Part deux din topu de filme vine la pachet cu niște filme care ar fi trebuit să le văd prin 2016, ceva arthaus și ceva filme pe care pot să sper că măcar la TIFF o să avem ocazia de văzut pe cinema prin românica....
Continue reading...
42-30 pentru că mi-e lene să fac topul de 2017 din 2 bucați. Cu ce avem de-a face? Nițel film american, mai mult film francez, niscaiva experimente meritorii, comediile cred că-s în mare parte comasate acilea....
Continue reading...
Top de filme 2016 se finalizează, deși am restanțe la filme franțuzești și cinemau latino-american....
Continue reading...
Festivalul Filmului Francez a ajuns la ediția 20. Vreo 6 filme se cer văzute pentru că Cinema și din seria bine că măcar francezii mai fac filme....
Continue reading...
Retrospectiva TIFF 2016 ajunge și pe malurile Dâmboviței. La Elvira Popescu, cu puține filme (zic io) dar cu câteva totalmente worth seeing....
Continue reading...
Puteam să mă grăbesc mai mult cu acest top de filme dar n-am făcut-o. E deja tradițional să fie cu delay, nu-mi place să mă grăbesc și mdap, anumite filme merită așteptate/digerate....
Continue reading...
Situația la filme 2015 stă la modul următor: n-a fost un an prost, chiar deloc. Am păstrat 40 de filme, pentru că mai puțin era absurd și mai multe era degeaba....
Continue reading...
Filmul cu Deadpool are țâțe (0.9%), buci (1.2%), gore (2.3%) și glumițe (40%). Marvel n-a mai comis ceva similar și existența filmului ăstuia este un simptom clar al disperării după legitimitate și coolness al unei francize obosite până dincolo de morții morților lor....
Continue reading...
Nu am reușit încă să mă imersez în cinema francais, dar am văzut niște filme italienești care merită văzute. toate 5....
Continue reading...
Eram dator cu un top horror 2015 și iaca, aciela este. 30 de filme, o mențiune de onorabilitate, ceva considerațiuni general valabile despre cum fu genul horror în 2015 și 3 mizerii care se cer flegmate, nu lăudate. Top horror 2015 a sosit. Pentru că e sezonul, pentru că m-am distrat destul de mult peste perioada...
Continue reading...
L-am revăzut de 3 ori în interval de săptămâni pe Lost River. Nu mă așteptam să mă dea pe spate de fiecare dată....
Continue reading...
S-a făcut suspect de mult film românesc în 2015. Puhoi, puroi, puhoi de puroi. Cu ce rămâneam: Familii și Fagmilii, capodopere ZERO. Totuși un an divers....
Continue reading...
Despre terorism își dă toată lumea cu părerea. Astea 2 filme sunt fix chestiile pe care nu le zice/documentează nimeni. Sunt o realitate deloc comfortabilă pe care mă tem că trebuie să începem măcar să o vedem....
Continue reading...
Filmul românesc livrează foarte rar filme necesare. Lumea e a mea este unul din filmele astea necesare, care au și potențial de public și miez și mize....
Continue reading...
Filme horror 2015. Cred că am văzut mai multe, dar astea-s alea neblogate. Nu numai giu-giu-uri, câteva must-uri dar nici decât rateuri. Cam așa. Cât să fiu cu cugetul împăcat....
Continue reading...
Tale of Tales, această poveste a poveștilor (all puns intended) e un exemplu de grație și clasicism 70ist cinematografic. Suficient de imersantă că m-am simțit ca un submarin....
Continue reading...
Am ajuns fix 40 de ore la Sfântu Gheorghe ca să bag un ochi la Anonimul 2015. Am prins singura zi cu soare și am văzut și trei filme, deci a fost un succes....
Continue reading...
Doua filme de pus la Picture Perfect se dau azi la Elvira Popescu. De neratat și capodopera lui Andersson și expozeul despre subsoluri austriece al lui Seidl....
Continue reading...