Sebastien Tellier: decât remixuri, foarte sublim

E mai mult accident decât post cu premeditare dar mi-a cășunat pe remixurile după Sebastien Tellier, unul din foarte puținii muzicieni preferați.

Sebastien Tellier s-a tot remixat. pe mine m-a apucat așa, noaptea, un chef de ascultăciuni ale remixurilor ăstora. Nu-s toate, nici nu sunt extraordinare toate astea care sunt, dar merită o ureche, două. În funcție de posibilități și disponibilități.

 

Kavinsky, care-a făcut niște chestii exploziv de superbe nu face mare lucru din Roche. Oricum asta nu-i una din piesele mele de ascultat pe repeat din discografia lui Tellier. Dar parcă așteptam ceva mai mult. Mai forțos poate. Mai melodramaticos. Așa nui decât sedat.

Midnight Juggernauts aduc ceva optzecism în surplus dar stau cuminți și la locul lor, fără dea prea mare reformulare de fason pentru Divine. Piesa de Eurovizion din 2008 a Franței.

Danger Remixu pentru Divine face terci și nintendo-izează plenar. Nu-mi dau seama dacă mi se pare un remix acceptabil doar în momentul ăsta al existenței sau ar merge și altcândva. Există ceva foaret oribil pe undeva pe acolo. Mario bântuit de fantomele unor hipsteri fancezi suavi. În timp ce sare peste ciupercuțe și dă cu basca în cutiuțe. Nu știu, pur și simplu nu știu.

Hypnolove face dintr-o piesă care nu mă incita prea mult ceva teribil: Cochon Ville  sună de parcă Laibach s-ar fi pus pe vizitat discografia Pet Shop Boys. Bizar și deloc ignorabil.

Find un tarck perfect L ‘Amour et la Violence este foarte ușor stricabilă și nu chiar facil remixuibilă. Dar Boys Noize… wow. E Go-ul lui Moby în versiune suntem în anii 80 și ne amintim de Gagarin. Love total.

Arpanet izbesc mult prea mult new wave în Kilometer, dar ce rezultă e sexual și sumbru și are un vibe de B-side de la Violator. Music for the Asses?

Donovan nu-i chiar subtil dar pare-a înțelege destul de multe din șarmul optzecist al lui Sebastien Tellier. După care bagă voci de automatoane Kraftwerk și dă nasol cu mucii în chiloții de sport sexual. Păcat de piesă care era o Carmina Burana 2.008.

În mixu Radar Bazaar de la L’Incroyable Odyssée se întâmplă ceva cam superb: piesa chiar e augmentată din chichițe și profunzimi.

De final, remixu de la care am pornit: Russian Attractions reimaginat și cosmicizat de Scratch Massive sună de-a dreptul uimitor. Era totuși preconizabil un asemenea masterpis mai ales că Scratch Massive sună cam așa de felul lui. Sau așa. Deci tellier-ique d-a dreptu.

Originalul, deci.