despre Waha pentru că nu sunt prea multe de spus. Nu pentru că nu s-ar fi întâmplat destule pe acolo, cât pentru că a fost fix cum și ce trebe să fie un festival....
Continue reading...