The Signal, SF și sublim

Rareori mi se întâmplă să dau de un SF care să-mi placă nespus în halul în care mi-a plăcut The Signal.

The Signal este al doilea film cu acest titlu după care mă topesc și al doilea film al regizorului William Eubank care mă foarte impresionează. Primul The Signal a fost o aproximare genială de film cu zombie. Doar că nu erau zombie, era ceva demență criminală pe care-o cauza un semnal fluctuant. Faza sublimă de acolo erau mometele de reflux al semnalului, în care personajele își dădeau seama ce-au făcut. Plus faptul că era un film de amor. Cumva, adică el trebuia să ajungă la ea în timp ce toți, inclusiv ei, loviți fiind de demență comiteau cele mai oribile crime și cele mai brutale violențe.

Brenton Thwaites

Brenton Thwaites

this so Sci-fi

this so Sci-fi

this is Bonnie & Clyde territory

this is Bonnie & Clyde territory

Primul film al lui Eubank care m-a dat pe spate a fost Love, un SF cu cosmonaut claustrat în cosmos și captiv în propriile lui demențe. Genul ăla de arthouse în care e mai multă poezie decât scenariu și care are de oferit mai multe iconografii în locul vreunei narațiuni tangibile.

this so Sci-fi

this so Sci-fi

this is Bonnie & Clyde territory

this is Bonnie & Clyde territory

this WOW

this WOW

The Signal are și poeziile alea vizuale pe care le-am iubit la Love dar și un scenariu foarte concret (deși confuzant): trei nerzi cu talente de hackeri se duc în deșert ca să depisteze un alt hacker care le-a îmbulinat treburile. Ajunși acolo filmul se rupe și iaca au ajuns într-un spital/bunker/laborator subteran și super-secret unde Lawrence Fishburne este ultimate asshole în costum de protecție anti-pandemie. Pentru că aparent au fost răpiți de extratereștrii. Tot aparent suferă de niște boli (sau efecte ale unor experimente gentice). Tot aparent cei trei au suferit niște modificări.

Brenton Thwaites

Brenton Thwaites

De prin Love se putea ghici ușor că William Eubank este un tip sensibilos. Acilea  confirmă asta și are personaje miștocuțe cu relații credibile (doi băieți și-o fată) și culmea, asta merge perfectamente cu un SF care nu face rabat de la nimica. Actorii sunt ok: Olivia Cooke care-i hot și foxy într-un mod destul de memorabil prin The Quiet Ones și Brenton Thwaites, care-i deja vedet pe rezon de Maleficient & The Giver plus încă unu, care-a fost în Super 8. Decoruri brici, FX-uri top notch și suspansuri foarte funcționale. Ba chiar, la bugetul de 4 milioane de dolari arată de vreo 140 de milioane.Cadre superbe și perfecte, care sunt fie demne de Odisei spațiale fie 100% americana din aia profund autentică, cu deșerturi și orășele mici și absurde. Pe care le populează, extrem de rar personaje pe care Eubank pare-a le fi trnasferat de prin filmele lui Lynch.

this so Sci-fi

this so Sci-fi

Brenton Thwaites

Brenton Thwaites

This like 2001 a space odissey

This like 2001 a space odissey with Lawremce Fishburne

Este fix genul ăla de miracol pentru care încă mai cred că se poate face Cinema în ciuda blockbusterurilor și pe contrasens filmelor croite pentru premii & festivaluri. Cam cum au fost Monsters și District 9 și Chronicle și Moon: buget minuscul, rezultate colosale. Doar că The Signal este mult mai accesibil decât ar fi de așteptat. De fapt este de-a dreptul fabulos modul în care un neica-nimeni ca Eubank a dus la prefecție fix rețeta pe care Hollywood-ul o tot ratează cu bugete megalitice. Și-a făcut-o cu banii pe care-i plătește un studio pe tampoanele pentru fufu-ul lui Jennifer Lawrence sau pe apița minerală tibetană a lui Johnny Depp. Pentru că The Signal este un film de tineret, accesibil și plăcubil pe zona emoțională și la puștoaice dar nu-i absolut deloc cretin, plin de căcat revomitat de prin alte filme sau zeci de dialoguri explicative.

the signal 2014 poster

the signal 2014 poster

the signal 2014 poster

the signal 2014 poster