Steampunk românesc

A doua revoluție este o colecție de povestiri Sf steampunk scrise de români. Despre Românii altenative. O antologie delicioasă, parol!

Steampunk, a doua revoluție mi-am cumpărat-o de la Final Fronteer, un get together gen târg de SeFeu aborigen. Era logic să o cumpăr că doar după cărți de SF venisem pân acolo. Chestia foarte surprinzătoare este că există steampunk românesc. Eu nu mă așteptam. Chestia și mai surprinzătoare e că poveștile sunt bune. Unele foarte bune, unele bune și niciun rebut. Pe rând și în ordinea din carte, deci.

Plimbarea de dimineață a domnișoarei Vu 

Ioana Vișan ia Iașul cu bisericile și cartierele lui cu tot și-l ridică în aer. Ca să se evite incursiunea otomanilor în dulșele târg. Mecanismul e ceva amplu și hidraulic și funcționează până intervine un problem care riscă să distrugă mare parte din oraș. Scriitură feminină frumos asumată, cu ceva nerv și ceva tușe de melo. Eu am simțit toată angarala ca fiind un fel de miyazakizare, adică m-am gândit la Howls Moving castle. Dar Ieșiu nu se ridică efectiv de la sol ca în anime.

Cetatea neagră

Costi Gurgu bagă extratereștrii într-un ev mediu balcanico-bizantin și reiese ceva ce-ar putea să fie un film sublim de serie B optzecist. Un fel de Neamul Șoimăreștilor Vs Aliens.  și cu mongoli, și cu explozii și cred că și cu Vlad Țepeș.

De la țigani

Moldova este Republică Socialistă, Muntenia e Imperiu și un membru de partid împreună cu nevasta află cum stă treaba cu neguțătorii țigani, singurii cu ceva cunoștiințe de tehnică și deci responsabili de ținut cât de cât pe picioare civilizația din Republica Socialistă Moldova. Pentru că intelectualii fuseseră exterminați și exilați.  Dincolo de evidentele ironii la adresa rasismului și comunismului George Lazăr face niște chestii foarte curajoase când vine vorba de tehnologiile alternative ale trecutului paralele și distopic.

Povestea lui Calistrat Hadîmbu din Vizireni, ucis mișelește de nenicul Raul Colentina într-un han de la marginea Bucureștilor

Ce titlu și-a ales Michael Hăulică când putea de fapt să-i zică Senorii războiului de pe Dâmbovița. Un tip sare din trecut într-o lume paralelă în care există un imperiu european peste care se duce un război foarte steampunk, cu dirijabile, ju-jitzu și pușcoaie. Cu ceva incursiuni dubioase în folcloruri (o cunt fatale care se cheamă Magdalena Ghica și care se transformă în pește în vise dar alea nu sunt musai vise) Povestea lui Calistrat Hadîmbu din Vizireni se menține ok și interesantă, deși avem de-a face o scriitură greoaie și nu zic asta pe rezon de arhaisme.

Suflete de plumb

Ștefana Cristina Czeller e de fapt și de drept revelația volumului ăstuia. Povestea ei implică transfer de suflete între un artist contemporan și, ce să vezi fix junele Vasile Alecsandri, în postura de complotitor politic într-un joc cu mize masive. featuring Alexandru ioan Cuza. Pur și simplu excelente toate colateralele din scriitură (istoria, scenarizarea complotului, suspansul, ceva gore) și mdap, de tipa asta trebe să mai citesc. Îi apare o carte nouă.

Lungul drum din cer către casă

Ok, asta e indiscutabil cea mai bună poveste din antologie, DAR e defapt o parte din A doua venire. Deci am recitit-o. Gagarin aterizează cu capsula în Principatele Române, prin 1800 și ceva. Mdap, am zis și mă repet, A doua venire este una din cele mai bune cărți românești.

Ultima clepsidră

Mult ambiț pe Oliviu Crâznic. Din fericire are cu ce-și susține ambiția de-a scrie un thriller polițist cu lumi paralele și timpul care începe să moară. E aproape de Sherlock Holmes și Conan Doyle  și e deprimant de nihilistă. Foarte frumos. Nu că m-ar mira din partea lui, a mai scris ceva memorabil printr-o Anticipație.

Alchimistul

Mircea Opriță este al 4lea din 5 autori care fac SF amplasat pela 1800 și ceva. Pe de-o parte e de înțeles (pentru că e echivalentul Epocii Victoriene și ea e de bază prin steampunk) pe de altă parte asta zice câte ceva despre fixațiile din istoria predată decenii de-a rândul în românica. România lui 2005 este de fapt fix ca Țara Românească, cca 1863. Doar că este un timp și univers paralel, deci există alchimiști care fabrică aur și diamenticale. Constantin Nazat, alchimist de profesie, merge la congresul alchimiștilor de la Pesta și se întoarce într-un alt București decât Bucureștiul din care plecase. Ceva eliadesque, dar supect de fresh.

Profeții despre trecut

Pentru ca Nicoale Ceaușescu și un computer prevestitor de viitor să se întâlnească trebe ceva ironie. Asta se și întâmplă. Povestirea e bibilită din detalii de epocă și cu miez bun, dar parcă Aron Biro a dat-o cam lungită.

Nostalgia revoluției

Florin Pîtea se preocupă și el de Vasile Alecsandri (acest Ienăchiță Văcărescu al secolului XIX, care în loc să-și cheltuie banii și fută ibovnicele s-a dat și el poet cu săniuța peste cele mai penibile simțiri patetice). De data asta Alecsandri se sparge în figuri cu locomotiva cu aburi și face o vizită lui Cuza ca să promoveze progresul. Ideea e mai interesantă pe scurt decât în poveste, dar poate sunt și eu cu deja sictir apropos de prezența lui Alecsandri prin Steampunk. L-aș fi preferat oricând pe Barbu Delavrancea.