Primul SF românesc

De Victor Anestin ați auzit vreodată? Nenea ăsta a scris pe la final de secol XIX primul roman SF românesc. Despre o excursie pe planeta Venus.

Am dat accidental de primul SF românesc, la prețul record de 0.99 bani, printr-unul din outlet-urile de cărți englezești de pe lângă Centrul Vechi. Admit, mi-au plăcut titlul (În anul 4000 sau o călătorie la Venus)și coperta și abia ajuns acasă mi-am dat seama că ăsta este primul roman science-fiction scris în România.

Cartea este mai mult decât prima scriere sci-fi carpato-danubiano-pontică, deoarece include și al doilea roman al lui Victor Anestin și ceva de prin publicistica lui din epocă. Apropos epoca este intervalul 1899-1914, deci avem de-a face cu ceva tres vintaj.

În anul 4000 (O călătorie la Venus) a fost publicată în 1899 și are ceva foarte frumos datat: ambițul ăla de călătorie spațială care i-a zgândărit (cam tot pe atunci) și pe Jules Verne și pe Georges Melies. Primul SF românesc este scris ca jurnal al unui savant care pleacă de pe Pământ spre Venus romanul e și greu lizibil dar și rewarding. Adică Anestin merită toate admirațiile și simpatiile pentru pionierat dar laude pentru talentul literar nu prea.

Ce ziceam? Ah, da, savantul împreună cu alt savant sunt trimiși către Venus. Unde găsesc o societate segregată în două clase sociale biologic distincte între ele dar evoluate din strămoși comuni: venusienii (elita, asexuală și destinată contemplărilor, care arată cam ca omuleții gri de prin sefe-uri cu zone 51) și oameninii-pasăre (care arată ca niște oameni cu apripi și sunt folosiți drept transport înaripat de către clasa superioară intelectual). După care unul din savanți face sex inter-special (cu o femelă înaripată din casta de jos a “omenirii venusiene”) dar se întorc spre Terra. The fucking END.

Călătoria la Venus are ceva șarm dar și multe chestiuni neplăcute: scriitura e cam greoaie, termeni precum aeronefele sau omenirea vensiană sau eter pică prost. Ideile despre civilizația umană din anul 4.000 sunt destul de crețe: 25% din populație, cei învățați îi țin sub control pe restul (pulimii), pe care îi mai sterilizează așa, cât să nu se propage prea mult prostia. Venusienii sunt și o societate foarte segregată pe caste, ca să nu zic despre ideile mult prea optimiste despre temperatura de pe suprafța planetei Venus.

O targedie cerească (Poveste Astronomică) este cu totul altfel. Un alt fel de SF românesc. La 15 de ani de la scrierea primului roman sefeu made in ro Anestin uită că venusienii erau cum erau și construiește pentru romanul nou, fix după tiparul societății de belle epoque încă două omeniri: una pentru Venus și alta pentru Marte. Miza este cataclizm maxim: o fostă stea stinsă va trece prin sistemul nostru solar și va distruge doua din cele trei civilizatii trase la indigou. Care sărmanele tocmai ce aflaseră una de alta. Marțienii, cei mai avansați (atât de avansați încât erau și telepați) vor fi azvârliți, cu planeta lor cu tot în bezna congelată din afara sistemului solar. Pământenii, care tocmai ajunseseră la modul la care aveau palate ale științei se vor trezi cu planeta pe o orbită mai vastă decât a lui Saturn și vor muri înainte ca totul să înghețe. Venusienii vor scăpa de la cataclizm DAR pentru că politicienii, pe care societatea îi izolase în niște orașe-ghetou scapă din nou în mijlocul civilizației venusiene evident că lucrurile o vor lua razna.

Dacă Victor Anestin avusese tupeul să-și pună personajele să facă sex inter-special, e logic că are și tupeul de-a cataclizma definitiv umanitatea. O face cam ca prin 2012 (filmul) doar că fără de supraviețuitori. Mai ia și o perspectivă (majoritar) venusiană asupra problemei. Evident, există niște patriotism desuet pe acolo (unul dintre pământenii de bază este Radu Argeș, fizician al Imperiului Român).

Strict logic cele două romane (mai mult nuvele, dar să zicem) astofizice nu se pupă deloc. Cataclizmul are loc în anul 3000, dar în anul 4000 sistemul solar e neperturbat. Deci Anestin s-a jucat cu idei fără să vrea să scrie vreo sagă.  Cumva mă bucur că l-am descoperit și citit.

acilea alta cronicheta, ceva mai detaliata pentru Calatoria la Venus.