Top 10 albume românești

Mi-a luat vreo  juma de oră să adun  albume românești pentru top 10. Și vreo 4 ca să văd că de fapt nu-mi scăpat nicunul. Nu prea ai de unde alege.

Articolul ăsta despre cele mai bune albume românești ale tuturor timpurilor m-a cam umplut de spume. Plin de rock-uri expirate părea a fi un simptom al unor chestii cam nasoale. Iris? Phoenix? Timpuri noi? HOLOGRAF???? PLM, doar ciurucuri pe care nu le mai ascultă nimeni sub o anumită vârstă și care, oricât ar plăcea unora, nu au făcut nimic suficient de valabil cât să merite atenție în 2014. Hip-hop extrem de puțin, electronice prezente mai mult accidental decât ar trebui să-ți permită un top de muzici.

Pe de-o parte da, am avut muzici puține și mare parte din ele au fost rock. Dar ce mai rămâne, la modul concret valabil din ele, asta nu pare-a interesa pe nimeni. Nici electronica mai nouă de Adrian Enescu nu s-a bucurat de prea mari atenții. Din hip-hop interesele par concentrate pe Paraziții și BUG Mafia, care nu mai contează de vreo 12 ani.

Într-un fel foarte pozitiv, articolul ăla din Adevăraul deschide deci o discuție și despre cum ne raportăm la muzicile noastre aborigene și despre cum critica de muzică = roakeri într-un moment în care de vreo 15 ani încoace rock-ul este cea mai invalidă muzică românească. Deci să comit o aroganță șă fac și io un top 10. Cronologic:

Plurabelle – Phantom Pyramid (2014)

pentru că pur și simplu superb

Rodion G.A.- The Lost Tapes (2013)

esențial și ca recuperare culturală și ca poveste dar mai ales ca muzică.
Steaua de mare – Steaua de mare (2013)

avem nevoie de mai mult rock psichedelic. manelizat sau nu, dar psichedelic să fie.
Coughy – Coughy LP (2012)

de pe zona asta contează și întemeietorii, dar niciunu nu contează cât albumu ăsta.

Cedry2k – Poezie balistică (2009)

fiecare-avem filmele noastre, pișane-ne-am pe ale celorlalți!

Omul cu Şobolani ‎- Mâinile sus! (2002)

simplul fapt că 80% din trupele actuale de rock au cel puțin 2 momente din concerte în care sună fix ca OCS cca albumul cu Ana U pe cover zice exact tot ce trebe zis

R.A.C.L.A. – Plus Infinit (2000)

cel mai bine conservat album de hiphop era, din păcate, încă de pe atunci, piesă de muzeu.

Șuie Paparude – Urban (2000)

ar intra și Dub Free România în discuție, că e un album superb. Dar a fost mult prea puțin ascultat și e păcat.

GOD – From the moldavian ecclesiastic throne (1997)

Albumul ăsta l-am ascultat de zeci de ori prin 1998.

Adrian Enescu – Funky Synthesizer 2 (1984)

Mi-ar fi plăcut să pot pune un OST integral pentru că Enescu a dat niște coloane sonore Geniale cu g mare (Concurs, Ringul, Pas în 2) dar alea sunt negăsibile. Sincer să fiu, îl consider pe Adrian Enescu un moroderist aborigen mai mult decât un sabin bălașa muzical, dar admit că ar trebui luată în compas și a doua ipostază.

Dorin Liviu Zaharia – Nunta de Piatră OST (1972)

Din câte-mi dau seama nu s-a păstrat niciun album Olympic 64 și asta e oribil de trist pentru că nimic altceva ieșit din folk, de la Phoenix la Ada Milea și SubCarpați nu mi se pare că ar fi reușit ceva mai autentic decât hipsterul ăsta de prin 1960.

De final, iaca un bonus, care nici măcar nu e album în sensul clasic al termenului. Dar care rezumează cam bine tot ce trebe rezumat din muzica noastră carpato-danubiano-pontică.

Cocalar Cosmos – National Geografic soul mix from LocalRec on Vimeo.