Serialul: 7 Seconds

Am văzut în 2 zile 7 Seconds, cu toate cele 10 episoade și mă jur că   n-am irosit 30 de ore de viață și n-am dat delay degeaba la 10 de ore din selecțiile a 2 festivaluri degeaba.

7 Seconds este serialul americănoid cu polițiști pe care-l așteptam de la the The Wire încoace. Adică e credibil și are suspansuri  în mare slo-mo scise, e uman și relevant pentru ce se întâmplă în inperiul retard al americii acum. E fix ce nu se poate spune despre serialele voastre preferate, la care vă uitați și despre care măcăniți fără nicio jenă căcatu pe rețelele de socializare, fie ele dovedit corupte,fie ele nedovedit corupte ÎNCĂ. 7 Seconds se dă pe Netflix sau pe internetruile fără plată dacă aveți dubii apropopos de ce fac corporațiile americăniste (netflix inluded) cu banii și datele voastre. Și merită văzut într-o formulă sau alta.

Seven Seconds

Acuma, nu-s deloc genul care să vadă mai mult de maxim 20 de minute din serialele astea după care se dă lumea cu bucile de asfalturi și pardoseli și sincer, când dau de unu care să-mi capteze atenția și să nu-mi stârnească instant disprețul, chiar mă bucur de el. A fost un declick instant și pentru un slow-burner cum e ăsta e lucru de mare mirare că livrează fix ce și cum promite în primele minute.

Nu am nici timp nici nervi să scriu eseuri prelungi despre serialul ăsta, deci voi fi succint.

7 Seconds este amplasat în New Jersey, adică la o aruncătură de băț de Statuia Libertății (aka Lady Liberty pt americănjti și americănizde). Și da, faza asta cu Statuia și simbolismul (pentru vite) și ce poa să însemne ele (pentru vite americăniste) are un rol superb jucat pe ultima sută de metri în serialul ăsta. Am zis ultima sută de metri și deja ar trebui să fim alerți. Serialele de azi joacă tot pe ultima sută de milimetri, după ce sezoane întregi au fost aruncate la gunoi pe personaje de umplutură PC și pe discursuri queef-ate de propagande progresiste. Nu-i cazul aici. Totul începe cu un polițai, alb și tânăr care calcă pe cineva cu mașina. Pe polițai îl cheamă Jablonovski, pizda stă să-i fete foetus dintr-însa și tre să-l sune să scheaune vagineta prin telefon, deci cretinu nu e atent la drum și-o mierlește cineva. Faptul că zdrențoiul nu-i deloc interesat de detaliile crimei spune multe, dar măcar colegii albi îl ajută să mușamalizeze tot. Ca-n america, 100% fo-riăl.

Jablonovski și colegii de poliție sunt fix genu de indivizi-personaje pe care orice serial ”de mare succes și implicare emoțională pentru mase” i-ar „clarifica„ din prima. Dar în 7 Seconds sunt lăsați în zona de neclar: ”nu-i nimeri drac și nimeni sfânt” cum ar zice poetul într-adevăr nepereche, recte Coșbuc. (Moartea lui Fulger, în caz că n-ați învățat nimic la școală)

7 Seconds unchiu Seth

Deci da, avem de-a face cu un fapt concret (un puști – care se va dovedi a fi negru și în multe alte feluri – exterminat de un polițai și incidentul acoperit de alți polițai ajuns în circuitul Black Lives Matter, deci proteste și america reală expusă la propriul ei căcat) și toate cele din viața celor implicați căzând în căcat și ne-mai-ieșind vreodată spre lumină.

Da, nu-i absolut nimic optimist și nimic plin de PC în serialul ăsta. Nu-i vorba de complexități și clar-obscur, este vorba fix despre a ști cum să pui personaje pe hârtie și pe ecran cât să aibă credibilitate. Deși sunt, toate, fără absolut nicio excepție, exemplare umane fundamental greșite. Dar sunt credibile pe durată de cursă lungă. O procuroare neagră și incompetenetă nu-i Wonder-Woman, nu poartă Wonder-Bra și mai e și alcoolică. Dar face fix cât poate. Un polițai care se bagă singur în căcat organizând mușamalizarea nu-i nici geniu al răului, nici șef la mafia neagră nici sclav al dealerilor de droguri. Este fix genul de individ care își cunoaste contextul și acționează în consecință.

7 seconds zdreantza de vagin cacatoare

Secundarii sunt de multe ori exemplare clinice despre ce-i fundamental greșit la societatea de factură americănistă: zdreanța care, fiind gestantă, crede că i se cuvine totul, cu care e căsătorit polițaiul protagonist și mizeria de detetectiv care tre să dea de cap cazului, cu tot cu câinii lui bătrâni, sunt atât de abjecți în ratarea lor și atât de jegoși în entitlementul lor că pot produce efectiv greață.

În mod deștept greața asta nu e folosită ca circumstanțe atenuante pentru potlogăriile protagoniștilor. Nu-i nimeni fără de păcat (și nimeni fără-de-căcat în creieri, fie că e de la religie sau de la alcoolism sau de la rezonuri neclare) și tocmai de asta 7 Seconds funcționează ca roller-coaster. Dotat cu twisturi mici și superb de convingător implementate în discurs și fapte serialul ăsta nu vrea să idolatrizeze nimic și pe nimeni.

Simplul fapt că la un moment dat 2 personaje cheie se întâlnesc, se vorbesc și îmbrățișează (după ce tot căcatul ieșit din majoritatea cururilor implicate a lovit toate ventilatoarele posibile) și încă nu ști, ca spectator, ce ar putea să urmeze sau care este exact motivația lor face din serialul ăsta o capodoperă. Pentru că personajele alea 2 și dacă s-ar fi exteminat și dacă și-ar fi luat limba în gură și dacă s-ar fi exprimat în clar nu ar fi putut să fie o miză mai bună pentru scenariul ăsta. Și pentru că da, la fel ca-n viață (și în Lost in Translation) anumite chestii este mult mai bine să nu fie explicitate în clar.

 

Mai am de lăudat și rezolvarea, super-credibilă, super-injustă și mdap, asta e tot ce-a putut serialul cu polițai ameicani mai bine de la The Wire încoace. Enoy, și nu mai mâncaț căcat de complici la pedofilie băgând play la House of Cards, că mă jur, asta vă face fix la fel de jegoși ca meril-stripuța care nu știa nimic despre niciun abuz sexual.