TIFF 55: cele mai bune filme (primele 7)

Cele mai bune filme de la TIFF 55 sunt astea care urmează. V-as dori să le vedeți și voi pe undeva, cândva.

Cele mai bune dela TIFF 55 sunt astea 7. Adică aici urmează  partea a doua a postului despre Thessaloniki International Film Festival. Nu musai premianții, pentru că rămân la ideea mea că astea 20 de filme ar trebui să le vadă toată lumea care se dă cinefilă. Din păcate nu prea există șanse pentru a face asta în #românica, dar ne descurcăm noi cumva. Ca și la primul post trailerul e sub poza, click pe titlul de film pentru imdb. Finalizare cu poze.

#07

Durak aka The Fool

Durak aka The Fool

Durak (aka The Fool)

Yuryi Bykov e tipul cu The Major. Acuma face un film despre The Mayor, recte despre scoarfa primăriță care se trezește că un bloc cu 800 de locuitori stă să cadă din clipă în clipă. Și pentru că a furat împreună cu consiliul local 80% din banii orașului se poate să aibă parte de un scandal monstruos (chiar și pentru Rusia) și se prea poate să miroasă a șorici prăjit. Ce-i de făcut, ce-i de făcut? Cum salvăm obrazul gros și evităm mirosul de osânze oficiale carbonizânde? Toate ar fi fost altfel dacă The Fool, recte un arhitect prostănac nu ar fi tras semnalele de alarmă. Poate că până la urmă pulimea din blocul deja aflat în proces de colaps ar face cel mai bine să crape, ar fi mai ușor de camuflat măcar lipsa unor fonduri.

Ce face Bykov din The Fool este un hommage a Balabanov, frumos asumat pe final și exemplar cinematografiat într-o secvență cu personaj care merge acompaniat de rock rusesc pe lângă un zid interminabil. Emoționant ca omagiu, superb coregrafiat ca thriller politic cu dezastru. Cu vreo 4 clase sub ferocitatea aia de sânge în vene înghețătoare a filmelor lui Balabanov, totuși.

#06

Stratos (aka To Mikro Psari)

Stratos lucrează într-o brutărie super-industrializată. Stratos omoară oameni. Contra cost. Stratos face tot posibilul și toate plățile pe care colegii din mafia greacă i le cer ca să sape tuneluri să scoată pe cineva din închisoare. Stratos este un jucător tăcut, sobru, obscen de eficient și foarte murdar. Lucrează și pentru alții, nu doar pentru familia lui.  Stratos funcționează aproximativ în slo-mo, chestie care pe unii i-a exasperat. Când Statos are ceva de făcut face. Și se prea poate ca ultimul lucru pe care-l face să fie un genocid simplu și aproape firesc. Unul din cele mai arthouse filme despre mafie posibile. Nu de calibrul unei Gomorrah, dar nici vreo Sodomă trasă la xeroxos după filmele din vremurile bune ale lui Guy Ritchie. Mie mi s-a părut că e cam impecabil cum el așa letagic, fix ca protagonistul. Și că el al doilea film al lui Economides care merită văzut, după un Knifer, mult prea poetic și de-a dreptul intrat în rigor mortis.

#05

Corrections Class (Klass korrektsii)

Clasa de corecție este clasa rezervată liceenilor handicapați. E FILM RUSESC, deci toate nenorocirile și ferocitățile sunt orchestrate nu numai de destinul potrivnic ci și de elevii mai mult sau mai puțin handicapați. O paraplegică și cu un spasmos s-ar iubi, și se iubesc dar le este toată lumea în contră. Mama lui, o purcea isterică, este unul din cele mai antologice personaje din tot festivalul. Zăcutul pe șine de tren în timp ce trece trenul e și metafora și concretul personajelor ăstora. Sunt pân la urmă adolescenți care au și ei adrenalinele lor. Doar că ăilalți nu-i văd cum ar trebui, ci ca pe niște gâlme nefolosioare. Chiar și pe piticania vulvoasă! Oribil din partea lor. Dar nu comportamentul ălorlalți normali face din paraplegică un personaj demn de Breaking the Waves, ci furiile handicapaților. Care păreau atât de minunați la început. Corrections Class este cumva ca Zhit-ul lui Sigarev, doar că pentru fata din căruciorul cu rotile moartea ar fi o izbăvire mult prea facilă. Aproximativ singurul film care poate fi pus lângă The Tribe. Nu ca stil sau limbaj de cinema, ci pentru conținutul de furie și distrugere.

#04

Norway (aka Norviyia)

Versiunea grecească tripată, ultra-neonată și spartă de tot a lui Only Lovers Left Alive. Un film superb de abstract care ia vampirii și-i duce prin Grecia epocii disco. Și face o incursiune într-un underworld cu vampiri și naturalist, și super-stilizat și extrem de kinky. Coup de foudre & Coup de Coeur pentru mine. Revăzut la Salonic, pentru că-l văzusem deja odată la Dracula.

#03

Test (aka Ispytanie)

Cinemau rusesc de foarte mare calibru. Cu un camionagiu și fiica lui adolescentă care locuiesc în mijloc de deșert mongol. Și cu avioane fără aripi, radiații, dealuri înverzite, drumuri prăfuite, mariaje, înmormântări și ZERO DIALOG. Deci mdap, pe lângă splendorile vizuale și povestea corozivă mai aveam și cinemau pur, perfect capabil să dea ditai povestea fix din dialog. Pășunism mongol super-stilizat, lent ca melcul și capabil de ceva patosuri. Picture perfect cu ceva imperfecțiuni. Regizorul e debutant și uneori reia cadre fără vreun sens. Cel mai WTF final ne-imaginabil, tocmai de aia sublim.

#02

Modris

Cea mai hardcore dramă din festival vine din Letonia. Exact, unde PLM e Letonia și ce-are a face cu cinema-ul? Obscen de multe dacă o judecăm după Modris. Un adolescent dependent de păcănele dă nasol de belea. Adică mă-sa îl reclamă la poliție când îi vinde caloriferul electric. (observație de context: Letonia este foarte lângă Rusia, deci da, e cam ca Rusia). Sistemul funcționează în paralel cu destinul și Modris are o perioadă de libertate condiționată în care evident, se afundă și mai mult în căcat. Modris e Dramă cu D mare și face mai mult decât pare. Este unul din extrem de puținele filme care sunt capabilă să ofere indivizi și personaje, nu protagoniști. Și-o face cumva ca la carte, într-un perimetru bine delimitat de realizm mizer dar capabil de foarte multă forță și emoții. Am zis că-i aproape rusesc ca patos, da? Vizualmente vorbind e ceva mai european, deci dinspre Dardenne.

#01

N The Madness of reason

N The Madness of reason

N: The Madness of Reason

Documetar super tripat și ultra-poeticizat despre un francez care s-a dus până la litera N dintr-o Encyclopedie du Cote d’Ivoire. Cine-are nevoie de ea? Probabil nimeni, dar la fel ca Infernul pe care n-a apucat să-l facă Henri Georges Clouzot enciclopedia asta este miza și pretextul unui documentar pur și simplu sublim. Uitați de Samsare și Barăci, că asta e din cu totul și cu totul altă clasă cinematografică și poetică. Pentru mine, complet insensibil la problemele Africii a fost unul din pariurile alea pe care le fac, cinefilic vorbind împotriva gusturilor și dezgusturilor mele și mdap, #wow. E 100% francais, deci le vent blanc de l’oubli este cea mai banală dintre replicile din off. Da, este fix atât de prețios. Ca un JLG dus înspre Antiplano și ca un disque dur virusat de fantazmele albe despre o africă neagră care poate nici n-a existat vreodată.

ruina. sunt multe ruine.

ruina. sunt multe ruine.

pe promenada. huzur.

pe promenada. huzur.

PALMIERI

PALMIERI

nu stiu exact ce era asta, daca hammam sau biserica sau si una si alta dar m-a super-fscsinat

nu stiu exact ce era asta, daca hammam sau biserica sau si una si alta dar m-a super-fascinat

probabil totusi biserica

probabil totusi biserica

sau poate hammam

sau poate hammam

#reflectzie

#reflectzie

mdap, cam o treime din Salonic este inchis pentru reamenajari. sau din cauza la criza

mdap, cam o treime din Salonic este inchis pentru reamenajari. sau din cauza la criza

in fiecare an vad prin Salonic postere de la concerte foarte smechere si ultra-nishate. EVERLAST.

decat inca o biserica bizantina

decat inca o biserica bizantina

La Rotonda, una din cladirile mele extrem de favorite

La Rotonda, una din cladirile mele extrem de favorite

cam asa era vremea si eu puneam poze dastea pe FB normal ca mi-am luat niste hatereala

cam asa era vremea si eu puneam poze dastea pe FB normal ca mi-am luat niste hatereala

La mare, la soare

La mare, la soare

si un hol de sala de cinemau portuar

si un hol de sala de cinemau portuar