Snowpiercer

Snowpiercer, SF cu post-apocalips glacial și trenul vieții este unul dintre cele mai sublime anti-blockbustere ale ultimilor decenii. O minunăție 70istă, un incident corean cu actori de A-list. MUST-SEE.

La 17 ani de la colapsul ecologic al planetei singurii supraviețuitorii din toată umanitatea sunt cazați într-un tren (hotel de lux pentru unii și gulag abject pentru alții) care străbate neîncetat pustiul glaciar cauzat de tentativele umanității de-a stopa global warming-ul.

Snowpiercer

Snowpiercer

La coadă sunt pulimea – în mizerie și constant brutalizați de forțele de ordine. Primele vagoane sunt rezervate high class-ului. Locomotiva este sălașul marelui salvator al umanității, domnul Wilford (Ed Harris în capot de casă). Cap-de-trib peste mârlani este Gilliam (John Hurt) , iar leaderul emergent al încă unei răscoale nu-i altul decât Chris Evans, cpt. America.

Snowpiercer

Snowpiercer

Ordinele și discursurile (despre locomotiva divină și locul fiecăruia fixat și neschimbabil) vin din fața trenului aduse de madam Tilda Swinton și aplicate de enforcerii ei.

Snowpiercer

Snowpiercer

E foarte evident că situația este pe punctul de-a exploda. Cineva dintr-unul din vagoanele din față trimite, camuflate într-un echivalent de soylent green mesaje și indicii pentru răzmeliță.

Snowpiercer

Snowpiercer

Ce nu-i foarte evident este că filmul este anti-hollywood 100%. Scris sub formă de roman grafic (Transpierceneige) de un francez (Jacques Lob) și organizat de coreeni (la regie Bonh Joon-ho, imagine și casă de producție coreene), Snowpiercer zice cu multă demnitate pas la unele chestii fundamentale (și fundamental bășite ca s-o zicem pe șleau) ale cinemaului american pentru mase. Rezultă momente minunate și un traseu sinuos al poveștii care mdap, e suspect de surpinzătoare pentru un film cu Chris Evans.

Snowpiercer

Snowpiercer

Salvezi prietenul sau capturezi inamicul? Ce faci cu o boarfă gestantă & fascistă? Ce alegi când jocurile sunt deja făcute, măștile au căzut și ai de ales între a te distruge pe tine ca om și a distruge tot ce-a mai rămas din umanitate? Alegerile din Snowpiercer sunt de magnitudinea sublim de nihilistă din Beneath the Planet of the Apes. Și asta nu este singura conexiune cu cinema-ul de gen al deceniului 7.
De la Soylent Green la Horror Express  și  la  Westworld se pot face multiple conexiuni cu un frame of mind similiar. Care frame of mind (eco disaster plus nihilism plus class divide) e cam cel mai actual & corect date fiind situația de acum, cu neo-conii și corporatizmul și distrugerea drepturile cetățeanului pentru ca să facă și corporațiile încă un puhoi de bani.

Snowpiercer

Snowpiercer

Mai există câteva chestii de impact maxim care tocmai pentru că sunt anti-trend pot avea dublu-tăiș (mai ales la capitolul de succes comercial):

– fără vreun fel de flashback (și mdap, momentul în care Chris Evans rememorează prima criză de la coada trenului este absolut genial tocmai pentru că Joon-ho are bunul simț de-a lăsa un actor să povestească și spectatorul să-și facă din creieri iamginile. Și Evans chiar joacă bine.)

Snowpiercer

Snowpiercer

– și nu lipsesc doar imaginile (vomitiv de inutile) de flashback. Filmul are o caracteristică foarte curjoasă: imagini lipsă. Shithollywood-ul lui Michael Bay & Harvey Weinstein are un standard narativ extra-ultra-explicit și orice blockbuster cu setting similar ar fi durat probabil vreo 3 ore, pentru ca să poată exista multe imagini cu exteriorul trenului, multe imagini cu haosul cauzat de răsturnarea de vagoane, foarte multe planuri mai detaliate cu violență și efectele ei. Dar acilea astea lipsesc cu desăvârșire. Exterioarele cu zăpezi și orașe înghețate sunt acolo exact cât este necesar și idealuri anarhice primează în fața disaster-porn-ului. Deloc american să îl pui pe Captain America să facă terci clasele superioare ale societății și să o facă indiferent de costuri colaterale și prețuri umane.

Snowpiercer

Snowpiercer

Ce-ar mai fi de zis:

– Jamie Bell rulz (și e minunat de văzut că nu s-a tâmpit & târfit după ce-a jucat în Shit-Shit-ul lui Spielberg)

– la un nivel personal eu am conectat mult din filmul ăsta cu Mâncătorii de Ziduri ai lu  Serge Brussolo. Și nu doar pentru că unii din clasa de jos trec pintr-o serie de compartimente de lux ale ălora din clasele superioare. Sunt ambele distopii franțuze care claustrează  umanitatea și fac praf nobilele idealuri despre spiritul uman și meritele societății clasice. Doar că la Brussolo e și sex & sexy, acilea totul e asexualizat.

– Ah, da. joacă și Vlad Ivanov, pe post de cyborg războinic sau cam așa ceva.

I FUCKIN LOVED IT