The Green Knight – decât frumos

Am văzut de 2 ori The Green Knight, că-i prea estetic ortografiat cât să nu fie hrană sufletească. În ciuda faptului că este un film destul de soul-less.

De la  the Green Knight nu aveam nicio așteptare dar nici vro informație în afară de postere. Da, mă felicit de fiecare dată când reușesc să nu văd niciun cadru din trailer, în continuare e modul ăla bun și mijto de-a fi surprins de filme. Chit că surpriza nu-i decât rar plăcută, fkin hell, e atât de bine să nu ai senzația că vezi un extended version al trailerului când dai drumu la proiector.

TGN este fix cum tre să fie un film din folclor european. O colcăială de imagini simboluri și ritualuri atât de pierdute în subconștientu colectiv încât curge frumos și cetoș. De la Spirited Away încoa n-am mai avut fix senzația asta de imersare în ceva străvechi și halucinat care se infiltrează tentacular în creieri. Ca în romanul ăla al lu Kazuo Ishiguro, Uriașul îngropat. Care fix despre perioada asta despre teritoriul ăsta dintre mit și istorie era.  E fix miza aia a basmelor, de-a arunca o lume stranie și fascinantă peste public. Și în mod de-a dreptul absurd îi iese unui regizor lipsit de panache și notorietate. Ce-i drept David Lowery are la activ A Ghost Story, care funcționează tot narcotic și care nu-și face mari probleme cu scenariu și care este un film foarte mijto.

Chestia inevitabilă este că reperele vizuale sunt fix la fel de clare ca reperele narative: Tarsem și Excalibur, Tim Burton și Gretel & Hansel. Și nu-i vorba doar de design, e și cinematografia fix cum trebe. E interesant cum se pun costumele peste personaje, e ceva la fel de splendid și naiv și ritualic acolo ca prin picturile cu subect religios din evu mediu când erau țărăneții ăia din Palestina antică costumați fantezist și opulent, dar în ton cu modele de vreo mie de ani mai târziu.

Reperele narative sunt Legendele Mesei Rotunde, care nici în infanție nu au mișcat nimic în mine, deci să nu ne prefacem că ne pasă. Unora le pasă și evident, ca la majoritatea filmelor cu ceva spumă de scenariu care plutește în vid normal că s-au găsit oameni să ExPLicE pe Yt ce și cum și de unde până unde.

Este un miracol că filmul ăsta nu-i nici Arthur  nici  Troya (care-i o vomă nescuzabila). Și nici King Arthur (care-i o puțoială tolerabilă). Bagă mai mult misticism și mai puțină lăbăreală. Are niște fler la atmosferă și la ales actorii. Foooarte bine actorii. Viezurele ală indian din Slumdog Millionaire face față cu brio,  Barry Keoghan se confirmă drept cel mai bun actor din generația lui și toate personajele au ceva de mozaic din ăla bizantin.

Decât frumos.

Daca la copaci s(și ambient și costume) se preia de la Tim Burton (care este gothic revival revivalist chiar el) vulpoiu ăla are de-a face cu CHAOS REIGNS, mă jur.