High-Rise se este un picture perfect, adicătelea un film teribil de frumos la privit. Are și alte calități, dar prin 2016 nu s-au făcut decât vreo 5 filme care să fie atât de impecabile vizual....
Continue reading...
Filmul cu Deadpool are țâțe (0.9%), buci (1.2%), gore (2.3%) și glumițe (40%). Marvel n-a mai comis ceva similar și existența filmului ăstuia este un simptom clar al disperării după legitimitate și coolness al unei francize obosite până dincolo de morții morților lor....
Continue reading...
Reality (aka Réalité) este cel mai bun film despre Cinema de la Inland Empire încoace. Și o tripangeală apoape la fel de sublimă cum a fost și Rubber....
Continue reading...
E cam labă ce s-a nominalizat la BAFTA 2015. Adică filmele de la efecte speciale sunt mai bune și mai demne de atenție decât alea de la Best Film....
Continue reading...
London este o minune de film: comedie dramatică extrem de mișto scrisă și foarte cool jucată. Coup de foudre & coup de coeur....
Continue reading...
Duminica la BIFF. A cincea zi de festival, cea mai bizi pentru mine: 3 filme de competiție de văzut. Filmul cu Nick Cave, ceva georgian și matinal, plus o vomă absolută și nescuzabilă....
Continue reading...
Pentru că avem de-a face cu-o duminică leneșă, n-ar strica niște oldschool horror-o-rama. Deci 10 filme de groază online. Alese pentru că merită (re)văzute nu doar pentru că umplu youtube-ul. Vizionare plăcută!...
Continue reading...
BIFF 2014 este a 10-a ediție a unui festival care-a mers, inegal și totuși constant, prin București. Și care are niște trufandale de proiectat pe ecran. Urmează 15 filme pe care le-am văzut, le-as (re)vedea...
Continue reading...
Grand Budapest Hotel este unul din filmele pe care le-am așteptat cu sufleții la gură și care, odată văzut, nu m-a dezamăgit nicio clipă cu niciun cadru. O odă în metru interbelic adusă cinema-ului d’antan. MUST-SEE indiscutabil pentru 2014....
Continue reading...
Snowpiercer, SF cu post-apocalips glacial și trenul vieții este unul dintre cele mai sublime anti-blockbustere ale ultimilor decenii. O minunăție 70istă, un incident corean cu actori de A-list. MUST-SEE....
Continue reading...
L’Ecume des Jours (aka Mood Indigo) & The We and the I sunt două filme foarte diferite. Unul Bun și unul execrabil. Greu de crezut că le semnează același Michel Gondry, mettre-en-scene extraordinaire...
Continue reading...
La creme de la creme dintr-un folder doldora de postere alternative, mult mai bune decât versiunile originale. Decât 22 de bucăți alese în funcție de arte, nu musai de filme....
Continue reading...
Philip Seymour Hoffman a murit la 47 de ani (neîmpliniți). Cu acu’ în venă. Într-un apartament din New York. Veste foarte tristă. Am cugetat la rolurile lui care chiar au contat (pentru mine) și-am pus un timeline....
Continue reading...
Filme ca What Ever Happened to Aunt Alice? nu sunt multe, dar au deja delimitat un sub-gen al lor în cinema: psycho biddy. Adică filme cu băbăciuni psihopate....
Continue reading...
Surprinzător pentru ceva care se cheamă The Legend of Suram Fortress, filmul ăsta e non-narativ. În mod deloc surpinzător pentru un film de Paradjanov, avem de-a face cu Cinema și Capodoperă....
Continue reading...