Saga bilete la clasa de mijloc

Nu citesc foarte des poezie, mai ales nu poezie contemporană. Nu are rimă, nu se scrie suficient despre girafă și aragaz (cele mai poetice chestii care există în acest moment). În fine, am citit totuși Saga, bilete la clase de mijloc a lui Vlad Tăușance.

Saga Vlad Tausance

Saga Vlad Tausance

La modul practic Saga, bilete la clasa de mijloc este un combo: carte de poezie PLUS carte de colorat. Poezia lui Tăușance este despre un corporatist care moare de infarct, desenele colorabile sunt de Paul Hitter și ilustrează nimerit textul.

Ce mi-a plăcut, pe lângă loazirul coloratului (tre să-mi cumpăr niște carioci noi, alea vechi se cam uscaseră) este că pentru un poet modern care nu are rimă (în fine, probabil o avea vreo scuză din aia penibilă de rimă interioară sau vers alb) Tăușance are un ritm foarte bun.

Saga Vlad Tausance

Saga Vlad Tausance

Un ritm destul de nobil, departe de lăbărelile exclamativ-teatrale-telurice care fac terci toată poezia aborigenă de după Arghezi (și din mare din poezia de dinainte de el). În mod curajos-dubios poetul înlocuiește zeița cu iphonu’ și face transmiteri înspre Iliada. Dar în fine nu-o face la început ca nenea Homer.

Saga Vlad Tausance

Saga Vlad Tausance

La început se face un pseudokinegetikos pe tema corporatizmului de week-end și a modului în care nu poate clubbing-ul să umple un vid existențial. Dar trebuie utilizat Visine, pentru că ochii, și din seria roșii de la atâta (iarbă pizdă fum alcool)…

Saga Vlad Tausance

Saga Vlad Tausance

Trebe menționat că poetul nu folosește cuvântul pizdă și că vocabularul poetic, mult prea ancorat în real ar fi avut numai de câștigat prin includerea unor cuvinte ceva mai de impact poetic maxim*.

Saga Vlad Tausance

Saga Vlad Tausance

Deci după week-end-ul orgiastic intervine ziua de luni, adevărată apocalipsă a corporatiștilor la care nici măcar Garfield nu este imun – deși nu este corporatist, este un cotoi portocaliu fictiv dar celebru.

Abia acum observ că, nu numai că pastișează din Homer, dar Tăușance face apel și la Vaya Con Dios.

Saga Vlad Tausance

Saga Vlad Tausance

Apropos de Vaya con Dios, evident că era dată la derută. Ca să fac și eu un punct: nu există interpretare, e ca și poezia -interpretarea este o labă. Nu am cum ști exact ce-a vrut/ dacă a vrut/ dacă ar fi vrut dar s-a răzgândit să zică poetul. Nici nu contează. Contează doar cuvintele alea, cum le pune pe pagină. Și ce provoacă ele, mai mult ce invocă**.

Saga (bilete la clasa de mijloc)

Saga (bilete la clasa de mijloc)

Saga, bilete la clase de mijloc are cuvintele puse pe pagină inegal și inestetic, dar vreo 40% din cuvinte sunt ordonate foarte frumos. Și prin toată odiseea corporatistului care moare la birou după un week-end de troscăială și mai moare și în ambulanță și este în zona de dinaintea morții, a lucrurile care au fost dar mai ales care ar fi putut să fie sunt niște idei foarte bune și frumos frazate.

Saga Vlad Tausance

Saga Vlad Tausance

E ceva foarte ludic în Saga, bilete la clasa de mijloc. Pe alocuri am rămas cu impresia că pastișa inventariază de la Homer la Gelu Naum și că nu-o face dintr-un postmodernism programatic.

Saga (bilete la clasa de mijloc)

Saga (bilete la clasa de mijloc)

 nu avem regrete dar avem borcane este una din fazele alea pentru care încă mai cred cumva în poezie și unul din motivele pentru care sunt foarte pozitiv apropos de Saga lui Tăușance. Ar fi putut pentru ca să fie doar atât toată cartea. Enfin, acilea o smulg din orice context (era un inventar de debara, gen) dar este AWESOME. Pe mine m-a făcut să conștientizez ubicuitatea borcanelor goale în existența românului.

Saga (bilete la clasa de mijloc)

Saga (bilete la clasa de mijloc)

Se bifează și inscripțiile lui Arghezi, că tot am zis ceva de el mai sus. Acuma eu aș fi ortografiat deserele. Altă chestie menționabilă este atunci când Tăușance o arde cacofonic și bacovian. Nu știu dacă sunt de acord cu asta. Saga Vlad Tausance (4)

Volumul scârțâie masiv uneori: asta cu cartofii prăjiți mie-mi pare teribil de non-poetică. Și all in all sunt vreo 6 pagini pe care eu le-am consdiderat rezultate clare ale unor pene de inspirații. Sau poate pastișări de poeți români contemporani pe care nu i-am frecventat eu.

Saga (bilete la clasa de mijloc)

Saga (bilete la clasa de mijloc)

* cuvinte cu impact poetic maxim:

aragaz/ girafe/ prundiș/ zarzăr/ pervaz/ lindic/ linghean/ curea/ ciulama/ tramvai/ cimpoi/ himenuri/ viezure/ cupaj/ scolioză și ar mai fi vreo 40, dar le păstrez pentru atunci când voi publica Îndreptarul micului poet de geniu

** de exemplu, se dă versul (care având în vedere standardele actuale ale poeziei se poate considera chiar și poem):

un aragaz, înfășurat în labii, izbit pe prundiș.

Ce-am vrut eu să zic cu asta, de unde mi-a venit mie, asta nu-i deloc problema cuiva. Nici măcar a mea. Am dat-o la derută maximă (asta ar trebui să facă poeții și poezia) și am deschis cutia pandorelor interpretatoare.

Din punctul de vedere al criticii (post) feministe este în mod cert vorba despre o femeie mai grăsună sărăcuța care nu și-a împlinit pe deplin potențialul pentru că patriarhatul oribil a sechestrat-o la cratiță, în bezna din bucătărie (unde i-au crescut labiile de plictiseală și s-a identificat metafizic mașinii de gătit)

Orice critic de școală veche (comunist pășunistă) va citi că este un zbor frânt și că e ceva teluric (doamne cât de bine ar fi dacă am avea mai puține chestii telurice prin poezie), probabil un Icar sau ceva cu elemente (piatra carne si metal). Oricum ar reieși ceva tragic cu cyborgi muribunzi.

Pentru un cititor mascul s-ar putea să fie cam horror, că deh, trebe ditai labia a să înfășori aragazul cu/ in ea. Cât urechea de elefant. Enfin, unii ar găsi ceva extrem de erotic în asta.

Pentru o femeie va conta mai ales prundișul. Ce fel de prundiș era?

Nu vor lipsi afirmațiile gratuite (gen post-structuralism sau satiră de vilegiatură montană).

Eu în sufletul meu sunt încă stelcit de faptul că am ales prundiș în defavoarea lui lăstăriș care suna mai bine dar prundiș e de impact vizual maxim. asta e scurt pe doi faza cu poezia interpretarea și ce-a vrut domne’ să zică Poetul? Scurt pe doi contează cum a zis-o, câți oameni caută pe google pundis și câte femei se uită circumspecte de-a lungul și de-a latul prundișului cu prima ocazie când ajung pe malul unui râu. Câți bărbați ambalează imaginar plita cu inducție în multe labii mici sau mai puține labii mari.

 

Saga (bilete la clasa de mijloc)

Saga (bilete la clasa de mijloc)