TIFF 55: 20 de filme și 35 de poze (part 1)

La TIFF 55 am fost acu vreo lună. Am văzut multe filme și mdap, majoritatea au fost foarte bine. Must-see-urile sunt în textul de mai jos.

Mi-era cumplit de dor de un festival de film la care să nu am NIMIC de făcut și TIFF 55 (Thessaloniki International Film Festival, a nu se confunda cu Cluju sau cu Toronto). Deci, mdap m-am dus la Salonic și am avut 6 zile de numai filme. Filme multe, filme importante, filme de care n-a auzit nici dreacu, filme riscante și filme grecești așa și din curiozitate și pentru ca să fiu bine-simțit față de gazde.

Ce-a fost foarte minunat la TIFF 55 au fost constantele de prin anii trecuți: selecția de filme și orașul. Liki liki Thessaloniki e unul din cele mai relaxatoare locuri în care-am fost vreodată. Despre oraș revin mai jos, că prioritate au filmele.

apropos, sub poze aveti trailer si daca va duce dejtu spre titlul filmului dati de imdb.

#20

1001 Grams

Comedia romantică norvegiană care nu-i cu nimic ieșită din clișeele comediei romantice este în topul ăsta pentru că în prima oră este pur și simplu superbă. Un reglaj de cadre și montaj demne de Jaques Tati cum extrem de rar s-a mai văzut. Super-stilat, super-stilizat, cu aproape zero dialog și de efect maxim. Povestea de amor triumfă în partea a doua a filmului, care abandonează aproape orice zvâc estetic pentru ca să livreze romanțiozități banale.

Despre ce-i vorba: despre o tipă care trebuie să ducă kilogramul oficial al Norvegiei la conferința academică despre kilogram care are loc pe la Paris. Și cum e tac-su bolnav și cum se amorezează ea de un francez. Simpatic per ansamblu, dar deloc capodoperă. Cumplit de dezamagitor și  totuși minunat tocmai pentru prima juma, care promitea obscen de multe.

#19

A  Esconidas (aka Hidden Away)

Melodramă spaniolească despre: adolescență, imigranți ilegali, homosexualizm. Scurt pe doi un liceean spaniol se îndrăgostește de un imigrant magrebian. Evident imigrantul are probleme pentru că este imigrant și gheul  are probleme pentru că este gay și face parte din the cool crowd. Ce-i bine e imaginea, regia și detaliile pe care le implică scenariul. E mai abraziv decât majoritatea filmelor cu imigrație și gay și n-o face din mizeriile societale etalate și pulele supte în prim plan. Are personaje umane bine jucate și  n-are cele enjpe mii de propagande zbiertat plângăcioase care sunt înfipte în majoritatea filmelor din zonele astea de cinemau cu homosexuali și cinemau cu imigranți.

#18

Ei kiitos (No Thank You)

Comedie finlandeză de amor adulterin. Ce se întâmplă este că o femeie de vreo 50 de ani, ajunsă pe culmile plictisului alături de soțul de vârstă similară se înșurubează cu un joie de vivre de zile mari în phalusul unui june de vreo 28. Ar putea să-i fie mamă și poate tocmai d-asta i-o suge cu nesaț. Lăsând vulgaritățile la o parte filmul ăsta e glorious pentru că madam din rolul principal chiar e o femeie de 50 de ani. Se vede pe fața ei și nu e absolut nimic creepy în asta. O femeie de 50 de ani care arată de 50 de ani joacă o femeie de 50 de ani. Și la fel de natural și just e și scenariul, care-i mai mult despre joie du vivre decât despre eliberare societală sau alte matrapazlâcuri feministe de absolut tot căcatu. S-au văzut, s-au plăcut, se fut în draci în timp ce soțul ei își târăște laptopul prin casă și fiica ei este în tabăra.

#17

The Cut

Filmul de epocă al lui Fatih Akin este o melodramă capabilă să încapsuleze mai multe imperii, mai multe continente și mai multe mentalități. Un tocilar armean are neșansa de-a se pierde în ultimele spazme ale Imperiului Otoman. Nu se pierde doar pe el pierde și soția și cele două fete gemene. Pe care însă le va căuta până dincolo de America.

Narativ vorbind e suficient material pentru o telenovelă de vreo 500 de episoade, dar Akin pune just lucrurile în film și mda, Tahar Rahim este din nou impecabil. Chiar și când părul albit nu-i chiar convingător.  Oricum ăsta a fost un actor excelent încă de la Fils de L’Epicier. Ca tematică, mie-mi pare că-i mai mult despre kindness of strangers decât despre genocidul armean. Ca minus femiele lipsă din viața lui care-l tot trezesc din vis din come și leșinuri.

#16

class-enemy

class-enemy

Class Enemy (aka Razredni sovraznik)

Mai mult thriller psihologic decât dramă cu elevă sinucisă și efectele asupra colegilor și profesorilor. Film sloven, de debut. Un debut extrem de ambițios și riscant dar totalmente admirabil de reușit. Drama este că un profesor nou și obscen de scorțos de germană este considerat (pe bună dreptate, nu aici e dubiul) responsabil de moartea unei adolescente care iese din liceu pe geam, de la etaj,  după ce au un tete-a-tete. Cei care-l învinovățesc pe față și fără prea multe jene sunt colegii sinucisei. Care sunt și ei prinși în jocuri de putere și într-o mare durere. Problemul ar fi fost tragic oricum dar este pus cu inspirație maximă ca un glitch în însăși natura sistemul de invățământ. Și implicit a civilizației pe care-o perpetuează. O civilizație bazată pe ipocrizie și deloc capabilă să rezolve probleme reale. Dar mereu dispusă să pizdeze nițel ipocrit pe marginea problemei. Se fac eforturi pentru ca să… înțelegem nemulțumirile, am pus o comisie internă să… Chestia pentru care este extrem de must-see Class Enemy este faptul că liceeni sunt în no bullshit attitude și sistemul nu poate să-i controleze fără să-și accepte ratarea fundamentală. Și nici de profesor nu pot scăpa prea ușor. Că doar simpla lui prezență dă un surplus de merite academice instituției.

#15

The Gambler (aka Losejas)

Thriller lituanian cu ambulanțieri și cu pariurile pe care încep ăștia să le facă pe seama șanselor de supraviețuire pe care le au pacienții lor. Asta e miza centrală și e o idee extrem de bună. Feroce și din lipsa de moralitate și din potențialul de thriller cu mafioțeală și pariuri pe care-l are. Potențial explotatat foarte just și din regie și din actorie și din imagine. Scenariul mai scârțâie pe la background-ul personajelor, dar a fost o vizionare extrem de plăcută. Suspans bun, dileme morale excelente, umor negru mai sec decât Sahara și un final ultra-tragic (care rezultă nițel cam forțat din detaliile mizerabiliste ale existenței scenarizate pentru protagoniști). Dar mdap, l-as revedea oricând.

#14

A Blast (aka I ekrix)

Wow pentru primul mindfuck din listă. Film grecesc care-ar putea fi o poveste de familie și criză dar care este mult mai mult și mult mai puțin. Pe mine pur și simplu filmul ăsta m-a fascinat foarte tare. Este all over the places și cronologic și estetic. Povestea ar fi despre cum ea este disperată ca el să se întoarcă de pe mare ca sa-și fută din nou crierii până le ies prin urechi. Și despre familia ei, izbită nasol de criză. Și despre ea, care pare și dementă și nimfomană și bătăușă de profesie. Un incendiu de pădure, o relație și foarte nasoală și foarte naturală între două surori, marinari care se fut ca în recalme la parfumuri, un cumnat stelcit în bătaie, un tată bătrân cumplit de inutil, o furie de dimensiuni olimpiene. Nu-i cel mai izbutit film grecesc de 2014 dar se merită văzut pentru că este halucinant de dement. Și printre faze disjuncte cronologic și estetic are niște adevăruri umane bine de tot articulate și din acting și din scenariu.

#13

Slimane

Niște adolescenți imigranți ilegali tot caută de lucru printr-un colț de Spanie. Ce urmează este niște aventuri adolescentine, un deces, multă tăcere și-o zdrelire de suflete. Ce-i teribil de reușit la filmul ăsta de debut este modul în care dă pe cinema personajele și lumea lor. Pulimea magrebiană trăiește sauvage, la marginea civilizației. Granițele dintre abuz și hârjoneală sunt complet blurate, ca în haitele de lupi. De la The Tribe încoace nu am mai văzut ceva atât de  ritualizat și ermetic pentru spectatorul din afara bulei în care se zbat personajele. Puștii au un mod de-a funcționa și inter-acționa cifrat și deși dialoguri sunt multe, eu am rămas cu senzația că mă uit ca un voyeur la o civilizație complet străină.

#12

Forget Me Not

În toți anii aștia în care-am mai ajuns pla TIFF-ul grecesc mi-am dat seama de o chestie: să ceri mai multă coerență de la cinema-ul grecesc este ca și când ai cere mai puțin mizerabilism de la cinema-ul românesc. Adică degeaba. Deci el se tot plimbă pe vapoare pe oceane și se duce spre Polul Nord. Unde trebuie să se scufunde ca să recupereze ceva. E o chestie foarte riscantă și mai mor oameni. Ce și de ce ar trebui să recupereze nu știm. Ea se duce pe urmele lui și face karaoke într-un bar din Alaska. Sau Canada. El se scufundă, ea se suie pe un deal. The fucking END. Ce ține toate la un loc este un sens implicit, cum se face rar pe cinema. Și o cinematografie de mare splendoare oceanică. Într-un fel aș zice că am văzut un film intersant și bine cinematografiat, deși la rigoare am văzut o jumate de haos impecabil filmat. Care-o fi chestia cu jumătatea ailaltă nu știu exact. Dar muzicile, OMFG, muzicile și mările fac toți banii.

#11

August Winds (aka Ventos de Agosto)

Poem brazilian despre ocean și moarte și futut și nuci de cocos. Povestea e rudimentară: o negresă transportă nuci de cocos cu camionul, se fute peste nucile de cocos depozitate în camion, are grijă de bunica ei cam centenară și descoperă un craniu în reciful de lângă plajă. Se identifică proprietarul craniului și toate astea plutesc bătute de niște gînduri valuri vânturi și ambianțe superb de mistice. Ca o nuvelă pe care Marquez n-a scris-o vreodată dar ar fi putut să o scrie.

#10

ya_ne_vernus-i_wont_come_back

ya_ne_vernus-i_wont_come_back

I Won’t Come Back (aka Ya ne vernus aka Я Не Вернюсь)

Anja aproape c-a reușit în viață. Are un job de asistentă universitară, o relație ilicită cu profesorul titular al catedrei de literatură și fix atunci un fost coleg de la orfelinat vine și-i fute complet existența. Gagiul are droage, ea n-are cum zice nu unui coleg de orfelinat, deci se trezește tăinuitoare prinsă de polție. Și  fuge. Ce începe este o odisee prin Rusia și prin dezolare totală în care Anja are o parteneră de drum, o puștoaică mai debilă dar suficient de convingătoare când zice că vor ajunge la bunica ei din Kazakstan și totul va fi bine. Dar evident e drum lung și ăsta e road-movie rusesc. Deci nasoleli și patetisme și hardcoreli. Nu-i cel mai fucked up film care-a ieșit din Rusia anul ăsta dar e suficient de bun cât să fie feroce, cum se cere pe cinema-ul ex-sovietic.

#09

Blowfly Park (aka Flugparken)

Un thriller pishologic super-acut și impecabil. Povestea unui tip care încearcă să ia locul unui amic dispărut. În familia ăstuia. Care nu-s chiar proști și evident există suspiciune maximă că de fapt el l-a belit pe dispărut. Că a făcut ceva în neregulă știm încă de la început. Cât de mult e vinovat de fapt și de drept rămâne de aflat. Și traiectoria individului este pur și simplu superb pusă pe film. Probabil cel mai bun thriller psihologic al lui 2014 vine din Suedia și la o primă vedere ar putea fi considerat dramă indie. Dar e mai mult de atât.

#08

The Goob

AUSTRALIAAAAA. Cel mai interesant cinemau din cinematografiile de limbă engleză ale momentului se reconfirmă. Tragedie greacă amplasată super-brutal, sexual și evident în mediu de whitetrash  dla antipozi. #WOW. Goob are niște probleme, pentru că mă-sa s-a combinat cu un alphamale feroce. Tipul  s-ar pișa la modul efectiv pe toți ca să-și marcheze teritoriul, dar a găsit moduri mult mai sinistre de-a exploata și distruge toată familia pizdei proaste pe care-o umple cu nesaț. Goob e adolescent, e mai încet la minte și victimă ideală. Nu are cum să scape de la umilințe și sclavagism, iar mă-sa e foarte ocupată să pulseze din pizdă după noul iubit. Cu filmul ăsta se pune pe clar fundamentul multor tragedii grecești: atunci când mami  nu mai gândește decât întru adorarea noului mascul din casă se alege praful de tot și târfa proastă tot nu poate ca să priceapă ce și de ce și cum.

partea a 2a se da maine ca ma capiaza de postat posturi prea lungi. si poate nu vreti sa faceti scurta la dejt de la scrolat. enjoy the pictures.

Salonicul din avion

Salonicul din avion

foto-tapet aeroportuar

foto-tapet aeroportuar

hotel si asa era si anturaju

hotel si asa era si anturaju

boutique my ass

boutique my ass

soare la asfintit peste mare o delectare

soare la asfintit peste mare o delectare

Proiectia de deschidere.

Proiectia de deschidere.

bienala de fotografie

bienala de fotografie

tot beinala de fotografie

tot beinala de fotografie

noaptea din port

noaptea din port

The tzatziki eating pussy of thessaloniki

The tzatziki eating pussy of thessaloniki

mural din bazar

mural din bazar

magazinul de presa internationala se inchisese sad moment

magazinul de presa internationala se inchisese sad moment

streetart

streetart