Serge Brussolo Secțiune printr-un oras bolnav

Prima culegere de povestiri a lui Serge Brussolo a fost tradusa in română și este cam minunată. autorul meu favorit de SF nu se dezminte nici acu.

Pe Serge Brussolo l-am descoperit prin 1993 și de atunci sunt fan necondiționat. Secțiune printr-un oraș bolnav, noua carte tradusă în română este cam minunată și este prima oară când citesc povești de-ale lui. Tipărite prin 1981 poveștile lui Serge Brussolo sunt cumva un început, pe care auteurul îl confirmă și detaliază cu toate chestiile scrise ulterior. Deci 9 istorii din realități alternative care sunt mai tributare lui JG Ballard decât ar fi de așteptat din partea lui Brussolo. Și destul de bine cablate la vibe-ul lui Gerard Klein, alt auteur de SF francez foarte menționabil.

Serge Brusssolo Sectiune printr-un oras bolnav

Serge Brusssolo Sectiune printr-un oras bolnav

Secțiune printr-un oraș bolnav

A fost odată ca niciodată un oraș în care casele erau conectate și restructurate de calculatoare. Pentru ca programele de soft să anticipeze în funcție de vreme și de proprietari modificările structurale care trebuiau efectuate. dar calcultoarele s-au defectat și au început să sape pe sub casa tuneluri in care proiectatau viitoruri sinsitre. Refolosind de sute de ori moleculele casei. Și nu de puține ori înglobând și locatarii.

E SF cum, numai Brusssolo poate să facă: extrem de poetic, foarte complex și lipsit de mari speranțe. Tema cu calculoarele defecte care permutează lumea reală e reluată ulterior în Moartea cu melon și tot acolo e minunata boală moleculară care schimbă materialele.

Musca și paianjenul

Undeva, într-un infinit de camere identice oamenii se nasc și mor si fut și se târăsc pe coridoare imunde încă legați prin cordoane ombilicale de pizdele mamelor lor.

O metaforă deja desuetă, cu twist ending cam facil dar cu un șarm aparte, și o scriere de-a lui Brussolo în care e comparabil cu Gerard Klein.

A șasea coloană

Marșul unor cetățeni iradiați spre subteranele unei planete. Metaforă a totalitarismulșui și fascinație genuină pentru asepticizme și ștergerea identității. Scurt, destul de minunat dar cumva o povestire deja datată.

Ca o oglindă moartă

Undeva, prin galaxie o companie de gropari a rămas prizonieră pe o planetă de deșert și nava lor, destul de avariată va începe să se scufunde.  Inspirații tot de pe la Klein, dar un scope mai mare. Ce nu merge din structura de ansamblu (greoaie) e minuant din detalii. Nu ritualurile morții (interesante dar deloc geniale) sunt memorabile ci modul în care unul dintre protagoniști proiectează peste amfiteatrul mortuar fantazme dubioase .

Ceva din milioanele de morți miniaturizați aduce mult a Klein și-a rezervoarele lui enorme de  războinici.

Sectiune printrun oras bolnav

Soarele de sulf

Ok, asta nu mi-a plăcut deloc. E french la modul nasol, cu somptuozități și fără vreun pic de vibe filthy. Un rateu atipic pentru Brussolo.

…al lui Erebus și al nopții

Unii dorm luni întregi în turnuri, prin orașul pustiu. Alții stau treji cu lunile. Evident există o conexiune între leșinurile soporifice ale unora și vitalitatea fără sfârșit a ălorlalți.

Una din puținele scrieri în mod evident politice ale lui Serge Brussolo și una reușită, care ia și pune în ecuație religia ca mod de subjugare. Frumos.

Memorii pe viu

OH_LA_LALALA, bine de tot. Memoria cărnii merge înpoi în timp și un grup de prizonieri (exilați?) sunt relocați într-un oraș pustiu și fals pentru a se experimenta pe ei. Ce se experimentează e clar (memoria cărnii) dar scopul este neclar.

Ăsta-i un Brussolo din ăla top notch, absolut fabulatoriu și 300% fabulos.

Off

din nou sublim. De data asta despre cum, locuitorii dintr-un oraș super-poluat fonic încep să fie perfect de acord cu surzenia pe care le-o impune guvernul. Off e de fapt despre cum se servesc pulimii politicile de căcat ale guvernelor și despre cum lipsa stimulilor ne transformă în moluște ușor guvernabile de către capitaliști. Din nou foarte SF și foarte politic și societal.

Anamorfoză sau Legăturile de sânge

Fascinant amestec de idei bune pentru vreo 3 romane SF înghesuite într-o nuvelă. Pe o insulă se dă cu bombe care cauzează agorafobie intensă (ideea 1) și niște copii din laboratoare scapă și încep să facă haos (ideea 2) iar soldații care păzesc insula sunt prea tembelizați de soare ca să reacționeze (ideea3).

Cea mai experimentală scriere a lui Brusssolo (vorbind strict ca scriitură)  estre Awesome și coup de foudre, zic io.