Limitele controlului

The Limits of Control (limitele controlului)e un titlu de film (abject) al lui Jim Jarmush dar cam așa mă simt zilele astea. La limitele controlului de-a filtra tot căcatu din jur.

La limitele controlului, adică momentul ăla în care nu mai reușesc să-mi păstrez calmul auto-impus și ajutat din plin de niște doze serioase oboseală. Bucata aia de terciure nervoasă dintre ultimele istericale ale interneților și societății în care trăim. Între muistoșeniile penibile ale căpușelor de la cinemagia și căpușelor din agenția de publicitate cu contul iuarțelului muller (care nu văd de ce mă agasează, în alte ocazii aș fi fost perfect capabil s-o filtrez fără ură dar cu dispreț) și polițaiul care mă trezește la 2 juma noaptea să-mi zică că l-a prins pe unu care voia să-mi fure bicileta (și eu cred că e un vis dubios și mă gândesc cât de penibil să visez că am bicicletă, cât de tare că visez și pisica, care stă pe pervaz și se uită la polițist).

Deci deja mă doare capul de toată măcăneală disperată care-a început să umple facebookul apropos de coaliția pentru familie și vai săracii homosexuali cum îi urăște toată lumea. Poate ar fi trebuit ca unii dintre măcănitorii isterici să ia în calcul ce fac când s-au declarat ortodoxi practicanți la referendum, când au început să țină post și când au dat banii pe fabulațiile talibanic ortodixiste dar pline de grăsime și bun-simț ale lui pleșu și patapievici. Când și-au buotezat plozii și când au dat bani la popă pentru înmormântări, căsătorii și alte cumetrii borșite de țărani cu budă în fundul la curte. Sau poate ar trebui să înțeleagă realitatea aia din jur, o realitate în care borâturile BOR pot să strângă (pe bune, nu pe najpa) și 16 milioane de semnături. Pentru absolut orice vor ei. Dar e atât de comfortabil s-o arzi în bula proprie și personală, în care dilemele existenței sunt preluate de prin publicații progresiste ”din occidentul civilizat”.

Despre suicidul asistat Hexi, ce să zic, clipocesc băieții cu ochi albaștrii de umire, cine-ar fi crezut că așa ceva se va întâmpla? Ei nu, erau prea ocupați să dea cu pretinse pericole teroriste și să se dea eroi ai unor cauze necunoscute. Asta în contextul în care nici măcar talibanii nu vor în românica, chit că merg la voma veche, unde e plin de nudism și paranghelie. Dra noi le facem mega-moschee la București, că așa vrea erdogan. Acuma, pe bune, sunt ultima persoană care să dea juma de rahat apropos de muistul ăla dispărut în accident de mașină dar simplul fapt că a dispărut fix când trebe nu-i de bun augur. Se simte DISPERAREA, măh băeți.  Anti-corupția ucide corupți, nasol moment pentru sutele de șobolani și porci politici cu pizdă din parlament.

Apropos de porci politici cu pizdă, mamă mamă, sper că toate ofensatele și toți ofensații suferinzi de feminism și ultragiați de interviul cu Cristi Puiu s-o voteze pe gunoiul vrânceanu-firea. Are vaginetă, are uter funcțional, fiți frate consecvenți până la capăt. Feminism cu juma de măsură? Standarde duble? Nooo. Oricâtă vâlvă cu vulve ar fi iscat ăștia cu situ de cultură progresistă și indignări feministe, numărați-vă regizoarele (și Anca Damian și aia cu selfie au filme noi în 2016). Ce măh, nu-i ok un film de fosta soție a lui Damian, cu Damian-fiul? Vreți mai mult decât selfie 69 în cur făcut de femeia pușcăriașului adrian sârbu? Aveți câteva alternative și n-o să aveți mai multe decât acum pentru că platforma asta de egalitarisme și feminisme funcționează în primul rând pentru CINE TREBE, nu pentru oricine se întâmplă să fie femeie. Familia devine famiglia, și dacă chiar v-ați pricepe la mai multe decât la istericale obositoare ați ști că în industria de cinema există femei producător și o generație nouă de puștoiaice care chiar știu să regizeze. Și-au ajuns acolo pentru că au talent și pentru că au vrut, nu pentru că i-ați făcut voi morală egalitariană lui Cristi Puiu.

Indignările astea de bun-gust occidental sunt o labă și nu fac decât să-mi umple mie fb-ul cu istericale penibile. între timp parlamentul este, în ciuda unui referendum ne-organizat de dragnea și ai lui, arhiplin de șobolani și porci politici cu pizdă care fac fix ce vor ei și la mtzr sunt îngrămădite niște căpușe taliane anti-avort. Sunteți mai puțini și mai penibili decât credeți, idealuri vostre nobile sunt o gargară pe care cancelariile occidentale o aplică cu sferturi de măsură și Republica Ortodoxă Românica este în curs de apariție. Nasol moment, conștientizați-l. Sau ieșiti să-l susțineți pe patapievici din nou la vreo funcție publică, pe el și pe fundamentele creștine ale europei. Talibanii lor i-au activat pe talibanii noștrii, politicienii noștri (ăia rezonabili, de la centrul curvat de orice ideal și ideologie și căpușați peste corporații plătitoare de taxe în Luxemburg) sunt fix ce merită nația asta cu vespasiene și spoieli de civilizație. Și mai ales pe Zgonea zgornea cum îl cheamă, ce-l mai merităm, doar îl susține și ambasadorul Us of A.

De fapt nu-i vorba fix de limitele controlului, e vorba de limitele răbdării. N-am cum să controlez hoții de biciclete din sectorul unu (într-un anumit stat vestic poliția l-ar fi mitraliat scurt și m-ar fi trezit cu asta nu cu bătăi disperate în geam), n-am cum să explic că toate trendurile astea de gândire liberală din vestul putred nu fac decât să fie praf în ochi și să fie orchestrate împotriva unei societăți per ansamblu, cu minorități urlătoare cu tot. Lucrurile s-au împuțit deja cam tare și nu cred că o să ne distrăm  în Republica Ortodoxă. Deh Rusia a fost mereu prea aproape, vestul mereu prea departe. Sau cine știe, apropos de maiumuțăreli penibile, poate ne alegem și cu o cuvioasă și curvoiasă monarhie: Radu Duda, principe Creștin.

Dar cel mai probabil o să continuăm ca până acuma: ofensați pe FB și mirați de lumea în care trăim.