top de horror 2021

top horror, adică cele mai puțin îngrozitoare rateuri de pe zona filmului de șoc și groază din 2021. Partea unu, cu seriale și 10 piese (25-16).

top horror după un an infect, în care serialele au avut mai multe de băgat decât filmele. chestie care nu se întâmplă de obicei, dar hei, s-a întâmplat, deci rămâne de constatat că niște lucruri.

Cum ar fi: remake-ul korean la Battle Royal are marele merit de-a fi popularizat artele lui Escher în rîndu pulimii, chestiune care este un plus masiv. Tot pe rezonuri de estetic Squid Game face mai multe decât toate filmele queefurile și vomele premiate prin festuri europene de curvat ideologie stângistă. Numai când cad koreeenii ăia în hău și avem mai multă estetică de film decât în tot Titanu. în rest product placement galore excelentissim executat de-o corporație. tot pe 2021 vine un tsunami cu tinichele și zurgălăi: eco-horroru, care-a tot punctat pe la marginile cinema-ului intră în centrul preocupărilor, mânat de isteriile cu global warming și de varii clone de gretuțe. Din căcate eco-horror există și pe cliteratură, se numește cli-fi și dear lord, numa lizibil nu este. ziceam de seriale și da, cîteva chestii sunt bine de tot și mi-au consumat niște ore din viață.

08. LISEYs STORY

Pablo Larraín îl ecranizează pe Stephen King. ce-ar putea fi greșit aici? actorii sunt excelenți, ceva estetică și atmosferă avem, violență fizică și psihică avem să dăm și la alte seriale. Ce-i greșit este că scenariu ar ține vreo 3 episoade, regia susține cu brio vreo 5 și mizeria are de fapt 8 episoade. în dulcele stil clasic al prelungirii căcăctului dincolo de orice bun-simț sau necesitate de scenariu.

TOTUȘI, abuziv lungit cum este el, serialul ăsta e prea mijto din actorie și interesant din intersecționalitatea a multiple abuzuri cât să nu egziste pe lista asta. Julianne Moore și Clive Owen fiind cantitățile cunoscute, și alde Dane DeHaan, Michael Pitt (credeam că a murit) Joan Allen și Jennifer Jason Leigh trufandalele absolute.

07. DEBRIS

Dacă X-Files ar fi fost o căpușeală pe Picnic la margine de drum. El (soldățoi al inperiului retard) și ea (import negru din UK) trebuie să localizeze niște rămășite ale unor tehnologii extraterestre care au căzut odată cu-o navă prin atmosfera terestră și care da, sunt atît de tehnologie avansată încât par artefacte magice.

Personaje scrise cu curu, actori agreabili, FX-uri decente. Un serial suficient de interesant cât să nu fie enervant și destul de formulă cât să nu fie în vreun fel revoluționar. Culmea, oricât de mediocru ar fi Debris face multe chestii mult mai bine decât Invasion, o melodramă abuziv camuflată în sci-fi cu invazie extraterestră.

06. DAY OF THE DEAD

Cea mai mijto chestie cu zombies de la The Cured încoace. Nu-i nimic NOU, nimic dincolo de old-school zombie paraphenalia și din fericire nici nu există intenții dincolo de 80izm și feel-good zombie fun.
05. THE SILENT SEA

Cel mai mijto serial korean al lu 2021 nu face criticăcare socială dar e produs tot de corporația netflix. pe o bază lunară abandonată se descoperă o apă lunară care chiar are capacități miraculoase. Uimitor cât de bine scris poa să fie, cu tot cu locurile comune care sunt deja vizitate și de alde Expanse (miracolul biologic extraterestru și lupta pentru a-l controla) și de Resident Evil (laborator secret ultra-izolat și ploada care ESTE CHEIA ENIGMEI). Damn, mi-am adus aminte că David DeCocteau a regizat ultimu Resident Evil. el sau cineva cu talente similare pentru zona de șoc și groază.
04. BRAND NEW CHERRY FLAVOUR

Pe de-o parte l-am detestat, pe de-altă parte l-am servit în regim de binge, deci face ceva foarte bine serialul ăsta. O zdrențucă identificată drept regizor de geniu în baza unui scurtmetraj pe care l-a filmat ajunge la shithollywood care să cace dintr-însa un lung-metraj bazat pe capodopericosul scurt-metraj. Cum nu i se pun la picioare toate cele necesare futzuca apelează la o vrăjitoare și bagă un blestem pe dușmanu de clasă. Ce să vezi, blestemul merge și face victime colaterale și se vomită pisicutze. da, se vomită pisicutze.

Brand New Cherry Flavour face niște chestii indiscutabil bine: scenariu și estetici, personaje și atmosfere. S-a scheunat foarte mult  adjectivul lynchian apropos de BNCF, pentru că nah, Lynch e cel mai la îndemână. De fapt și de drept avem de-a face cu niște gothicizme americănoase de Luiziana (deci mai mult zona lu Anne Rice) și ceva psihotropi demni de Zulawski și Roszak. Da, e atât de bun. Also, Katherine Keener cel mai personaj memorabil posibil. Și-o conversație nedeschisă despre mi-se-cuvinismul femuizdos și tot eșafodajul de mugete victimoase care-l susțin pe post de argumente.
03. MIDNIGHT MASS

Există foarte puține filme și seriale care au tupeul de-a fute câte o fază din asta de zici vai, nu pot să cred că au avut tupeul să facă asta cu personajul ăsta, vaaai, e probabil ca în visu lu Pamela Ewing, nu se poate. Midnight Mass face asta și-o face cu un fler de-a dreptul demonic. În rest impresia că ăsta este de fapt ce se întâmplă este o revizitare a lui Salems Lot, cu vampirizm într-un sătuc și ceva secvențe trase la xerox din Dominion (unul din sequelurile sau prequelurile borșite la The Exorcist). Mike Flanagan are parte de toate respectele mele, poate o să-i văd și ăla cu haunting Carla Gugino.
02. CALLS

Ce-ar putea fi minunat  la niște bucățele de teatru radiofonic ilustrate cu vizualizări de winamp? Absolut totul. în primul rând textul, care este un sefeu din ăla plin de zvâc: convorbirile astea sunt de fapt coversații telefonice între universuri și timpuri paralele. în al doilea rând fără să fie vreun mare triumf estetic undele alea de bruiaj scot bine niște chestii peste conversații. în al treilea rând serialul ăsta funcționează mult mai bine decât toate bullshiturile servite drept film experimental.
01. TALES FROM THE LOOP

Nu am vrut vreodată de la vreun sefeu să-mi rupă sufleții în mine, dar Tales from the Loop fix asta face, Și-o face cu niște miracole sumbre, găuri tip javitzer într-o realitate prin care cad oameni și lucruri. Și nu, nu vine redemptionu americănos să facă lucrurile bine și frumoase ca la început. Culmea, zdrelirea asta este ecranizare a unei cărți de design, adică a unor poze de arte conceptuale. La modu onest din tot ce-am văzut pe 2021 ăsta este revelația maximă. și să zici de el că-i SF este la fel de corect și inutil ca atunci când zici de Bojack Horseman că-i animație.

intermezou apropos de filme care nu-s de groază și mister dar bagă la înaintare fix arsenalul din genu horror.

adică filme care de fapt nu-s de groază da fac uz la modu splendid de arsenalu genului fantastic. Nu, nu-i vorba de curveli din alea care sunt de fapt horror pentru oameni care nu-s capabili să se uite la filme de groază, preccum Saint Maud și Midsommar. acilea sunt filme care nu au de fapt nimic de-a face cu fantasticul, dar care se proptesc, abuzeaza sau uzează interesant chestii din tehnica și mecanica unui horror. Și care se cer menționate, că sunt filme mijto în liga lor. Și după palmdorizarea unui un queef superficial ca Titane o să tot vedem filme din astea. Doar că nici mizele nici standardele nu ar trebui să fie atât de jos ca la Titane. Pot să fie mult mai sus. Un teatralism banal ca the Humans există cinematografic nu din teatralizm eftin ci pentru că regizou ăla face uz de tot arsenalul genului horror: atmosfere stătute și zgomote najpa, claustrare și frustrare, cadre piezișe și multe fasoane fine care (de)dublează textu de teatru (mediocru, să fim onești, cu tot cu marea revelație de final). De la The Station Agent încoace io tot văd toate filmele lu Richard Jenkins, minunat și aici ca în alte filme.

Un revenge thriller nihilist cât cuprinde precum Coming Home Alone in the Dark nu are de-a face cu supranaturalu și nici nu încearcă. Dar face din o serie de violențe abjecte în crescendo ceva care chiar punctează la justiție socială. cam ca Funny Games, doar că de la un punct încolo miza este decontul și de la alt punct încolo, când decontează și zdreanța și beizadăii pentru păcatele patriarhatului te cam întrebi dacă nu cumva așa se face justiție socială pe bune.

O trufanda fandosită cum este French Exit nu are de ce apela la suparanatural, dar o face. Și în mod dubios pentru un suferind de artiscoid precum Azazel Jacobs (da, chiar așea îl cheamă pe regizor) filmul ăsta este minunat nu doar pentru madam Michelle Pfeiffer cât pentru dispozitivul ăsta de fantoma lu tati e cu noi, ne posedează pisica!!!!

Un studiu despre psihoze vulvo-burgheze ca în L Invitation. ți asta se putea foarte bine face fără elemente de slasher, dar cum să zic pică destul de bine peste ceva ce ar fi putut să fie încă o dramă franțuză despre inadecvarea de cuplu și coșmarul vieții în suburbie.

25: PARANORMAL ACTIVITY: NEXT OF KIN

 Eubank rămâne unu din regizeurii mei favoriți. adică na, Love si Signal și UNDERWATER sunt superbissime. Acilea nu-i mare lucru, faundfutuaj cu sectanți mormonico-satanico-țărani și cu mult mai mult fler decât s-a manifestat vreodată pe seria de paranormal activity. Vaaai, ăsta este următoru lui film.

24. NO ONE GETS OUT ALIVE

filmu cu scheau-scheau imigrantă mexicancă victimă a patriarhatului alb nu promitea nimic interesant dar este bine și din scenariu și din monstru. Cel mai WTF design de creatură a iadului posibilă, să nu ziceț că nu am zis. Cem place cel mai mult e că ilustrează minunat tradiționalul facerea de bine, futere de mamă. Și că nu se dezumflă pe la jumătate ca mai toate filmele de groază ale lui 2021.

23. LAIR

iaca, bifăm din nou la inclusivdeală stângioasă. De data aceasta cu un lezbo-drama supranatural și delectant. Nu musai titilatoriu, dar ca dispozitiv de narat ceva despre un ciot cu puteri demonice este atât de frumos tricotat.

22. LA NUÉE

aka The Swarm, filmul cu lăcustele flămânde de sânge. Vrea cam multe, nu le reușește pe toate, dar e suspect de bine regizat, și, cu ritmul lui banal și cu personajele lui francez de antipatice cu tot nu se face de rușine când campează un peu din The Birds.

21. ALL MY FRIENDS ARE DEAD

aka Wszyscy moi przyjaciele nie zyja. Import polonez. Comedie neagră pe bază de hecatombă accidentală. Mai mult Final Destination decât teenage slasher shite, cu destinul prea tragic și scenariu prea gag-oriented, care ceva din șarmu cavalcadelor de ghinioane din comediile cu Pierre Richard.

20. RISEN

Există la sefeurile eftine capacitatea asta de-a fi în același timp cretinoide și frumoase. Ăsta este exemplu clasic pentru faptul ăsta. Într-o logică de BD ar fi funcționat impecabil. ca film face niște chestiuni haotice pe care le coase cu ațe albe. Și este atât de haotic (plante extraterestre! cadavre resurectate! atmosferă toxicizată!) încât la un anumit nivel este eco-horror, la alt nivel este Color from space… și per ansamblu este frumușel & cretin. Io l-am văzut de 2 ori.

19. VHS 94

fukkity fuck, ăsta este cel mai bun omnibus din seria lu VHS. Rama este ca de obicei cam de căcat, dar episoadele sunt bine. Mai ales ăla cu priveghiu la Pompe Funebre, piesă suuuperbă, Nu strică nici episodu cu body horror extrem gen Machine Girl.

18. THE DEEP HOUSE

Am să fiu onest: The Deep House, aka Casa din adâncuri este pe lista asta pentru că are tupeul de-a face filmare subacvatică (aproape tot filmul este sub ape) și salvează astfel un scenariu sub-mediocru. Există doar vizual, dar se impune foarte bine cu toate imaginile dubioase din textura subacvatică. Și io de la Dementia 13 (văzută pe un teveu albnegru prin 1991) tot am vrut cceva care să facă bine și frumos fix imaginea deformată subacvatică. EI bine, iaca.

17. OXYGEN

Alexandre Aja nu părea că ar mai fi capabil de mare lucru. DAAAAAR iaca Melanie Laurent este amnezică, prizonieră într-o capsulă, undeva (să fie subteran? să fie cosmos? să fie propriul ei căpuț?) și aicilea avem de-a face cu o variație pe tema lu Buried, ceeace nu-i deloc original dar este bine susținut de Laurent și de montaj. Da, n-am văzut prea mult sefeu agreabil sau Bun în 2021. Nu, nu-mi plac filmele într-un personaj dar oxigenu ăsta este ce se poate păstra din sefeurile lu 2021.
16. SUNSET ON RIVER STYX

singuru film cu vampiri din topu pe 2021. micutz, haotic, senzual și tristutz.