Poltergeist atunci și acum

Remake-ul Poltergeist este suspect de OK și asta o zic eu și probabil or să o zică și listele alea de remake-uri under-rated. Pentru că mdap, e un film incredibil de decent.

Pentru Poltergeist 2015 aveam dubii masive. Încă o lăbăreală de remake, încă un horror de mainstream și mai ales încă un trailer de căcat. Ei bine, nu-i deloc rău ce-a ieșit în 2015 din filmul de 1982. Singurul plus de care eram cumva convins funcționează admirabil (Sam Rockwell, care pân acuma n-a greșit vreun rol, deși a avut niște opțiuni dubioase) și mai există și un surplus nesperat. Suspans făcut din cameră, nu din montaj. Cadre lungi și opțiuni viuzale nedemontabile. Mult mai bine decât 95% din filmele de groază actuale.

1982  (2)

1982 (2)

2015 (6)

Dacă asta fu introducțiunea, să încep cu o mențiune. Nici al doilea nici al treilea poltergeist nu sunt altceva decât mediocrități deloc teribile și complet uitabile. Le-am revăzut acu 3 ani, le-am uitat aproximativ instant. La vremea lui (1982) Poltergeist a fost extraordinar de bine și ce să vezi mixajul din regia brici a lui Tobe Hooper (dap, e individul cu Texas Chainsaw Massacre ăla vechi și original și în Poltergeist e chiar mai bun la regie) și producția (scenarist plus producător) lui Steven Spielberg a punctat maxim. Nu aș considera primul Poltergeist ca fiind vreo capodoperă, dar este un film Bun, de public, cu imagine bună și cu un scenariu deloc imbecil sau facil. Noul Poltergeist păstrează ceva din anxietățile clasei de mijloc americane din epoca Reagan (pierderea casei, relația nu tocmai ok cu trecutul din 1982 au devenit în 2015 limita sărăciei, cu carduri goale și case recuperate de bănci) și mai punctează mutând miezul dramatic de pe umerii (pe atunci foarte sexy) ai mamei pe umerii nevolnici dar optimiști ai tatălui contemporan.

2015

2015

1982

1982

Ce rămâne intact este portertul foarte credibil de familie, pe atunci salutar, acuma de-a dreptul admirabil. Sam Rockwell și compania sunt mai convingători decât familiile de prin multe drame indie americănești premiate pela Sundance și altfel fimul nu ar funcționa, că plozii sunt tot sinistru de anitpatici. Tot intact rămâne ceva din epicentrul vizual al unei povești de fapt cam banale de groaze și mister. Impresia de ansamblu este că s-a lucrat, fin și cu ceva panache în interiorul iconografiei poltergeistice. Chapeau Gil Kenan, nu mă așteptam dela un regizor de animații să o dea corect pe live-action fetaure.

2015

2015

1982  (11)

1982 (11)

Nici atunci nici acuma casele cu spirite nu sunt prea mari (dupa standard de McMansion, cel mai utilizat prin filme americane)  și nici prea plăcute ochiului nu sunt. Asta dă puncte pe plus la Credibilitate, probabil.

1982  (3)

1982 (3)

2015

2015

Foetușii de sex masculin sunt cam scârboși în ambele filme, dar ăsta de 2015 pare-a fi Maggie Smith. Not Ok, mai ales că atunci când nu pare a fi Maggie Smith pare-a fi o găină violată de taur. Deloc empatizabil cu.

Poltergeist 1982 porc frumos

Poltergeist 1982 porc frumos

Porc Frumos 2015

Porc Frumos 2015

Fetițele răpibile de către spiritele morților sunt genul ăla de copii pufoși, care sunt pentru unii frumoși ca niște păpuși, pentru alții decât niște porci frumoși. Groh groh 1982, groh-groh și in 2015. Măcar sunt cumva creepy.

fiica cea adolescenta

fiica cea adolescenta

1982  (5)

adolescentze vintaj

Fiica adolescentă nu are vreun rol important cum n-a avut nici în 1982. Totuși prefer personajul de atunci, foarte incitată de atențile sexuale pe care i le aruncă niște muncitori verisunii aseptice sexual din 2015, în care singura dramă e udarea la iphone, nu la vagin.

1982  (4)

1982 (4)

1982

1982

Mama de atunci (JoBeth Williams) era sexy într-un fel memorabil, mama de acum (RoseMarie DeWitt) e îngrijorată pentru banii risipiți și pentru rahaturile de zi cu zi. Din perspectivă retard feministă asta ar fi un avans clar DAR rolul salvatorului de familie revine în 2015 tatălui, și mămuca e aia care nu face decât să o ardă demn și degeaba prin toată bântuirea. în 1982 se ducea până în lumea din dincolo ca să-și recupereze ploada, acuma e prea demnă pentru statusul sexist-patriarhal de mamă eroină.

retarded clown terror

retarded clown terror

2015

2015

Remake-ul punctează mult mai bine din oroarea cu clown-ul de jucărie decât ar fi de așteptat și mai ales decât filmul din 1982.

daddy 1982

daddy 1982

dady

 Tatăl din 1982 era Iconic cu I mare și ăsta din 2015 este eroic. Cu e mic. E cheltuitor și plezirist, șomer și ce să vezi, totuși el se duce în lumea morțilior ca să o recupreze pe porc frumos, fiica lui cea pufoasă. Are niște demnitate masculină, adică tolerează căpușeala lui mami, care se dă scriitoare, adică pe propriul cur ca orice casnică dar pretinde că e mai mult decât casnică. Rockwell e foarte uman și foarte credibil, dar nu are aura aia iconografică de western hero pe care i-o dădea Hooper lui Craig T Nelson în 1982.

1982  (18)

1982 (18)

1982  (17)

1982 (17)

Cadrele astea 2 fac cât vreo 15 westernuri, PLM. Iconografie pe pâine. Hooper a putut, Kenan nici n-a încercat. Dar a utilizat o dronă în cel mai imaginativ și cinematografic  mod posibil. E și asta ceva, și nu-i lucru mic.

2015

2015

1982  (8)

1982

Ziceam de Kenan care face cum trebe făcut un remake și există multe preluări și reformulări de cadre care dovedesc fix asta. Tipul a înțeles care e materialul clientului și mai mult de atât s-a prins care-s chestiile care se cer reluate vizual pentru impact și pentru păstrarea identității de brand. Fitilul apropos de centrala electrică (sau ce-o fi aia) e bine pus.

1982

1982

2015

2015

Recalibrate pentru ce se poate face cu FX-uri în 2015 efectele vizuale de 1982 par desuete dar șarmante, cu naivitatea lor cu tot. Pentru 2015 lucrurile sunt mai frumos complexate din CGI-uri. Fără abuzuri.

1982  (16)

1982 (16)

2015

2015

1982

1982

2015

2015

1982  (9)

1982 (9)

1982

1982

1982

1982

2015

2015

1982

1982

1982

1982

1982

1982

2015

2015

1982  (7)

2015

2015

1982  (12)

1982 (12)

2015

2015

1982

1982

Există și ceva diferențe, cea mai impardonabilă fiind dez-dwarfizarea-izarea personajului comunicator cu lumea din dincolo. Zelda Rubinstein, piticania parapsihologică din 82 este înlocuită cu un anost deloc dwarf. WTF! Ăsta e minusul masiv al filmului, știu că Zelda a murit, dar totuși o altă pitică sau măcar un pitic se putea găsi. Sau careva mai puțin anost decât Jared Harris.